ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5126/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 651/CA

din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată

de reclamantul Sindicatul Național a Polițiștilor și Personalului Contractual din

Ministerul Administrației și Internelor – Biroul Teritorial din Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Tulcea.

Pe cale de consecință,

instanța de judecată a anulat, în parte, Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002,

în ceea ce privește Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, precum și Ordinul Ministrului

Internelor și Reformei Administrative nr. S629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce

privește pct. 15.9.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Ordinul Ministrului de

Interne nr. 275/2002 menționează, la Anexa 5, pct. 5, lit. b), subpct. 1, că „unitățile

care pot acorda sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia se stabilesc după

următoarele criterii: (...), spor de 12% pentru unitățile situate în localități

sau zone izolate din Delta Dunării".

Sporul de izolare pentru

persoanele care au locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D."

a fost prevăzut în O.G. nr. 27/1996, în cuprinsul căreia se arată, la art. 5, că

„(1) Personalul instituțiilor publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții

care necesită studii superioare și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile

din Rezervația Biosferei „D.D.", prevăzute în anexa la H.G. nr. 395/1996, precum

și persoanele care ocupă funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de

până la 60% din salariul de bază.

Diferențierea sporului

de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul prefecturii.

Personalului prevăzut

la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul

de izolare".

Reține instanța de fond

că Ordinul a cărui anulare parțială se solicită în prezenta cauză a fost adoptat

ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 27/1996, astfel că, dată fiind ierarhia

actelor normative, prevederile respectivei ordonanțe se impun față de cele ale ordinului

emis de ministrul de interne, care trebuia doar să preia dispozițiile referitoare

la sporul de izolare, iar prevederea unui spor de izolare în alt cuantum decât cel

cuprins în art. 5 al O.G. nr. 27/1996 este nelegală.

Așadar, se arată în considerentele

sentinței atacate, se constată că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din O.G.

nr. 27/1996, diferențierea sporului de izolare pentru localități aflate în D.D.

se realizează de către Consiliul Județean Tulcea, iar personalului cuprins în sindicatul

reclamant nu-i pot fi aplicate prevederi cuprinse în alte acte normative privind

acest spor.

Apreciază prima instanță

că, în raport de dispozițiile cuprinse în norma generală, este nelegală prevederea

unui spor de 12%, astfel cum a fost inserată în Anexa 5, pct. 5, lit. b) din Ordinul

Ministrului de Interne nr. 275/2002.

Referitor la cererea de

anulare parțială a Ordinului Ministrului Internelor și Reformei Administrative

nr. S/629 din 30 septembrie 2008, în ceea ce privește pct. 15.9, prin care se prevede

că „sporul de izolare cuprins la pct. 15.8.1 se calculează la salariul pentru funcția

îndeplinită și nu se acordă pe timpul, cât polițiștii nu sunt prezenți în unitate",

instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 27/1996 statuează

ca sporul de izolare să fie stabilit în procent aplicabil la salariul de bază.

Or, potrivit art. 2 din

O.G. nr. 38/2003, „polițiștii au dreptul lunar la un salariu de bază, compus din:

salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut,

gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere

și salariul de merit", fiind lesne de observat că salariul pentru funcția deținută

reprezintă doar una dintre componentele salariului de bază, ceea ce încalcă prevederile

art. 5 din O.G. nr. 27/1996 privind modalitatea de calcul a sporului de izolare.

În raport de aceste considerente,

reține instanța de fond, se constată caracterul nelegal al normei inserate la

pct. 15.9 din Ordinul Ministrului Internelor și al Reformei Administrative nr. S/629/2008,

în ceea ce privește raportarea la salariul în funcție al polițiștilor pentru sporul

de izolare prevăzut defalcat pentru localitățile din D.D.i, potrivit O.G. nr. 27/1996

și hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 3 din 21 februarie 1997.

de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în sensul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a invocat, în esență, următoarele critici, ce pot fi încadrate

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reglementările normative

a căror anulare a fost dispusă de către prima instanță, se află în deplină concordanță

cu prevederile O.G. nr. 27/1996, republicată.

În dezvoltarea acestei

critici, se arată că se face confuzie între prevederile legale care stabilesc metodologia/modalitatea

de acordare a sporului de izolare, de care beneficiază atât cadrele militare în

activitate cât și polițiștii din Ministerul Administrației și Internelor pentru

activitatea desfășurată în unitățile situate în localități sau zone izolate și dispozițiile

legale în baza cărora se acordă sporul de izolare pentru personalul cu locul de

muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.".

