ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 04 martie 2011 sub nr. 10386/1/2010, petenta SC T.C. SRL a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 noiembrie 2010 dispusă în dosarul nr. 681/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând desființarea acesteia și începerea urmăririi penale. Petenta nu s-a prezentat la termenul de judecată din 04 martie 2011 pentru a susține plângerea. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 18 iunie 2010, SC T.C.

SRL a formulat plângere împotriva procurorului S.G. (procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fapta constând în aceea că „a efectuat percheziție în incinta imobilului aflat în satul Tulnici, județul Vrancea, fără a avea autorizație și – implicit – fără ca urmărirea penală să fie începută; a sigilat fără acoperire juridică depozitul firmei”. Efectuându-se cercetări în cauză a rezultat că în dosarul nr. 64/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Vrancea a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În cursul urmăririi penale au fost identificați autorii infracțiunii în persoana numiților T.V., G.C., J.Z. care prin activitatea infracțională desfășurată au creat prejudicii importante bugetului de stat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. În baza autorizațiilor emise de Tribunalul Vrancea au fost efectuate percheziții la data de 23 marte 2010, ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri, iar la data de 25 martie 2010 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor identificate la punctul de lucru Tulnici aparținând L.C.

SRL Focșani. Prin rezoluția nr. 64/D/P/2010 din data de 31 martie 2010 a procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Vrancea, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător, întrucât bunurile SC T. SRL erau în pericol de a se deteriora, deoarece din cauza ploilor abundente punctul de lucru unde se aflau depozitate materialele de construcție a fost inundat.

Având în vedere cele mai sus menționate s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu întrucât percheziția efectuată la depozitul unde se aflau materialele de construcție aparținând SC T. SRL a fost dispusă de instanță, iar plângerea formulată împotriva sechestrului a fost admisă prin ordonanța procurorului ca urmare a faptului că motivele invocate au fost considerate întemeiate, motiv pentru care prin rezoluția din 17 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 681/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și comunicarea soluției.

Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția din 10 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 10971/4751/II/2/2010 a respins-o ca neîntemeiată și a dispus comunicarea soluției. Nemulțumită de modul de soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, dar fără a se prezenta și a învedera motivele pentru care a formulat plângere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea petentei, o consideră nefondată pentru următoarele considerente: Din analiza conținutului actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă că nemulțumirile petentei vizează modul în care au fost îndeplinite unele acte de urmărire penală, în opinia acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale, aspectele învederate de către aceasta (efectuarea percheziției fără autorizație și fără a fi începută urmărirea penală, sigilarea fără acoperire juridică a depozitului firmei) fiind nefondate. Astfel, în cauză în dosarul nr. 64/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La baza percheziției domiciliare efectuate la 23 martie 2010 a stat autorizația de percheziție nr. 9 din 23 martie 2010 emisă de Tribunalul Vrancea, iar la 25 martie 2010 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor identificate la punctul de lucru Tulcea, ulterior la 31 martie 2010, prin rezoluția nr. 64/D/P/2010, sechestrul asigurător a fost ridicat, întrucât bunurile SC T.C. SRL erau în pericol de a se deteriora.

Față de cele reținute, susținerile petentei apar ca nefondate, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar nemulțumirile petentei față de modul în care a decurs urmărirea penală nu constituie un argument pentru a se aprecia că procurorul S.G. a săvârșit abuzuri, atâta timp cât actele și măsurile procesuale îndeplinite de acesta au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Față de cele reținute, Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC T.C. SRL împotriva nr. 681/P/2010 din 17 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC T.C. SRL împotriva rezoluției nr. 681/P/2010 din 17 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.