ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamantele R.F.C. și P.P. au chemat în judecată la 11 ianuarie 2008 pe pârâții Instituția Prefectului județului Teleorman, Primăria Municipiului Alexandria și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei/ dispoziției prin care să se pronunțe asupra notificării privitoare la imobilul situat în Alexandria, str. Independenței și str. Gh. Doja, precum și la plata unei amenzi civile în favoarea statului și cuantumul maxim permis de lege pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că în anul 1932, M.D.N.C. a cumpărat prin contract autentificat, un teren de 7,50m./ 18,40 m., situat în Alexandria, str. Căpitan Popovici (denumită mai târziu str. Gh.

Doja), precum și magazia de cereale amplasată pe acest teren. În anul 1950, imobilul din str. Gh. Doja a fost preluat de Baza de Recepționare Alexandria, iar ulterior preluării abuzive, magazia de cereale a fost demolată, iar pe teren s-a edificat clădirea în care funcționează Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman. Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin încheierea din 12 mai 2008 a admis excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, Instituția Prefectului Județului Teleorman și Primăria Municipiului Alexandria și a constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă, iar apoi, prin sentința nr. 117 din 29 septembrie 2008, a admis acțiunea față de pârâtul Ministerul Justiției și a dispus acordarea de despăgubiri, în temeiul și condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul de 506 mp și magazia de cereale situate în Alexandria, str. Gh.

Doja. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că singurul potențial deținător al imobilului în litigiu este Ministerul Justiției, astfel că niciuna dintre celelalte trei instituții pârâte nu are calitate procesuală pasivă. Prin decizia nr. 225 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că potrivit înscrisurilor depuse la dosar (decizia nr. 62/1960, raportul de la fila 68) și martorilor audiați în cauză, adresa actuală a imobilului în litigiu este str. Gh. Doja, menționată de reclamante în precizările prin care au renunțat la măsuri reparatorii pentru terenul din str. Gh. Doja, preluat abuziv de la alți proprietari. Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 286 din 21 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva deciziei civile nr. 225 din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, în notificare, în cererea de chemare în judecată și prin precizările din 5 mai 2008, reclamantele au indicat adrese diferite ale imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, referindu-se succesiv la str. Gh. Doja (în prezent str. Independenței), str. Independenței și str. Gh.

Doja și, respectiv, str. Gh. Doja. Înalta Curte a reținut că două secții ale Tribunalului Teleorman (civilă și penală) își au sediul în str. Independenței și că terenul din str. Gh. Doja, unde se află clădirea ce adăpostește sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 de la o persoană fără nici o legătură cu reclamantele, ai cărei moștenitori sunt menționați în raportul cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent întocmit la 12 februarie 2007 de Comisia de analiză a notificărilor constituită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Din schița întocmită de reclamante și inclusă în precizările formulate la 5 mai 2008 rezultă că între terenul amplasat în str. Gh.

Doja (pentru care se solicită măsuri reparatorii) și intersecția cu str. Independenței se află două terenuri ce aparțin altor persoane. De asemenea, Înalta Curte a reținut că aceste date contradictorii duc la concluzia că deținerea de către pârâtul recurent a terenului la care fac referire intimatele reclamante este incertă. Înalta Curte a admis recursul și a casat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, care va administra probe noi, pentru stabilirea entității deținătoare a terenului preluat abuziv de la autorii reclamantelor și cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților și eventuala incidență a art. 32 din Legea nr. 10/2001 în referire la magazia de cereale demolată.

Curtea, rejudecând apelul, conform indicațiilor deciziei de casare, a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri și a pus în vedere intimaților reclamanți să depună note de precizări, cu privire la adresa terenului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, având în vedere criticile pârâtului Ministerului Justiției, cu privire la adresele succesive pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii și în acest sens, a fost depusă precizare de către aceștia la data de 10 noiembrie 2010, și au arătat că terenul pentru care solicită despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001 este situat în Municipiul Alexandria, fostă str. Cpt. Nicolae Popovici, și ulterior, a dobândit numele de Gheorghe Doja, păstrat și în prezent, fiind menținut același.

Intimații au precizat că terenul în litigiu are o suprafață de 506 mp și a fost proprietatea autorilor intimaților conform actului de vânzare transcris la tribunalul Teleorman prin procesul verbal și a fost trecut în proprietatea statului, conform deciziei nr. 62 din 04 august 1960 în temeiul H.G. nr. 1068 din 25 iulie 1960 ce a completat listele Decretului nr. 92/1950. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 89 din 2 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că, în ceea ce privește clarificarea aspectelor menționate în decizia de casare, cu privire la faptul că terenul din str. Gh. Doja a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974, acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. Gh.

Doja, iar terenul de la această adresă, a fost naționalizat în anul 1960, astfel cum s-a arătat din analiza adreselor menționate. Din înscrisurile completatoare menționate în prezenta cauză, rezultă că pe terenul de pe str. Gh. Doja din Alexandria se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, teren ce reprezintă domeniul public al statului, iar construcțiile ce se aflau pe acest teren la momentul naționalizării, în anul 1960, au fost desființate pentru realizarea obiectivului sediu procuratură și tribunal. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că intimatele-reclamante din prezenta cauză sunt succesoarele defuncților M. și D.C., care au fost proprietarii imobilului din str. Gh.

