ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 874/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 781 din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins recursul formulat de recurenta parte vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 511/RP din 6 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 2202/279/2009 al Tribunalului Neamț, ca inadmisibil. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata a 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Prin Decizia penală nr. 511/RP din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamț s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentul R.V.

împotriva Sentinței penale nr. 533 din 27 august 2009. Pentru a decide astfel s-a reținut că prin Sentința penală nr. 533 din 27 august 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 279 alin. (2) și art. 285 C. proc. pen. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorul R.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., parte vătămată fiind R.V. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin plângerea prealabilă înregistrată la această instanță sub nr. 2202/279/2009 din 7 aprilie 2009, partea vătămată R.N.

l-a amenințat cu bătaia în stația de autobuz a comunei Războieni. Fapta reclamată de partea vătămată ar putea constitui infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, depusă, potrivit art. 279 alin. (2) C. proc. pen. la organul de cercetare penală sau la procuror; potrivit dispozițiilor art. 262 C. proc. pen., actul de sesizare al instanței este reprezentat de rechizitoriul întocmit de un procuror de la o unitate a Ministerului Public, după finalizarea urmăririi penale. Având în vedere cele expuse, reținând că plângerea prealabilă formulată de partea vătămată R.V. a fost greșit îndreptată, în baza art. 279 alin. (2) și 285 C. proc.

pen., prima instanță a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de recurs și din oficiu, tribunalul a constatat că recursul este nefondat. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că prima instanță a constatat corect că plângerea prealabilă a fost greșit îndreptată. Împotriva acestei decizii la data de 12 noiembrie 2009, R.V. introduce o cerere pe care a intitulat-o „plângere”, calificată de Tribunalul Neamț drept recurs, care a fost înaintată Curții de Apel Bacău împreună cu dosarul cauzei.

La data de 10 decembrie 2009 petentul a trimis prin poștă o cerere prin care arată că nu a declarat recurs, dar nici nu a calificat-o expres, în conformitate cu regulile de procedură penală ce reglementează regimul căilor de atac. În lipsa unor cazuri concrete de nemulțumire față de decizia penală atacată, cazuri care să dea posibilitatea instanței de a califica prezenta cerere drept contestație în anulare sau revizuire, plângerea cu caracter general formulată de R.V. a fost analizată de Curtea de Apel Bacău în concordanță cu competența sa generală, de instanță de recurs. În raport de această cale de atac, având în vedere decizia penală atacată și caracterul său definitiv, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Curtea de Apel Bacău a respins recursul ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul. În memoriul depus în scris la dosar acesta a arătat, în esență, că este nemulțumit de hotărârea atacată și de hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț. Petiționarul arată că la Tribunalul Neamț s-a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost analizate probele care dovedesc vinovăția intimatului pentru infracțiunea reclamată. Recursul este inadmisibil. Curtea reține că pot fi supuse recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca instanțe de fond [ art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], precum și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel [art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen.], iar nu și deciziile prin care au fost soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac. În speță, Curtea constată că este învestită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de apel, ca instanță de recurs, situație inadmisibilă, sens în care urmează a respinge ca atare calea de atac formulată de petent, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 781 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.