ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 noiembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați plângerea formulată de Ț.V. față de magistratul S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de represiune nedreaptă, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 58/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea. Având în vedere calitatea persoanei reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrat sub nr. 1508/P/2008.

O plângere similară ca formă și conținut a fost depusă de petent și la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, care prin adresa nr. 45/D/VIII/1/2008 a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secției de urmărire penală și criminalistică, unde s-a înregistrat sub același număr. Efectuându-se verificări în cauză, s-a constatat că prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2007, din 18 decembrie 2008, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ț. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și alți doi inculpați. În fapt, s-a reținut în sarcina acestora că în perioada august 2007 - iulie 2008, inculpatul Ț.V. împreună cu inculpații G. C.C. și Y.Y., au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave și în baza unei hotărâri infracționale unice, în mod repetat au indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale cu prilejul încheierii și executării unor contracte pricinuind o pagubă de 1.648.941,27 lei. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 4685/91/2008.

Fiind nemulțumit de modul în care s-a desfășurat ancheta, Ț. V. a sesizat mai multe aspecte referitoare la activitatea desfășurată de procurorul S.G., în Dosarul nr. 58/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea și anume: - faptul că la data de 03 iulie 2008, în intervalul 6 05 - 11 00 , la domiciliul său a fost efectuată o percheziție, deși urmărirea penală nu era începută în cauză; din dispoziția aceluiași procuror a fost efectuată, la aceeași dată o percheziție și la un imobil aparținând SC T.T. SRL Tulnici, în condițiile în care autorizația de percheziție era emisă pentru SC L.C.

SRL; - faptul că magistratul respectiv a dispus reținerea sa fără sa existe probe care să-i dovedească vinovăția, iar în cuprinsul propunerii de arestare preventivă a prezentat evaziv și în termeni generali faptele pentru care era cercetat; - faptul că din dispoziția aceluiași magistrat s-a aplicat în mod nelegal sechestru asigurător pe mai multe bunuri aparținând SC L.C. SRL Focșani, împiedicând societatea să-și continue activitatea și creând premisele stării de insolvență. Prin rezoluția nr. 1508/P/2008 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.G.

- procuror șef birou la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 268 C. pen., apreciindu-se că nu există indicii pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate de petiționar. La plângerea petiționarului Ț.V., în conformitate cu art. 278 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția a fost verificată de procurorul ierarhic superior, care a menținut-o ca legală și temeinică. Astfel, prin rezoluția nr. 4821/2369/II/2/2009 din 18 mai 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea plângerii. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în conformitate cu disp.

art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul Ț.V., reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunile reclamate. Plângerea este neîntemeiată. Înalta Curte, analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, apreciază că aceasta este legală și temeinică, întrucât infracțiunile reclamate de petiționar nu există. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că susținerile petiționarului nu sunt fondate. 1. Astfel petiționarul a afirmat că din dispoziția intimatului, procuror de caz în Dosarul nr. 58/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, s-a efectuat la domiciliul său, în data de 3 iulie 2008, în intervalul 6 05 -11 00 o percheziție, deși urmărirea penală nu era începută în cauză.

Din actele dosarului a rezultat că, deși, față de petiționar s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 3 iulie 2008, ora 13 20 , în momentul solicitării și, respectiv, a emiterii autorizației de percheziție, urmărirea penală era începută in rem, încă din data de 4 decembrie 2007. 2. Susținerea că nu a existat autorizația de percheziție pentru un imobil aparținând SC T.T. SRL Tulnici, de asemenea, s-a dovedit nefondată, existând la dosar o încheiere de îndreptare a erorii materiale dispusă de instanță la data de 3 iulie 2008, în baza căruia s-a emis o nouă autorizație de percheziție valabilă, în care a fost inclus și „punctul de lucru - Pensiunea Tulnici, discotecă, bar”, aparținând SC T.T.

SRL Tulnici. 3.Petiționarul a mai reclamat că procurorul intimat a dispus reținerea sa fără să existe probe, iar cuprinsul propunerii de arestare preventivă a fost evaziv. Nu s-a probat că procurorul ar fi comis vreun abuz în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în legătură cu instrumentarea dosarului în care intimatul era cercetat ci, dimpotrivă, din datele dosarului rezultă că propunerea de arestare preventivă a fost admisă de instanță, măsură ce a fost prelungită pe tot parcursul urmăririi penale, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv. 4. Petiționarul a mai reclamat că din dispoziția aceluiași procuror s-a aplicat în mod nelegal sechestru asigurator pe mai multe bunuri, aparținând SC L.C.

SRL. Nici acest act îndeplinit de procuror în cadrul atribuțiilor de serviciu nu poate constitui infracțiune, orice nemulțumire a petiționarului legată de măsurile dispuse de procuror putând fi valorificată prin căile legale de atac prevăzute de lege și nu prin plângerile penale formulate împotriva magistratului. În consecință, Înalta Curte apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul S.G. este legală și temeinică, faptele penale reclamate nu există, astfel că plângerea petiționarului va fi respinsă, cu menținerea rezoluției atacate, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.V. împotriva Rezoluției nr. 1508/P/2008 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.