ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2010

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 193/F din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 4 februarie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și a Rezoluției de respingere a plângerii din 11 martie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 30 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La 23 ianuarie 2008, petentul U.P. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc M.C., a numiților P.A., P.Ș., avocat D.G. și a ofițerului de poliție P.S., solicitând efectuarea de cercetări pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, complicitate la fals în înscrisuri oficiale și nerespectarea hotărârilor judecătorești. În ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc M.C., îl reclamă pentru evacuarea abuzivă a numitei N.M., în condițiile în care Sentința civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați nu era definitivă. Numiții P.A.

și P.Ș. au săvârșit, în opinia petentului, infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale și nerespectarea Sentinței civile nr. 415 din 20 ianuarie 2006, iar avocatul D.G. a fost complice la falsurile acestora. De asemenea, comisarul P.S. apreciază că se face vinovat de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece ar fi desemnat doi agenți de poliție din cadrul Secției 4 Poliție, pentru a asigura sprijinul executorului judecătoresc M.C. De asemenea, a arătat că acesta ar fi luat mită pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu. Prin Rezoluția din 4 februarie 2008 dată în Dosarul nr. 18/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru a se efectua cercetări față de: - M.C. și P.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.; - P.A. și P.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen. și art. 271 C. pen.; - P.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.; - B.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; - D.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 26 C. pen. în referire la art. 288 C. pen. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 5165 din 28 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. 4508/C/2006, s-a admis acțiunea civilă în evacuare formulată de P.A., în contradictoriu cu N.M., U.R., U.D. și U.P. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 413 din 3 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 115/R din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Galați. În baza titlului menționat, P.A. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc M.C. pentru a pune în executare hotărârea de evacuare. Executorul a îndeplinit procedura de somare și a constatat că N.M.

nu mai locuia în acel imobil. La data de 12 martie 2007, executorul judecătoresc a hotărât punerea în executare a hotărârii. În acest sens, acesta a solicitat sprijinul unor lucrători de poliție de la Secția 4 din Galați. Astfel, au fost desemnați să participe la executare agenții de poliție R.C.E. și D.C., de către șeful Secției 4 Poliție, comisar O.I. Cei doi agenți de poliție împreună cu executorul și cu P.A. s-au deplasat la imobilul în cauză, unde așteptau tatăl și fratele numitei P.A. P.A. împreună cu tatăl și fratele acesteia au spart ușa de acces în imobil și, pătrunzând în interior, împreună cu executorul au procedat la inventarierea bunurilor numitei N.M., ce au fost lăsate în custodie.

Executarea silită s-a efectuat fără incidente. Din declarația făptuitorului P.S. rezultă că acesta nu s-a implicat în niciun fel în procedura de evacuare. Împotriva acestei rezoluții, petentul U.P. a formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., iar prin Rezoluția din 11 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției dată în Dosarul nr. 111/II-2/2008 de către procurorul-șef al secției de combatere a corupției, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, precum și comunicarea soluției. Nemulțumit de modul de soluționare a plângerilor sale, petentul U.P.

s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel Galați, care a apreciat că nu s-a constatat niciun indiciu privind săvârșirea de către comisarul de poliție P.S. a faptei de luare de mită în legătură cu executarea silită efectuată în luna martie 2007. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul U.P., fără a-l motiva. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul petentului sub toate aspectele de fapt și de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Din economia dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din același cod, rezultă că finalitatea actelor premergătoare constă în obținerea datelor necesare începerii urmăririi penale.

Aceste date privesc existența faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârșită de către învinuit și că făptuitorul răspunde penal. Prin același text, legiuitorul a avut în vedere și situația în care actele premergătoare relevă inutilitatea începerii urmăririi penale. Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluție de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia. Înalta Curte consideră că procurorul, în mod judicios, a evaluat conținutul actelor premergătoare efectuate, dispunând o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva ofițerului de poliție P.S. (nu a indicat în mod concret care sunt mijloacele de probă care susțin acuzațiile sale și a făcut referiri cu caracter general, nedovedibile).

În consecință, respingând plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.P. împotriva Sentinței penale nr. 193/F din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.