ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 874/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 781 din 17 decembrie 2009 Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins recursul formulat de recurenta parte

vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 511/RP din 6 noiembrie 2009 pronunțată

în Dosarul nr. 2202/279/2009 al Tribunalului Neamț, ca inadmisibil.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat recurenta la plata a 200 RON cheltuieli judiciare avansate de

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-au reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 511/RP din 6

noiembrie 2009 a Tribunalului Neamț s-a dispus respingerea ca nefondat a

recursului declarat de petentul R.V. împotriva Sentinței penale nr. 533 din 27

august 2009.

Pentru a decide astfel s-a reținut

că prin Sentința penală nr. 533 din 27 august 2009 pronunțată de Judecătoria

Piatra-Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 279 alin. (2) și art. 285 C. proc.

pen. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei Parchetului de pe

lângă Judecătoria Piatra-Neamț în vederea efectuării de cercetări față de

făptuitorul R.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prevăzută

de art. 193 C. pen., parte vătămată fiind R.V.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut că prin plângerea prealabilă înregistrată la această

instanță sub nr. 2202/279/2009 din 7 aprilie 2009, partea vătămată R.N. l-a

amenințat cu bătaia în stația de autobuz a comunei Războieni.

Fapta reclamată de partea vătămată

ar putea constitui infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen.,

infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, depusă, potrivit art. 279 alin. (2) C. proc.

pen. la organul de cercetare penală sau la procuror; potrivit dispozițiilor

art. 262 C. proc. pen., actul de sesizare al instanței este reprezentat de

rechizitoriul întocmit de un procuror de la o unitate a Ministerului Public,

după finalizarea urmăririi penale.

Având în vedere cele expuse,

reținând că plângerea prealabilă formulată de partea vătămată R.V. a fost

greșit îndreptată, în baza art. 279 alin. (2) și 285 C. proc. pen., prima

instanță a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea către Parchetul de

pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul.

Verificând hotărârea atacată, pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de recurs

și din oficiu, tribunalul a constatat că recursul este nefondat.

În motivarea acestei hotărâri s-a

reținut că prima instanță a constatat corect că plângerea prealabilă a fost

greșit îndreptată.

Împotriva acestei decizii la data de

12 noiembrie 2009, R.V. introduce o cerere pe care a intitulat-o „plângere”,

calificată de Tribunalul Neamț drept recurs, care a fost înaintată Curții de

Apel Bacău împreună cu dosarul cauzei.

La data de 10 decembrie 2009

petentul a trimis prin poștă o cerere prin care arată că nu a declarat recurs,

dar nici nu a calificat-o expres, în conformitate cu regulile de procedură

penală ce reglementează regimul căilor de atac.

În lipsa unor cazuri concrete de

nemulțumire față de decizia penală atacată, cazuri care să dea posibilitatea

instanței de a califica prezenta cerere drept contestație în anulare sau

revizuire, plângerea cu caracter general formulată de R.V. a fost analizată de

Curtea de Apel Bacău în concordanță cu competența sa generală, de instanță de

recurs.

În raport de această cale de atac,

având în vedere decizia penală atacată și caracterul său definitiv, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a

respins recursul ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petentul.

În memoriul depus în scris la dosar

acesta a arătat, în esență, că este nemulțumit de hotărârea atacată și de

hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț. Petiționarul arată că la Tribunalul

Neamț s-a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost analizate

probele care dovedesc vinovăția intimatului pentru infracțiunea reclamată.

Recursul este inadmisibil.

Curtea reține că pot fi supuse

recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca instanțe de fond

[

art. 385

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. pen.], precum și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel

[art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen.], iar nu și deciziile

prin care au fost soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive,

nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.

În speță, Curtea constată că este

învestită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii

pronunțată de Curtea de apel, ca instanță de recurs, situație inadmisibilă,

sens în care urmează a respinge ca atare calea de atac formulată de petent, cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 781 din 17

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2010.