ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5126/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 651/CA din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul Național a Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor – Biroul Teritorial din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tulcea. Pe cale de consecință, instanța de judecată a anulat, în parte, Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002, în ceea ce privește Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, precum și Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce privește pct. 15.9.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 menționează, la Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, că „unitățile care pot acorda sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia se stabilesc după următoarele criterii: (...), spor de 12% pentru unitățile situate în localități sau zone izolate din Delta Dunării". Sporul de izolare pentru persoanele care au locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D." a fost prevăzut în O.G. nr. 27/1996, în cuprinsul căreia se arată, la art. 5, că „(1) Personalul instituțiilor publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții care necesită studii superioare și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.", prevăzute în anexa la H.G.

nr. 395/1996, precum și persoanele care ocupă funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază. Diferențierea sporului de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul prefecturii. Personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare". Reține instanța de fond că Ordinul a cărui anulare parțială se solicită în prezenta cauză a fost adoptat ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 27/1996, astfel că, dată fiind ierarhia actelor normative, prevederile respectivei ordonanțe se impun față de cele ale ordinului emis de ministrul de interne, care trebuia doar să preia dispozițiile referitoare la sporul de izolare, iar prevederea unui spor de izolare în alt cuantum decât cel cuprins în art. 5 al O.G.

nr. 27/1996 este nelegală. Așadar, se arată în considerentele sentinței atacate, se constată că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 27/1996, diferențierea sporului de izolare pentru localități aflate în D.D. se realizează de către Consiliul Județean Tulcea, iar personalului cuprins în sindicatul reclamant nu-i pot fi aplicate prevederi cuprinse în alte acte normative privind acest spor. Apreciază prima instanță că, în raport de dispozițiile cuprinse în norma generală, este nelegală prevederea unui spor de 12%, astfel cum a fost inserată în Anexa 5, pct. 5, lit. b) din Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002.

Referitor la cererea de anulare parțială a Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce privește pct. 15.9, prin care se prevede că „sporul de izolare cuprins la pct. 15.8.1 se calculează la salariul pentru funcția îndeplinită și nu se acordă pe timpul, cât polițiștii nu sunt prezenți în unitate", instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 statuează ca sporul de izolare să fie stabilit în procent aplicabil la salariul de bază. Or, potrivit art. 2 din O.G. nr. 38/2003, „polițiștii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din: salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit", fiind lesne de observat că salariul pentru funcția deținută reprezintă doar una dintre componentele salariului de bază, ceea ce încalcă prevederile art. 5 din O.G.

nr. 27/1996 privind modalitatea de calcul a sporului de izolare. În raport de aceste considerente, reține instanța de fond, se constată caracterul nelegal al normei inserate la pct. 15.9 din Ordinul Ministrului Internelor și al Reformei Administrative nr. S/629/2008, în ceea ce privește raportarea la salariul în funcție al polițiștilor pentru sporul de izolare prevăzut defalcat pentru localitățile din D.D.i, potrivit O.G. nr. 27/1996 și hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 3 din 21 februarie 1997. 2. Recursul exercitat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat, în esență, următoarele critici, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reglementările normative a căror anulare a fost dispusă de către prima instanță, se află în deplină concordanță cu prevederile O.G. nr. 27/1996, republicată.

În dezvoltarea acestei critici, se arată că se face confuzie între prevederile legale care stabilesc metodologia/modalitatea de acordare a sporului de izolare, de care beneficiază atât cadrele militare în activitate cât și polițiștii din Ministerul Administrației și Internelor pentru activitatea desfășurată în unitățile situate în localități sau zone izolate și dispozițiile legale în baza cărora se acordă sporul de izolare pentru personalul cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.". Susține recurentul-reclamant că menținerea soluției recurate ar conduce la desființarea ansamblului normativ care reglementează, în concret, aplicarea sporului de izolare reglementat, în mod general, de prevederile art. 5 din O.G.

nr. 27/1996. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituția României, hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, ceea ce înseamnă că o hotărâre de Guvern se emite pe baza legii și în executarea ei, cu alte cuvinte aceasta, ca act administrativ nu poate nici modifica legea și nici adăuga la lege. Cu atât mai mult, aceste exigențe ale principiului legalității se impune față de actele adoptate de către administrația ministerială, care trebuie să fie și conformă hotărârilor de Guvern.

De altfel, principiul legalității este consacrat expres și în art. 1 alin. (5) „ În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” , [ art. 16 alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”]. Contrar celor susținute de intimatul-reclamant și reținute de prima instanță, reglementările din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 275/2002, în ceea ce privește Anexa 5 pct. 5 lit. b) subpct. I, precum și Ordinul Ministrului Internelor și al Reformei Administrative nr. S/29/2008, în ceea ce privește pct. 15.9, nu încalcă prevederile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „D.D.", republicată.

Ordonanța nr. 27/1996 reglementează acordarea unor facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „D.D.”, iar în art. 5 este prevăzut sporul de izolare de până la 60% din salariul de bază, de care beneficiază aceste persoane. Reglementarea menționată are un regim special în sensul că se aplică categoriilor de persoane expres menționate, astfel cum rezultă din art. 4 alin. (3) care dispune că „personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare”. Diferențierea pe localități a sporului de izolare prevăzut de O.G. nr. 27/1996, republicată, s-a făcut, conform art. 5 alin. (2) din acest act normativ, de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul Instituției Prefectului Județului Tulcea.

În ceea ce privește dispozițiile din cele două ordine a căror anulare a fost solicitată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că acestea se aplică pentru activitatea desfășurată în unități situate în localități sau în zone izolate ori unde încadrarea personalului se face cu dificultate, de care beneficiază atât cadrele militare în activitate, cât și polițiștii din Ministerul Administrației și Internelor, fiind prevăzute și alte criterii și procente pentru sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia. Pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, respectiv a Legii nr. 138/1999 a fost emis Ordinul nr. 275 din 5 iunie 2002 cuprinzând normele metodologice de aplicare, din care intimatul-reclamant a înțeles să conteste numai Anexa 5 pct. 5 lit. b) subpct.

I, care menționează că unitățile care pot acorda sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia se stabilesc după următoarele criterii: „spor de 12% pentru unități situate în localități sau zone izolate din D.D.”. Astfel, prevederile din O.G. nr. 27/1996, cu privire la sporul de izolare, au un regim special aplicându-se în cotele prevăzute în mod expres pentru personalul cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.”, iar dispozițiile din cele două ordine atacate care au caracter general se aplică pentru restul localităților așa cum sunt acestea identificate în cuprinsul actelor normative cu criteriile, procentele și modul de calcul menționat. Sintetizând, Înalta Curte reține că recurentul-pârât a emis în mod legal cele două ordine atacate, în virtutea funcției normative în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază, și că dispozițiile acestora nu sunt contrare prevederilor O.G.

nr. 27/1996 republicată, în condițiile în care acest act normativ, ce are un caracter special, față de legea generală care se aplică situațiilor reglementate ce exced acestor prevederi. Sporul de izolare acordat pentru salariații ce lucrează în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate și sporul de izolare de care beneficiază personalul cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.", sunt evidențiate distinct și pentru alte categorii de personal din sectorul bugetar, nu numai pentru cadrele militare în activitate și polițiști, fiind prevăzute în acte normative diferite. La aceste considerente se adaugă și argumentele menționate de recurenta-pârâtă privind oportunitatea măsurii de anulare a actelor administrative adoptate în limitele legale ale dreptului de apreciere raportate la scopul legii, oportunitatea fiind o componentă a legalității.

2. Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 651/CA din 21 decembrie 2009 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor – Biroul Teritorial din Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.