Doja, Alexandria. În ceea ce privește prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a dispus decizia de casare, Curtea constată că această cauză a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, adică la Curtea de Apel București care este instanță de apel, iar în această fază procesuală, nu poate fi schimbată calitatea părților, fiind incidente prevederile art. 294 C. proc. civ. În ceea ce privește cadrul procesual și calitatea părților, acesta se stabilește în fața primei instanțe, în speță, apărările apelantului pârât cu privire la cadrul procesual, trebuiau evocate în fața fondului, cadrul procesual neputând fi stabilit în apel. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Din înscrisurile administrate în rejudecare rezultă că pe terenul situat în strada Gh. Doja din Alexandria se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, iar construcțiile ce se aflau pe acest teren la momentul naționalizării, în anul 1960 au fost desființate. Obiectul cererii de chemare în judecată în reprezintă despăgubiri pentru terenul amplasat în str. Gh. Doja și nu la (în prezent str. Independenței). - S-a stabilit că pârâtul Ministerul Justiției nu este unitate deținătoare și cu toate acestea a fost obligată să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri, astfel că în mod nelegal nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.

- Nu s-a făcut dovada faptului că imobilul situat în str. Căpitan Nicolae Popovici cu vecinătățile identificate în actul de proprietate contract de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Teleorman la nr. 2007 din 28 martie 1932 este același cu cel situat în str. Independenței. - Acțiunea a fost admisă în mod greșit în contradictoriu cu Ministerul Justiției, de vreme ce la adresa pentru care s-au acordat despăgubiri str. Gheorghe Doja se află sediul unor unități de parchet în raport de care nu poate apărea ca deținător Ministerul Justiției. Notificarea petenților privea clar imobilul situat în str. Gheorghe Doja în prezent str. Independenței pe care s-a construit Tribunalul Teleorman.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată fondat recursul în considerentele celor ce succed: Primul ciclu procesual, parcurs de prezentul demers judiciar, s-a finalizat prin pronunțarea, în recurs, a deciziei de casare nr. 286 din 21 ianuarie 2010 potrivit cu care cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că, există date contradictorii privitor la situația juridică a imobilului pentru care se solicită despăgubiri, iar calificarea acestui aspect este esențială pentru stabilirea entității atribuite să soluționeze notificarea și implicit a măsurilor reparatorii adecvate.

În rejudecare, instanța a admis doar proba cu înscrisuri și a constatat că terenul din str. Gheorghe Doja a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 și că acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. Gheorghe Doja, iar terenul de la această adresă a fost naționalizat în anul 1960. Se reține în continuare că, pe terenul din str. Gheorghe Doja se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman dar obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri. Având în vedere constatările instanței de rejudecare, este cert că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite așa cum s-a dispus prin decizia de casare.

În primul rând, așa cum bine se susține prin motivele de recurs, nu s-a clarificat dacă, imobilul din actul de proprietate (contract de vânzare-cumpărare transcris din 28 martie 1932) este același cu imobilul situat în str. Independenței. Tot pe această linie nu s-a clarificat neconcordanța existentă între notificare, prin care se solicită „despăgubiri pentru imobilul situat în fosta stradă Căpitan Nicolae Popovici, apoi strada Gheorghe Doja în prezent str. Independenței, pe care s-a construit Tribunalul Teleorman și cererea de chemare în judecată, prin care se solicită acordarea despăgubirilor pentru terenul și magazia de cereale situate în Municipiul Alexandria, str. Independenței și str. Gh.

Doja. Constatările instanței de rejudecare prin care reține că petenții nu au solicitat despăgubirile pentru imobilul situat în str. Gh. Doja sunt neconforme cu realitatea, întrucât primul înscris care declanșează procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, îl constituie notificarea. În raport de conținutul notificării se stabilește unitatea deținătoare a imobilului. În cauză, petenții solicitând prin notificare despăgubiri pentru imobilul situat în str. Gheorghe Doja pârâta Primăria Municipiului Alexandria a îndreptat notificarea către Ministerul Justiției și Ministerul Public, iar acesta din urmă, deși investit cu soluționarea notificării nu a fost chemat în judecată.

Or, îndrumările deciziei de casare priveau aceste date contradictorii care trebuiau lămurite, și în raport de acestea urma să se stabilească entitatea juridică deținătoare a imobilului, cu precizarea că, notificarea a fost înaintată de Primăria Municipiului Alexandria, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 din dosar fond, atât Ministerului Justiției cât și Ministerului Public. În atare condiții, sunt fondate motivele de recurs prin care se susține că pârâtul Ministerul Justiției „deși se reține că nu este entitate deținătoare”, este totuși obligat să emită dispoziție prin care să acorde despăgubiri petenților. Îndrumările deciziei de casare nu au fost în sensul ca în rejudecare să se schimbe calitatea părților, ci de a se stabili prin administrarea de noi probe, care este imobilul litigios, situația juridică a acestuia, și în funcție de această stare de fapt care este unitatea deținătoare a imobilului.

Ministerul Justiției a susținut constant că este necesar a se stabili în mod cert locul situării imobilului litigios întrucât în raport de clarificarea acestui aspect se va stabili și unitatea ce urmează a fi obligată la despăgubiri. În atare condiții, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte ce vizează situația a fapt este necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu, expertiză care va avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar. Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) și 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva deciziei civile nr. 89/ A din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.