ÎCCJ, decizie (scj.ro #83832)

Hotărâre

prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată. Hotărâre pronunțată după intrarea în vigoare

a Legii nr. 202/2010. Recurs. Inadmisibilitate

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea

specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor

și actelor de urmărire penală

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs

-

inadmisibilitate

C.

proc. pen.,

art. 278

1

alin. (10)

Legea

nr. 202/2010,

art. XXIV alin. (1)

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen., modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează, potrivit alin. (8) al aceluiași

articol, plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă, iar în

temeiul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile

pronunțate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse

căilor de atac sub care a început procesul.

În

consecință, hotărârile prin care judecătorul

soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pronunțate

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, chiar în rejudecare, sunt

definitive, recursul fiind inadmisibil.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 1049 din 17 martie 2011

Prin sentința nr. 154 din 16 decembrie 2010 a Curții

de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în

rejudecare, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă, ca inadmisibilă,

plângerea

formulată de petiționarul U.V. împotriva rezoluției din

data

de 31 august 2009, dată în dosarul nr. 988/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr.

655/II/2009 din data de 12 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținându-se

soluția atacată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse

modificări Codului de procedură penală, de natură a

contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea

regăsindu-se și suprimarea unor căi de

atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în

procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste

modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor

dispoziții

tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă

tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta

stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea

modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării

hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia

legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și

spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de

simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că

în speță sentința instanței de fond a fost

pronunțată la data de 16 decembrie 2010, așadar

ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că

această hotărâre este definitivă, mențiune

existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul

sentinței atacate.

În această

situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac

neprevăzută

de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.