ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2011

Asupra contestației în anulare de față, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1339/57/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.C. împotriva Sentinței penale nr. 121 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Pentru a hotărî astfel a reținut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., prin Rezoluția nr. 443/P/2007 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin Rezoluția nr. 623/11/2/2003 din 18 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Această rezoluție a fost menținută de instanță prin Sentința penală nr. 100 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., în cazul respingerii plângerii potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc.

pen. În concluzie s-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluții definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulțumirile care au determinat și formularea primei plângeri, apreciind că soluția pronunțată în cauză de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, este temeinică și legală și corect motivată în fapt și în drept. Împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1339/57/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul Ș.C., acesta neprecizând care sunt considerentele pe care își întemeiază contestația în anulare, neinvocând, nici măcar formal, vreunul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. Totodată, în contestația în anulare formulată, contestatorul a prezentat generic parcurgerea căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei invocând de fapt motivele care au format obiectul recursului soluționat prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare și nicidecum motive care ar trebui invocate în calea extraordinară de atac a unei contestații în anulare. Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator, nu fac parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.C. împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1339/57/2010. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.C. împotriva Deciziei penale nr. 814 din 2 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1339/57/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.