ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei penale
de față;
În baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 04 martie 2011 sub nr. 10386/1/2010,
petenta SC T.C. SRL a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 noiembrie
2010 dispusă în dosarul nr. 681/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând
desființarea acesteia și începerea urmăririi penale.
Petenta nu s-a
prezentat la termenul de judecată din 04 martie 2011 pentru a susține
plângerea.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
La data de 18 iunie
2010, SC T.C. SRL a formulat plângere împotriva procurorului S.G. (procuror în
cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea) pentru săvârșirea infracțiunii
de abuz în serviciu, fapta constând în aceea că „a efectuat percheziție în
incinta imobilului aflat în satul Tulnici, județul Vrancea, fără a avea
autorizație și – implicit – fără ca urmărirea penală să fie începută; a sigilat
fără acoperire juridică depozitul firmei”.
Efectuându-se
cercetări în cauză a rezultat că în dosarul nr. 64/D/P/2008 al Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul
Teritorial Vrancea a fost începută urmărirea penală „in rem” pentru
infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215
alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art.
272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În cursul urmăririi
penale au fost identificați autorii infracțiunii în persoana numiților T.V., G.C.,
J.Z. care prin activitatea infracțională desfășurată au creat prejudicii
importante bugetului de stat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
În baza
autorizațiilor emise de Tribunalul Vrancea au fost efectuate percheziții la
data de 23 marte 2010, ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri, iar la
data de 25 martie 2010 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra
bunurilor identificate la punctul de lucru Tulnici aparținând L.C. SRL Focșani.
Prin rezoluția nr. 64/D/P/2010
din data de 31 martie 2010 a procurorului șef al Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial
Vrancea, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător, întrucât bunurile SC T.
SRL erau în pericol de a se deteriora, deoarece din cauza ploilor abundente
punctul de lucru unde se aflau depozitate materialele de construcție a fost
inundat.
Având în vedere cele
mai sus menționate s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu întrucât percheziția
efectuată la depozitul unde se aflau materialele de construcție aparținând SC
T. SRL a fost dispusă de instanță, iar plângerea formulată împotriva
sechestrului a fost admisă prin ordonanța procurorului ca urmare a faptului că
motivele invocate au fost considerate întemeiate, motiv pentru care prin
rezoluția din 17 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 681/P/2010 s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de S.G. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 246 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și
comunicarea soluției.
Împotriva acestei
soluții petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire
penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, care prin rezoluția din 10 ianuarie 2011 pronunțată în
dosarul nr. 10971/4751/II/2/2010 a respins-o ca neîntemeiată și a dispus
comunicarea soluției.
Nemulțumită de modul
de soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat, în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., instanței de judecată, dar fără a se prezenta și a învedera
motivele pentru care a formulat plângere.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând plângerea petentei, o consideră nefondată pentru
următoarele considerente:
Din analiza
conținutului actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă că nemulțumirile
petentei vizează modul în care au fost îndeplinite unele acte de urmărire
penală, în opinia acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale, aspectele
învederate de către aceasta (efectuarea percheziției fără autorizație și fără a
fi începută urmărirea penală, sigilarea fără acoperire juridică a depozitului
firmei) fiind nefondate.
Astfel, în cauză în
dosarul nr. 64/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vrancea a fost
începută urmărirea penală „in rem” pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite
de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu
referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23
lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990
cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La baza percheziției
domiciliare efectuate la 23 martie 2010 a stat autorizația de percheziție nr. 9 din 23 martie 2010 emisă de Tribunalul Vrancea, iar la 25 martie 2010 s-a
instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor identificate la
punctul de lucru Tulcea, ulterior la 31 martie 2010, prin rezoluția nr. 64/D/P/2010,
sechestrul asigurător a fost ridicat, întrucât bunurile SC T.C. SRL erau în
pericol de a se deteriora.
Față de cele
reținute, susținerile petentei apar ca nefondate, în mod corect s-a apreciat că
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu,
iar nemulțumirile petentei față de modul în care a decurs urmărirea penală nu
constituie un argument pentru a se aprecia că procurorul S.G. a săvârșit
abuzuri, atâta timp cât actele și măsurile procesuale îndeplinite de acesta au
fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de cele
reținute, Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC
T.C. SRL împotriva nr. 681/P/2010 din 17 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și
criminalistică pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționara SC T.C. SRL împotriva rezoluției
nr. 681/P/2010 din 17 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționara la
plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie
2011.