ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009 a fost menținută starea de arest a inculpatului R.A.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 648/F din 19 august 2010 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 26 raportat la art. 293 și art. 291 C. pen., constând în aceea că i-a procurat coinculpatei F.I., condamnată în cauză, un act de identitate fals și acte de proprietate false cu care acesta s-a prezentat la notar și prin inducerea în eroare a părții vătămate B.M., au vândut acesteia imobilul din București, str. S., sector 5, cauzându-i un prejudiciu de 240.000 euro, deși proprietar de drept era o altă persoană și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R.A. care a susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată și că solicită revocarea acesteia și judecarea în stare de libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului R.A. s-a dispus la 24 septembrie 2009, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că acesta a comis infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 26 raportat la art. 293 și art. 291 C. pen., constând în aceea că la 23 octombrie 2007, i-a încredințat numitei F.I., un act de identitate și acte de proprietate false, pentru ca aceasta să înstrăineze imobilul proprietatea numitei V.E. din București, str. S. sector 5, cauzând o pagubă de 240.000 euro cumpărătoarei B.M. Având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia de către Curtea de Apel București, sesizată de inculpatul apelant, este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei. În consecință criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate. Față de considerentele arătate de Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 45363.01/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010.