ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 286/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 11 ianuarie 2008, reclamantele R.F.C. și P.P. au chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului județului Teleorman, Primăria Municipiului Alexandria și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei/dispoziției prin care să se pronunțe asupra notificării privitoare la imobilul situat în Alexandria, precum și la plata unei amenzi civile în favoarea statului și cuantumul maxim permis de lege pentru fiecare zi de întârziere. În motivarea cererii, întemeiată pe art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că: - în anul 1932, M.D.N.

Constantinescu a cumpărat, prin contract autentificat, un teren de 7,50m/18,40 m, situat în Alexandria, precum și magazia de cereale amplasată pe acest teren; - în anul 1950, imobilul din Alexandria, a fost preluat de Baza de Recepționare Alexandria; - ulterior preluării abuzive, magazia de cereale a fost demolată, iar pe teren s-a edificat clădirea în care funcționează Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman; - sunt moștenitoarele defunctei proprietare și în această calitate au solicitat Primăriei Municipiului Alexandria acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv de la autoarea lor, indicând în notificare adresa actuală.; - la 17 noiembrie 2006 și 11 iunie 2007 entitatea menționată le-a comunicat că a trimis notificarea, spre competentă soluționare, Ministerului Justiției, instituție de la care nu au primit însă niciun răspuns.

La 11 februarie 2008, reclamantele și-au completat acțiunea, învederând că solicită obligarea pârâților la despăgubiri corespunzător valorii terenului și magaziei de cereale situate în Alexandria; ulterior (la 5 mai 2008) reclamantele au precizat că terenul preluat abuziv de la autoarea lor are suprafața de 506 mp. și este amplasat în Alexandria, unde se află un teren de 549,50 mp, expropriat prin Decretul nr. 265/1974, pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent altor persoane (I.B., I.E., I.L., V.B. și V.B.).

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin încheierea din 12 mai 2008 a admis excepția invocată de M.E.F., Instituția Prefectului Județului Teleorman și Primăria Municipiului Alexandria și a constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă, iar apoi, prin sentința nr. 117 din 29 septembrie 2008, a admis acțiunea față de pârâtul Ministerul Justiției, a dispus acordarea de despăgubiri, în temeiul și condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul de 506 mp și magazia de cereale situate în Alexandria, și a luat act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că: - singurul potențial deținător al imobilului în litigiu este Ministerul Justiției, astfel că niciuna dintre celelalte 3 instituții pârâte nu are calitate procesuală pasivă; - imobilul menționat, situat în Alexandria și compus din teren de 506 mp și o magazie de cereale din cărămidă, pe suporți de beton, acoperită cu tablă, a fost achiziționat în anul 1932 de către M. și D.C.; - adresa actuală a imobilului este str. X, proprietarii săi au decedat, iar reclamantele au făcut dovada că sunt moștenitorii acestora; - statul a preluat imobilul în baza H.G.M. nr. 1068/1960 de completare a Decretului nr. 92/1950 și ulterior l-a dat în folosință, succesiv, Bazei de recepționare pentru depozitarea cerealelor și I.G.O.

Alexandria; - magazia de cereale a fost demolată odată cu edificarea clădirii Parchetului Teleorman; - în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1 alin. (2) și art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 4 alin. (20 al aceluiași act normativ; - restituirea în natură nu este posibilă, iar reclamantele au optat pentru despăgubiri. Pârâtul Ministerul Justiției a declarat apel, susținând că reclamantele au precizat că nu mai solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din str. X, actualmente str. Y, unde se află sediul Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei Alexandria.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 225 din 25 martie 2009, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (Decizia nr. 62/1960, raportul de la fila 68) și martorilor audiați în cauză, adresa actuală a imobilului în litigiu este str. X, menționată de reclamante în precizările prin care au renunțat la măsuri reparatorii pentru terenul din str. X, preluat abuziv de la alți proprietari. Pârâtul M.J.L.C. a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și respingerii acțiunii. In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pârâtul a susținut că: - reclamantele au precizat că nu mai solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din str. X, actualmente str. Y, unde se află sediul Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei Alexandria; - la adresa indicată de reclamante, respectiv str. X, se află sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria; - nefiind deținător al imobilului pentru care intimatele reclamante au solicitat măsuri reparatorii, admiterea acțiunii promovate împotriva sa este greșită. Criticile recurentului pârât sunt fondate deoarece: - în notificare, cererea de chemare în judecată și precizările din 5 mai 2008, reclamantele au indicat adrese diferite ale imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, referindu-se succesiv la „str.

X (în prezent str. Y)", „str. Y și str. X" și, respectiv, „str.

X"; - două secții ale Tribunalului Teleorman (civilă și penală) își au sediul în str. Y; - terenul din str. Y, unde se află clădirea ce adăpostește sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 de la o persoană fără nicio legătură cu reclamantele, ai cărei moștenitori sunt menționați în raportul cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent întocmit la 12 februarie 2007 de comisia de analiză a notificărilor constituită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - din schița întocmită de reclamante și inclusă în precizările formulate la 5 mai 2008 rezultă că între terenul amplasat în str. X (pentru care se solicită măsuri reparatorii) și intersecția cu str. Y se află două terenuri ce aparțin altor persoane; - aceste date contradictorii duc la concluzia că deținerea de către pârâtul recurent a terenului la care fac referire intimatele reclamante este incertă; - or, potrivit procedurilor de restituire prevăzute în cap. III al Legii nr. 10/2001, clarificarea aspectului menționat este esențială pentru stabilirea entității abilitate să soluționeze notificarea și, implicit, a măsurii reparatorii adecvate.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) și art. 313 C. pr. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, care va administra probe noi, pentru stabilirea entității deținătoare a terenului preluat abuziv de la autorii reclamantelor. Totodată, cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților și eventuala incidență a art. 32 din Legea nr. 10/2001, în referire la magazia de cereale demolată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.J.L.C. împotriva Deciziei nr. 225 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.