ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data
de 19 noiembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
plângerea
formulată de Ț.V. față de magistratul S.
G., sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de represiune nedreaptă, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 58/D/P/2007
al Direcției de Investigare a
Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea.
Având
în vedere calitatea persoanei reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Galați a dispus declinarea în favoarea
Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de
urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrat sub nr. 1508/P/2008.
O plângere similară ca formă și conținut a fost depusă de
petent și la Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul
Teritorial Galați, care prin
adresa nr. 45/D/VIII/1/2008 a fost trimisă spre
competentă soluționare Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secției
de urmărire penală și criminalistică, unde s-a înregistrat sub același număr.
Efectuându-se
verificări în cauză, s-a constatat că prin rechizitoriul
nr. 58/D/P/2007, din 18 decembrie 2008, al
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și
Terorism - Biroul Teritorial Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată, în
stare de arest preventiv, a inculpatului Ț.
V.
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și
art.
215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,
ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu au fost
trimiși în judecată și alți doi inculpați.
În
fapt, s-a reținut în sarcina acestora că în perioada august 2007 - iulie
2008, inculpatul Ț.V. împreună cu inculpații G.
C.C.
și Y.Y., au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de
infracțiuni grave și în baza unei hotărâri infracționale unice, în mod repetat
au indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale cu prilejul
încheierii și executării unor contracte pricinuind o pagubă de 1.648.941,27
lei.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 4685/91/2008.
Fiind
nemulțumit de modul în care s-a desfășurat ancheta, Ț.
V. a sesizat mai multe aspecte referitoare la activitatea desfășurată
de procurorul S.G., în Dosarul nr. 58/D/P/2007 al Direcției de
Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial
Vrancea și anume:
-
faptul că la data de 03 iulie 2008, în intervalul 6
05
- 11
00
,
la domiciliul său a fost efectuată o percheziție, deși urmărirea penală nu era
începută în cauză; din
dispoziția aceluiași
procuror a fost efectuată, la aceeași dată o percheziție și la un
imobil
aparținând SC T.T. SRL Tulnici, în condițiile în care autorizația
de percheziție era emisă pentru SC L.C. SRL;
- faptul că magistratul respectiv a dispus reținerea sa
fără sa existe probe care
să-i dovedească vinovăția, iar în cuprinsul propunerii de
arestare preventivă a prezentat evaziv și în termeni generali faptele pentru
care era cercetat;
-
faptul că din dispoziția aceluiași magistrat s-a aplicat în mod nelegal
sechestru asigurător pe mai multe bunuri aparținând SC L.C. SRL Focșani,
împiedicând societatea să-și continue activitatea și creând premisele stării de
insolvență.
Prin rezoluția nr. 1508/P/2008
din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art.
10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.G. - procuror
șef birou la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunilor
prev. de art. 246 și art. 268 C. pen., apreciindu-se că nu există indicii
pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate de petiționar.
La plângerea
petiționarului Ț.V., în conformitate cu art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,
rezoluția a fost verificată de procurorul ierarhic superior, care a menținut-o
ca legală și temeinică. Astfel, prin rezoluția nr. 4821/2369/II/2/2009 din 18
mai 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus
respingerea plângerii.
Împotriva soluției de
neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în conformitate cu disp. art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul Ț.V., reiterând susținerile din
plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului
pentru infracțiunile reclamate.
Plângerea este
neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând
rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz,
apreciază că aceasta este legală și temeinică, întrucât infracțiunile reclamate
de petiționar nu există.
Din actele premergătoare
efectuate în cauză a rezultat că susținerile petiționarului nu sunt fondate.
Astfel
petiționarul a afirmat că din dispoziția intimatului, procuror de caz în Dosarul
nr. 58/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, s-a efectuat la
domiciliul său, în data de 3 iulie 2008, în intervalul 6
05
-11
00
o percheziție, deși urmărirea penală nu era începută în cauză.
Din actele dosarului
a rezultat că, deși, față de petiționar s-a dispus începerea urmăririi penale
la data de 3 iulie 2008, ora 13
20
, în momentul solicitării și,
respectiv, a emiterii autorizației de percheziție, urmărirea penală era
începută in rem, încă din data de 4 decembrie 2007.
Susținerea că nu a
existat autorizația de percheziție pentru un imobil aparținând SC T.T. SRL
Tulnici, de asemenea, s-a dovedit nefondată, existând la dosar o încheiere de
îndreptare a erorii materiale dispusă de instanță la data de 3 iulie 2008, în
baza căruia s-a emis o nouă autorizație de percheziție valabilă, în care a fost
inclus și „punctul de lucru - Pensiunea Tulnici, discotecă, bar”, aparținând SC
T.T. SRL Tulnici.
3.Petiționarul a mai
reclamat că procurorul intimat a dispus reținerea sa fără să existe probe, iar
cuprinsul propunerii de arestare preventivă a fost evaziv.
Nu s-a probat că
procurorul ar fi comis vreun abuz în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în
legătură cu instrumentarea dosarului în care intimatul era cercetat ci,
dimpotrivă, din datele dosarului rezultă că propunerea de arestare preventivă a
fost admisă de instanță, măsură ce a fost prelungită pe tot parcursul urmăririi
penale, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
Petiționarul a mai
reclamat că din dispoziția aceluiași procuror s-a aplicat în mod nelegal
sechestru asigurator pe mai multe bunuri, aparținând SC L.C. SRL.
Nici acest act
îndeplinit de procuror în cadrul atribuțiilor de serviciu nu poate constitui infracțiune,
orice nemulțumire a petiționarului legată de măsurile dispuse de procuror putând
fi valorificată prin căile legale de atac prevăzute de lege și nu prin plângerile
penale formulate împotriva magistratului.
În consecință, Înalta
Curte apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul
S.G. este legală și temeinică, faptele penale reclamate nu există, astfel că
plângerea petiționarului va fi respinsă, cu menținerea rezoluției atacate,
conform art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petiționarul T.V. împotriva Rezoluției nr. 1508/P/2008 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie
2010.