Susține recurentul-reclamant

că menținerea soluției recurate ar conduce la desființarea ansamblului normativ

care reglementează, în concret, aplicarea sporului de izolare reglementat, în mod

general, de prevederile art. 5 din O.G. nr. 27/1996.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Potrivit art. 108

alin. (2) din Constituția României, hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea

executării legilor, ceea ce înseamnă că o hotărâre de Guvern se emite pe baza legii

și în executarea ei, cu alte cuvinte aceasta, ca act administrativ nu poate nici

modifica legea și nici adăuga la lege.

Cu atât mai mult, aceste

exigențe ale principiului legalității se impune față de actele adoptate de către

administrația ministerială, care trebuie să fie și conformă hotărârilor de Guvern.

De altfel, principiul

legalității este consacrat expres și în art. 1 alin. (5) „

În România, respectarea Constituției, a supremației sale și

a legilor este obligatorie”

,

[

art. 16 alin. (2) „Nimeni nu este mai presus de

lege”].

Contrar celor susținute

de intimatul-reclamant și reținute de prima instanță, reglementările din Ordinul

Ministerului Administrației și Internelor nr. 275/2002, în ceea ce privește Anexa

5 pct. 5 lit. b) subpct. I, precum și Ordinul Ministrului Internelor și al Reformei

Administrative nr. S/29/2008, în ceea ce privește pct. 15.9, nu încalcă prevederile

art. 5 din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază

sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „D.D.",

republicată.

Ordonanța nr. 27/1996

reglementează acordarea unor facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează

în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „D.D.”, iar în

art. 5 este prevăzut sporul de izolare de până la 60% din salariul de bază, de care

beneficiază aceste persoane.

Reglementarea menționată

are un regim special în sensul că se aplică categoriilor de persoane expres menționate,

astfel cum rezultă din art. 4 alin. (3) care dispune că „personalului prevăzut la

alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul

de izolare”.

Diferențierea pe localități

a sporului de izolare prevăzut de O.G. nr. 27/1996, republicată, s-a făcut, conform

art. 5 alin. (2) din acest act normativ, de către Consiliul Județean Tulcea, cu

avizul Instituției Prefectului Județului Tulcea.

În ceea ce privește dispozițiile

din cele două ordine a căror anulare a fost solicitată în prezenta cauză, Înalta

Curte constată că acestea se aplică pentru activitatea desfășurată în unități situate

în localități sau în zone izolate ori unde încadrarea personalului se face cu dificultate,

de care beneficiază atât cadrele militare în activitate, cât și polițiștii din Ministerul

Administrației și Internelor, fiind prevăzute și alte criterii și procente pentru

sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia.

Pentru aplicarea prevederilor

legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației

și Internelor, respectiv a Legii nr. 138/1999 a fost emis Ordinul nr. 275 din 5

iunie 2002 cuprinzând normele metodologice de aplicare, din care intimatul-reclamant

a înțeles să conteste numai Anexa 5 pct. 5 lit. b) subpct. I, care menționează că

unitățile care pot acorda sporul de izolare și mărimea concretă a acestuia se stabilesc

după următoarele criterii: „spor de 12% pentru unități situate în localități sau

zone izolate din D.D.”.

Astfel, prevederile din

O.G. nr. 27/1996, cu privire la sporul de izolare, au un regim special aplicându-se

în cotele prevăzute în mod expres pentru personalul cu locul de muncă în localitățile

din Rezervația Biosferei „D.D.”, iar dispozițiile din cele două ordine atacate care

au caracter general se aplică pentru restul localităților așa cum sunt acestea identificate

în cuprinsul actelor normative cu criteriile, procentele și modul de calcul menționat.

Sintetizând, Înalta Curte

reține că recurentul-pârât a emis în mod legal cele două ordine atacate, în virtutea

funcției normative în cadrul marjei de apreciere de care beneficiază, și că dispozițiile

acestora nu sunt contrare prevederilor O.G. nr. 27/1996 republicată, în condițiile

în care acest act normativ, ce are un caracter special, față de legea generală care

se aplică situațiilor reglementate ce exced acestor prevederi.

Sporul de izolare acordat

pentru salariații ce lucrează în zone izolate sau unde atragerea personalului se

face cu greutate și sporul de izolare de care beneficiază personalul cu locul de

muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „D.D.", sunt evidențiate distinct

și pentru alte categorii de personal din sectorul bugetar, nu numai pentru cadrele

militare în activitate și polițiști, fiind prevăzute în acte normative diferite.

La aceste considerente

se adaugă și argumentele menționate de recurenta-pârâtă privind oportunitatea măsurii

de anulare a actelor administrative adoptate în limitele legale ale dreptului de

apreciere raportate la scopul legii, oportunitatea fiind o componentă a legalității.

2.

Soluția adoptată în recurs

și temeiul legal al acesteia

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința

atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 651/CA

din 21 decembrie 2009 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor

și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor

– Biroul Teritorial din Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.