ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 301 din 7 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M.C.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Serviciul Pensii Militare și Drepturi Sociale și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit art. 155 alin. (1) lit. f) din aceeași lege „tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale". În prezenta cauză se contestă o măsură de suspendare a plății pensiei militare, astfel încât litigiul reprezintă un conflict de asigurări sociale ce atrage competența materială a tribunalului în raport de dispozițiile legale citate anterior precum și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. În ceea ce privește competența teritorială, aceasta este în principiu relativă, cu excepția situației în care legea specială conține norme derogatorii. În cazul conflictelor de asigurări sociale, cum este și cel de față, competența este prevăzută de art. 154, 155 din Legea nr. 19/2000. Însă, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (cum sunt cele referitoare la atacarea deciziilor de stabilire a dreptului de pensie/respingerea cererii de pensionare prevăzută în art. 53, 54), se aplică regulile de competență materială și teritorială prevăzute de art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale . În cauză, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerul apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă, competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâta așa cum prevede art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000. Împotriva hotărârii Curții de Apel Craiova, reclamantul M.C.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 7 iunie 2010, iar recursul a fost înregistrat la data de 8 iulie 2010 depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.C., împotriva Sentinței civile nr. 301 din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.