ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4328/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, și

pentru cauze cu minori și de familie,

Parohia

„S.G." H. a solicitat revizuirea hotărârilor potrivnice - decizia civilă

nr. 513 din 6 martie 2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 967/239/2008

și decizia civilă nr. 2370 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Iași, pronunțată

în Dosarul nr. 69/239/2010.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 246 din 8 iunie 2011, Curtea de

Apel Iași,

secția civilă, și pentru cauze

cu minori și de familie a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de

Parohia „S.G." H.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 324 alin. (1) teza finală C. proc. civ.,

termenul de revizuire pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) al art. 322

C. proc. civ. curge de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună în care se poate formula cerere de

revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs,

după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri,

indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii

atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept

procesual al părții.

Formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind

în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării

hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau

liberul acces la justiție al revizuentei.

Așadar, sub acest aspect, susținerile revizuentei referitoare

la faptul că, abia după motivarea deciziei Ttribunalului, a constatat contrarietatea

de hotărâri nu este fondată și nu va fi reținută.

Reținând că cea de-a doua decizie nr. 2370, pronunțată

de Tribunalul Iași, ca instanță de recurs ce a evocat fondul pricinii, a fost pronunțată

la data de 17 noiembrie 2010 și cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost introdusă la data de 16 martie 2011, instanța

a constatat că prezenta revizuire este tardivă și ca atare, motivele de revizuire

invocate nu mai pot fi analizate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuienta

Parohia „S.G." H.,

solicitând să se

constate că revizuirea a fost depusă în termenul legal de o lună de la momentul

luării la cunoștință a considerentelor, copia deciziei Tribunalului fiindu-i eliberată

la data de 23 februarie 2011, iar revizuirea fiind depusă la data de 9 martie 2011,

astfel încât prima instanță, nepronunțându-se pe fondul cauzei, să se dispună casarea

hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare.

În dezvoltarea criticilor, revizuenta a arătat, în esență,

următoarele:

Prin decizia nr. 246/2011, a fost respinsă, ca tardivă,

cererea de revizuire, prin aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) teza finală

C. proc. civ., instanța apreciind că formularea și motivarea unei cereri de revizuire

nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării instanței.

Într-adevăr, dispozițiile art. 324 alin. (1) teza finală

sunt imperative, în sensul celor reținute prin decizia recurată, dar acest termen

nu poate fi avut în vedere în cauza de față, revizuienta neputând prevedea, la momentul

pronunțării celei de-a doua decizii, că cea de-a doua hotărâre de fond funciar a

fost anulată, prin reținerea unei situații juridice, contrare celei stabilite cu

autoritate de lucru judecat prin prima decizie a Tribunalului Iași.

Așadar, datorită specificului obiectului litigiului -

plângere Legea nr. 18/1991, a existat o imposibilitate absolută de constatare a

contrarietății dintre cele două hotărâri, până la momentul luării la cunoștință

a considerentelor celei de-a doua decizii.

În continuarea motivelor de recurs, recurenta a invocat

aspecte de fond care nu sunt utile soluționării prezentului recurs și nu se impun

a fi menționate, câtă vreme singurul aspect pe care instanța de recurs trebuie să

îl dezlege este cel al respectării de către instanța de revizuire a dispozițiilor

legale privind termenul de introducere al revizuirii.

Analizând, în consecință, criticile formulate în cauză,

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, se observă că, pentru a combate excepția

tardivității, reținută de instanța de revizuire, recurenta, deși recunoaște caracterul

imperativ al dispozițiilor legale care reglementează termenul de introducere al

revizuirii, reiterează argumentul, conform căruia ar fi trebuit să aștepte motivarea

hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii, pentru că, în această cauză, a existat

o „imposibilitate absolută de constatare a contrarietății dintre cele două hotărâri,

până la momentul luării la cunoștință a considerentelor celei de-a doua decizii",

iar termenul de o lună ar trebui să curgă, în consecință, de la momentul cunoașterii

acestor considerente.

Or, o susținere de asemenea natură nu se întemeiază pe

nici o bază legală și contravine atât dispozițiilor art. 324 C. proc. civ., cât

și celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ., precum și regulii de interpretare,

conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă (Ubi

lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.).

Astfel, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire

este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din

art. 322 C. proc. civ., acest termen se socotește de la pronunțarea hotărârii a

cărei revizuire se cere, în situația în care această hotărâre este pronunțată de

instanța de recurs, după evocarea fondului, legiuitorul nerealizând nici o distincție,

în funcție de natura unei cauze sau obiectul unei cereri.

În același sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede

că hotărârea se va comunica părților în copie, în cazul în care aceasta este necesară

pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario,

nu este necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377

alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale,

rezultă că termenul pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii

este de o lună și acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunțarea

hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare

legală.

În acest context, trebuie subliniat că recurenta revizuientă

se putea conforma acestor imperative legale, exercitând calea de atac a revizuirii,

prin introducerea în termen a cererii de revizuire, întrucât cunoștea soluția instanței

de recurs, încă de la pronunțare, doar pentru motivarea acestei cereri fiind necesară

redactarea hotărârii ce se ataca.

În ceea ce privește argumentele relative la fondul cererii

de revizuire, acestea exced cauzei și nu se impun a fi analizate, excepția tardivității

cererii de revizuire fiind o excepție de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie

analizată cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

legal aplicate în cauză.

Pentru considerentele expuse, apreciind că instanța de

revizuire a aplicat corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta Parohia „S.G."

H. împotriva deciziei nr. 246 din 08 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă,

și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta Parohia „S.G."

H. împotriva deciziei nr. 246 din 08 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2012.