ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4328/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, Parohia „S.G." H. a solicitat revizuirea hotărârilor potrivnice - decizia civilă nr. 513 din 6 martie 2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 967/239/2008 și decizia civilă nr. 2370 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 69/239/2010. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 246 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de Parohia „S.G." H. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Conform art. 324 alin. (1) teza finală C. proc.

civ., termenul de revizuire pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) al art. 322 C. proc. civ. curge de la pronunțarea ultimei hotărâri. Termenul de o lună în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs, după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții. Formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentei.

Așadar, sub acest aspect, susținerile revizuentei referitoare la faptul că, abia după motivarea deciziei Ttribunalului, a constatat contrarietatea de hotărâri nu este fondată și nu va fi reținută. Reținând că cea de-a doua decizie nr. 2370, pronunțată de Tribunalul Iași, ca instanță de recurs ce a evocat fondul pricinii, a fost pronunțată la data de 17 noiembrie 2010 și cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost introdusă la data de 16 martie 2011, instanța a constatat că prezenta revizuire este tardivă și ca atare, motivele de revizuire invocate nu mai pot fi analizate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuienta Parohia „S.G." H., solicitând să se constate că revizuirea a fost depusă în termenul legal de o lună de la momentul luării la cunoștință a considerentelor, copia deciziei Tribunalului fiindu-i eliberată la data de 23 februarie 2011, iar revizuirea fiind depusă la data de 9 martie 2011, astfel încât prima instanță, nepronunțându-se pe fondul cauzei, să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare. În dezvoltarea criticilor, revizuenta a arătat, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 246/2011, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire, prin aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanța apreciind că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării instanței.

Într-adevăr, dispozițiile art. 324 alin. (1) teza finală sunt imperative, în sensul celor reținute prin decizia recurată, dar acest termen nu poate fi avut în vedere în cauza de față, revizuienta neputând prevedea, la momentul pronunțării celei de-a doua decizii, că cea de-a doua hotărâre de fond funciar a fost anulată, prin reținerea unei situații juridice, contrare celei stabilite cu autoritate de lucru judecat prin prima decizie a Tribunalului Iași. Așadar, datorită specificului obiectului litigiului - plângere Legea nr. 18/1991, a existat o imposibilitate absolută de constatare a contrarietății dintre cele două hotărâri, până la momentul luării la cunoștință a considerentelor celei de-a doua decizii.

În continuarea motivelor de recurs, recurenta a invocat aspecte de fond care nu sunt utile soluționării prezentului recurs și nu se impun a fi menționate, câtă vreme singurul aspect pe care instanța de recurs trebuie să îl dezlege este cel al respectării de către instanța de revizuire a dispozițiilor legale privind termenul de introducere al revizuirii.

Analizând, în consecință, criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru următoarele considerente: Sub un prim aspect, se observă că, pentru a combate excepția tardivității, reținută de instanța de revizuire, recurenta, deși recunoaște caracterul imperativ al dispozițiilor legale care reglementează termenul de introducere al revizuirii, reiterează argumentul, conform căruia ar fi trebuit să aștepte motivarea hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii, pentru că, în această cauză, a existat o „imposibilitate absolută de constatare a contrarietății dintre cele două hotărâri, până la momentul luării la cunoștință a considerentelor celei de-a doua decizii", iar termenul de o lună ar trebui să curgă, în consecință, de la momentul cunoașterii acestor considerente.

Or, o susținere de asemenea natură nu se întemeiază pe nici o bază legală și contravine atât dispozițiilor art. 324 C. proc. civ., cât și celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ., precum și regulii de interpretare, conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.). Astfel, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situația în care această hotărâre este pronunțată de instanța de recurs, după evocarea fondului, legiuitorul nerealizând nici o distincție, în funcție de natura unei cauze sau obiectul unei cereri.

În același sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va comunica părților în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că termenul pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună și acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare legală.

În acest context, trebuie subliniat că recurenta revizuientă se putea conforma acestor imperative legale, exercitând calea de atac a revizuirii, prin introducerea în termen a cererii de revizuire, întrucât cunoștea soluția instanței de recurs, încă de la pronunțare, doar pentru motivarea acestei cereri fiind necesară redactarea hotărârii ce se ataca. În ceea ce privește argumentele relative la fondul cererii de revizuire, acestea exced cauzei și nu se impun a fi analizate, excepția tardivității cererii de revizuire fiind o excepție de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., legal aplicate în cauză. Pentru considerentele expuse, apreciind că instanța de revizuire a aplicat corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Parohia „S.G." H. împotriva deciziei nr. 246 din 08 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuenta Parohia „S.G." H. împotriva deciziei nr. 246 din 08 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2012.