ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5530/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin încheierea din

25 octombrie 2010 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte

cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 503 din 13 martie

2008, în sensul că a dispus restituirea în natură a apartamentului X împreună

cu cota indiviză de teren de 14,69 m.p., apartamentul Y împreună cu cota

indiviză de teren de 10 m.p., apartamentul de la mansardă în suprafață utilă de

19,13 m.p. cu o cotă indiviză de teren de 4,29 m.p., apartamentele fiind

situate în București.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă

nr. 705 A din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul și a schimbat în parte încheierea apelată în sensul că a dispus să

se restituie în natură către reclamant și terenul în suprafață de 41,71 m.p. cotă

indiviză, aferent spațiului de depozitare situat la parterul corpului B. al imobilului

din București.

Pentru a decide astfel,

Curtea, a reținut că împrejurarea că prin raportul de expertiză efectuat la instanța

de fond expertul a omis să indice întinderea cotei-părți din teren, corespunzătoare

spațiului de 100 m.p. de la parterul corpului B, nu poate constitui motiv de respingere

a cererii de lămurire a dispozitivului, iar pe de altă parte, păstrarea soluției

tribunalului ar genera în sarcina reclamantului cheltuieli suplimentare ocazionate

de declanșarea unui nou proces, care ar avea ca obiect exclusiv cota-parte de teren

aferentă spațiului de depozitare de 100 m.p., ceea ce ar fi inutil, în condițiile

în care problema acestui teren poate fi lămurită în contradictoriu cu pârâtul, în

acest cadru procesual.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria municipiului București, solicitând

modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de lămurire a dispozitivului

în integralitatea sa. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

a susținut că raportul de expertiză extrajudiciară depus de către reclamantă nu

poate fi avut în vedere, fiind o probă administrată ulterior. Or, în cadrul unei

cereri de lămurire nu se administrează probe noi.

Analizând recursul, în

limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că este neîntemeiat,

urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Cererile de lămurire a

dispozitivului sunt guvernate de dispozițiile art. 281

1

C. proc.

civ. care, în alin. (1), dispune în sensul că „în cazul în care sunt necesare lămuriri

cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii..., părțile

pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul...”

Scopul acestei proceduri

constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la

punerea în executare a hotărârii. Or, din cuprinsul cererii formulate de intimatul-reclamant

a rezultat că din cuprinsul sentinței a cărei lămurire se solicită lipsesc dispozițiile

privind cota de teren aferentă fiecărui imobil în parte, astfel încât imobilele

nu pot fi înscrise în cartea funciară.

Din economia textului

nu rezultă excluderea de plano a posibilității administrării unei probe noi într-o

cerere de lămurire, aceasta nefiind incompatibilă cu procedura reglementată de

art. 281

1

C. proc. civ. Urgența în rezolvarea cererii, impusă de

alin. (2) al textului de lege, nu poate prevala asupra imperativului lămuririi depline

a tuturor aspectelor privind întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței. Unul

dintre principiile care guvernează procesul civil este acela al contradictorialității,

principiu care a fost avut în vedere și a fost respectat de instanța de apel.

De altfel, pârâta nu formulează

critici concrete cu privire la obligația stabilită în sarcina sa de a restitui în

natură către reclamant și terenul în suprafață de 41,71 m.p. cotă indiviză, aferent

spațiului de depozitare și nu arată în ce fel i-au fost încălcate drepturile prin

admiterea cererii.

Critica de legalitate

față de modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc.

civ. este doar una de principiu, neconținând vreo particularizare față de speța

dedusă judecății.

Pentru aceste considerente,

în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului București împotriva deciziei nr. 705 A din 13 septembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2012.