ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4216/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29

ianuarie 2009, reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea acestuia, prin Direcția Cetățenie

- Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererii sale de redobândire

a cetățeniei române, de îndată, precum și la plata unor daune morale în cuantum,

de 1.000 RON.

În motivarea în fapt a

cererii, reclamantul a arătat că în anul 2002 s-a adresat pârâtului în vederea redobândirii

cetățeniei române, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991, Direcției Cetățenie necomunicându-i

niciun răspuns.

Apreciază reclamantul

că cei 4 ani care au trecut de la data depunerii cererii de acordare a cetățeniei

române reprezintă o încălcare a „termenului rezonabil” de soluționare a acesteia,

astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 6 pct. 1 al Convenției Europene

a Drepturilor Omului.

Faptul că legea specială

nu prevede un anumit termen nu înseamnă că autoritatea pârâtă poate să soluționeze

cererea oricând. Nici faptul că soluționarea cererii depinde de anumite demersuri

întreprinse pe lângă alte autorități nu este de natură să justifice o întârziere

de 4 ani.

Prin întâmpinarea depusă

la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a invocat

excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, arătând că prin Ordinul nr. 649/C din

24 februarie 2009 al Ministrului Justiției, publicat în M. Of. al României nr. 148/10.03.2009,

cererea reclamantului a fost aprobată.

Prin sentința nr. 1242

din 24 martie 2009 Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de obiect, a

respins capătul de cerere formulat de reclamantul M.N. privind acordarea cetățeniei

române ca rămas fără obiect, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor

morale ca neîntemeiat și a obligat pârâtul la 4 RON cheltuieli de judecată către

reclamant.

Asupra excepției lipsei

de obiect a cererii, Curtea a reținut că, astfel cum reiese din adresa din 17

februarie 2009 a Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, cererea

de redobândire a cetățeniei române formuată de reclamant a fost aprobată prin Ordinul

Ministrului Justiției.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind daunele morale, Curtea a reținut că acesta este neîntemeiat, având

în vedere, pe de o parte, faptul că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral

suferit de reclamant, iar pe de altă parte, că prin aprobarea cererii acestuia se

realizează și o reparație morală îndestulătoare.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, care a criticat hotărârea atacată numai sub aspectul obligării la plata

cheltuielilor de judecată, cu motivarea că această plată nu este justificată, având

în vedere modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea acțiunii formulată

de reclamant.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 274

alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuieli de judecată”.

La baza obligației de

restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia

s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat de partea

câștigătoare.

Din acest punct de vedere

este irelevantă buna-credință a părții care a pierdut procesul, după cum este lipsit

de importanță aspectul invocat de recurent și anume că „așa cum rezultă din considerentele

și dispozitivul sentinței criticate, instanța nu a stabilit culpa procesuală a Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești, iar pârâtul nu a căzut în pretenții față

de reclamant, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului

de cerere privind cheltuielile de judecată”.

Pe de altă parte, pârâtul

datorează cheltuieli de judecată tocmai pentru că este în culpă procesuală, din

moment ce a soluționat cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant

cu încălcarea termenului rezonabil, astfel cum acesta este definit prin art. 6

pct. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult decât atât, practica

judiciară a statuat că reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată

și în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestația ce i s-a

cerut prin acțiune, căci prin comportarea sa l-a pus pe reclamant în situația de

a sesiza instanța de judecată.

Față de cele ce preced,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 1242

din 24 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2009.