ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2886/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8133/99/2010 și apoi la

Curtea de Apel Iași sub nr. 404/45/2011, ca urmare a declinării de competență

hotărâte de Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 736 din 25 martie 2011,

reclamanții D.E., B.L., P.C., A.V., V.L.A., S.N.A., S.I.C. și A.A.M. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul General de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, anularea

ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție nr. 1497 din 30 iulie 2010 prin care au fost diminuate

drepturile salariale în baza Legii nr. 118/2010 și obligarea pârâților la plata

unor despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul acordat anterior Legii

nr. 118/2010 și salariul actual, începând cu data de 03 iulie 2010 și până la

data de 31 decembrie 2010 și în continuare până la intervenirea unei cauze

legale de modificare, sume actualizate de la data scadenței până la data plății

efective.

Reclamanții au mai solicitat

obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea fondurilor

necesare celorlalți trei pârâți în scopul îndeplinirii obligațiilor cele revin.

În motivarea cererii de

chemare în judecată reclamanții au susținut că prin art. 1 din Legea nr. 118/2010

s-a dispus ca indemnizația lunară de încadrare și sporurile aferente, astfel cum

sunt stabilite prin Legea nr. 330/2009, pe perioada 03 iulie – 31 decembrie 2010,

să fie diminuate cu 25%, această măsură fiind justificată de apărarea securității

naționale.

În opinia reclamanților

măsura reducerii cuantumului salariilor este însă nelegală și nu poate fi fundamentată

pe dispozițiile art. 53 din Constituție întrucât prin reducerea considerabilă a

drepturilor salariale se aduce atingere substanței dreptului.

Pârâtul Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii

acțiunii.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Prin sentința nr. a respins

excepția prematurității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată de reclamanți

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins

ca nefondată cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice.

Cu privire la excepția

prematurității acțiunii s-a reținut că ordinul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 118/2010 ce nu prevede obligația formulării unei plângeri prealabile în

termen de 15 zile de la comunicarea actului prin care s-a luat măsura diminuării

drepturilor salariale cu 25%, iar reclamanții au depus la dosar, la data de 23

iunie 2011, dovada faptului că au formulat plângere prealabilă în concordanță cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a reținut,

în esență, faptul că ordinul contestat a fost emis în aplicarea dispozițiilor Legii

nr. 330/2009, act normativ care instituie un nou sistem de salarizare bazat pe principiile

supremației legii, în sensul ca drepturile de natură salarială se stabilesc numai

prin norme juridice de forța legii, respectiv cel potrivit căruia în nivelul acceptat

al indemnizației lunare de încadrare se regăsesc sporurile, adaosurile salariale,

majorările, precum și alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite,

până la data intrării în vigoare a legii, prin hotărâri judecătorești, precum și

prin alte modalități.

Din aceste motive, în

baza textelor de lege menționate, a art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța

a respins cererea principală ca neîntemeiată.

În privința cererii de

chemare în garanție, instanța a reținut că Ministerului Finanțelor Publice îi revine

sarcina de a elabora proiectele de rectificare bugetară în care s-ar include sumele

necesare plății drepturilor bănești ale reclamanților în cazul admiterii cererii

acestora, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului

în garanție Ministerul Finanțelor Publice.

Pe de altă parte, ca urmare

a respingerii cererii reclamanților și legăturii dintre soluția dată cererii principale

și soluția dată cererii de chemare în garanție, în baza art. 60-63 C. proc. Civ.,

instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat recurs reclamanții D.E., B.L., P.C., A.V., V.L.A., E.D.A., S.N.A., S.I.C.

și A.A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Astfel, atât actul contestat,

pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față, pe de altă

parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009

privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

.

Potrivit

art. 18

alin. (1) din anexa VI

la Legea nr. 330/2009

- Lege cadru privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice

,

Titlul „Reglementări specifice personalului din sistemul justiției”,

secțiunea a 2-a „Salarizarea judecătorilor,

a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum

și

a magistraților-asistenți

“:

“Judecătorii, procurorii,

personalul de specialitate juridica asimilat acestora și magistrații-asistenți,

nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ

al ordonatorului principal de credite, pot face contestație, în termen de 15 zile

de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești, C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A., D.I.I.C.O.T., la colegiul de conducere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților

de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen

de cel mult 30 de zile”

.

De asemenea, prin

alin. (2) al aceluiași articol se precizează că: “Împotriva hotărârilor organelor

prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare,

la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile

pronunțate sunt irevocabile”.

Aceste dispoziții au caracter

special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 din C. proc. civ., cât și ale

art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte subliniază

faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale

cuvenite judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat

acestora și magistraților-asistenți din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor

de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009,

reglementată de art. 18 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special

în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată

de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În cauza de față, recurenții-reclamanți

au formulat plângere împotriva Ordinului Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 30 iulie 2010, plângere care a

fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel Iași.

Prin urmare, în temeiul

dispozițiilor art. 18 alin. (2), anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii

pronunțate nu se putea declara recurs.

După data de 1 ianuarie

2011, dispozițiile legale citate au fost preluate de art. 7 alin. (1) și (2) din

Cap. VIII - „

Reglementări specifice personalului din sistemul justiției”

, Secțiunea I - „Dispoziții

comune”din Anexa nr. VI - „Familia ocupațională de funcții bugetare

„Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară

a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora:

„

Art. 7.

-

(1)

Personalul salarizat

potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale,

poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ

al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției,

C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., D.I.I.C.O.T.,

la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz,

la colegiile de conducere ale Curților de Apel sau Parchetelor de pe lângă acestea.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile

.

(2)

Împotriva hotărârilor

organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile

de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte

hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.”

Or, în conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum sentința pronunțată

de Curtea de Apel Iași nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată

excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.E., B.L., P.C.,

A.V., V.L.A., E.D.A., S.N.A., S.I.C. și A.A.M. împotriva sentinței nr. 218 din 30

iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.