ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 286/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

11 ianuarie 2008, reclamantele R.F.C. și P.P. au chemat în judecată pe pârâții

Instituția Prefectului județului Teleorman, Primăria Municipiului Alexandria și

Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la emiterea

deciziei/dispoziției prin care să se pronunțe asupra notificării privitoare la

imobilul situat în Alexandria, precum și la plata unei amenzi civile în

favoarea statului și cuantumul maxim permis de lege pentru fiecare zi de

întârziere.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că:

- în anul 1932, M.D.N. Constantinescu

a cumpărat, prin contract autentificat, un teren de 7,50m/18,40 m, situat în

Alexandria, precum și magazia de cereale amplasată pe acest teren;

- în anul 1950, imobilul din Alexandria,

a fost preluat de Baza de Recepționare Alexandria;

- ulterior preluării abuzive, magazia

de cereale a fost demolată, iar pe teren s-a edificat clădirea în care

funcționează Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Teleorman;

- sunt moștenitoarele defunctei

proprietare și în această calitate au solicitat Primăriei Municipiului

Alexandria acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

preluat abuziv de la autoarea lor, indicând în notificare adresa actuală.;

- la 17 noiembrie 2006 și 11 iunie

2007 entitatea menționată le-a comunicat că a trimis notificarea, spre

competentă soluționare, Ministerului Justiției, instituție de la care nu au

primit însă niciun răspuns.

La 11 februarie 2008, reclamantele

și-au completat acțiunea, învederând că solicită obligarea pârâților la

despăgubiri corespunzător valorii terenului și magaziei de cereale situate în Alexandria;

ulterior (la 5 mai 2008) reclamantele au precizat că terenul preluat abuziv de

la autoarea lor are suprafața de 506 mp. și este amplasat în Alexandria, unde

se află un teren de 549,50 mp, expropriat prin Decretul nr. 265/1974, pentru

care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent altor persoane (I.B., I.E.,

I.L., V.B. și V.B.).

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

prin încheierea din 12 mai 2008 a admis excepția invocată de M.E.F., Instituția

Prefectului Județului Teleorman și Primăria Municipiului Alexandria și a

constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă, iar apoi, prin

sentința nr. 117 din 29 septembrie 2008, a admis acțiunea față de pârâtul

Ministerul Justiției, a dispus acordarea de despăgubiri, în temeiul și

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul de 506 mp și

magazia de cereale situate în Alexandria, și a luat act că reclamantele nu

solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- singurul potențial deținător al

imobilului în litigiu este Ministerul Justiției, astfel că niciuna dintre

celelalte 3 instituții pârâte nu are calitate procesuală pasivă;

- imobilul menționat, situat în

Alexandria și compus din teren de 506 mp și o magazie de cereale din cărămidă,

pe suporți de beton, acoperită cu tablă, a fost achiziționat în anul 1932 de

către M. și D.C.;

- adresa actuală a imobilului este

str. X, proprietarii săi au decedat, iar reclamantele au făcut dovada că sunt

moștenitorii acestora;

- statul a preluat imobilul în baza

H.G.M. nr. 1068/1960 de completare a Decretului nr. 92/1950 și ulterior l-a dat

în folosință, succesiv, Bazei de recepționare pentru depozitarea cerealelor și

I.G.O. Alexandria;

- magazia de cereale a fost demolată

odată cu edificarea clădirii Parchetului Teleorman;

- în speță sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 1 alin. (2) și art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel

că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii,

conform art. 4 alin. (20 al aceluiași act normativ;

- restituirea în natură nu este

posibilă, iar reclamantele au optat pentru despăgubiri.

Pârâtul Ministerul Justiției a

declarat apel, susținând că reclamantele au precizat că nu mai solicită măsuri

reparatorii pentru imobilul din str. X, actualmente str. Y, unde se află sediul

Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei Alexandria.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin Decizia nr. 225 din 25 martie 2009, a respins ca nefondat

apelul, cu motivarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (Decizia nr.

62/1960, raportul de la fila 68) și martorilor audiați în cauză, adresa actuală

a imobilului în litigiu este str. X, menționată de reclamante în precizările

prin care au renunțat la măsuri reparatorii pentru terenul din str. X, preluat

abuziv de la alți proprietari.

Pârâtul M.J.L.C. a declarat recurs,

prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii

apelului, desființării sentinței și respingerii acțiunii.

In motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că:

- reclamantele au precizat că nu mai

solicită măsuri reparatorii pentru imobilul din str. X, actualmente str. Y,

unde se află sediul Tribunalului Teleorman și al Judecătoriei Alexandria;

- la adresa indicată de reclamante,

respectiv str. X, se află sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman

și al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria;

- nefiind deținător al imobilului

pentru care intimatele reclamante au solicitat măsuri reparatorii, admiterea

acțiunii promovate împotriva sa este greșită.

Criticile recurentului pârât sunt

fondate deoarece:

- în notificare, cererea de chemare în

judecată și precizările din 5 mai 2008, reclamantele au indicat adrese diferite

ale imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent,

referindu-se succesiv la „str. X (în prezent str. Y)", „str. Y și str. X"

și, respectiv, „str. X";

- două secții ale Tribunalului

Teleorman (civilă și penală) își au sediul în str. Y;

- terenul din str. Y, unde se află

clădirea ce adăpostește sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și

Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost expropriat prin Decretul

nr. 265/1974 de la o persoană fără nicio legătură cu reclamantele, ai cărei

moștenitori sunt menționați în raportul cu propuneri de măsuri reparatorii în

echivalent întocmit la 12 februarie 2007 de comisia de analiză a notificărilor constituită

la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- din schița întocmită de reclamante

și inclusă în precizările formulate la 5 mai 2008 rezultă că între terenul

amplasat în str. X (pentru care se solicită măsuri reparatorii) și intersecția

cu str. Y se află două terenuri ce aparțin altor persoane;

- aceste date contradictorii duc la

concluzia că deținerea de către pârâtul recurent a terenului la care fac

referire intimatele reclamante este incertă;

- or, potrivit procedurilor de

restituire prevăzute în cap. III al Legii nr. 10/2001, clarificarea aspectului

menționat este esențială pentru stabilirea entității abilitate să soluționeze

notificarea și, implicit, a măsurii reparatorii adecvate.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

și (3) și art. 313 C. pr. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

hotărârii atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de

apel, care va administra probe noi, pentru stabilirea entității deținătoare a

terenului preluat abuziv de la autorii reclamantelor.

Totodată, cu ocazia rejudecării se va

pune în discuția părților și eventuala incidență a art. 32 din Legea nr.

10/2001, în referire la magazia de cereale demolată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.J.L.C.

împotriva Deciziei nr. 225 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2010.