ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, petenta A.R.A.D. 1989 România a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul-procuror R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 226 C. pen. și art. 246 C. pen. Î n motivarea plângerii sale, în esență, petenta a arătat că 1983 de membri ai A.D. 1989 M. România au formulat individual plângeri penale prin care au solicitat cercetarea procurorului R.S.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 226 și art. 246 C. pen., constând în aceea că, în zilele de 06 ianuarie 2011 și 07 ianuarie 2011, acesta ar fi condus o echipă formată din ofițeri de poliție judiciară și trupe S.P.I.R., care ar fi ridicat în mod abuziv, de la sediul asociației, mai multe documente. Prin rezoluția din 8 martie 2011 dată în Dosarul nr. 173/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. e), art. 228 alin. (6) și art. 10 Iit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că percheziția a fost aprobată de instanța de judecată în baza probelor prezentate și s-a efectuat cu respectarea normelor procedurale, respectiv art. 111 lit. a)-d) C. proc. pen. De asemenea, prin aceeași rezoluție se precizează, în considerentele sale, faptul că au fost abrogate prev. art. 226 C. pen. Î mpotriva rezoluției sus-menționate a formulat plângere petenta, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din data de 4 aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 2553/861/II/2/2011 a procurorului-șef al secției de urmărire penală și criminalistică.

Prin plângerea depusă la instanță și intitulată Cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva intimaților R.S. și G.B., petenta A.R.A.D. 1989 România a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 173/P/2011 și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale. Î n procedura specială instituită de art. 278 1 C. proc. pen., instanța este învestită doar cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului, nefiind permis a se face cercetări cu privire la procurorii care au pronunțat rezoluțiile atacate. Se constată că plângerile formulate de membrii asociației petente vizează activitatea procurorului R.S. cu referire la percheziția de la sediul petentei, procurorul G.B.

fiind cea care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul 173/P/2011, astfel că nu poate face obiectul plângerii de față. Î n consecință, Înalta Curte va examina plângerea adresată instanței numai cu privire la magistratul-procuror R.S. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale. Î ntr-adevăr, așa cum a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, nu sunt indicii cu privire la fapta reclamată de petenta, magistratul-procuror R.S. îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, infracțiunea prevăzută de art. 226 C. pen. fiind abrogată. Î n conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc.

pen., în vederea începerii urmăririi penale, procurorul poate efectua acte premergătoare, dacă apreciază că se impune efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. În situația în care, raportat la datele și indiciile rezultate din actul de sesizare, procurorul, ca urmare a propriei percepții asupra situației de fapt, apreciază că nu sunt suficiente temeiuri poate dispune neînceperea urmăririi penale. Înalta Curte constată că cele 1983 de plângeri formulate de membrii asociației petente au fost conexate sub nr. 173/P/2011. Din actele dosarului a rezultat că la data de 6 ianuarie 2011 Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești a înaintat Tribunalului Argeș, secția penală, solicitarea nr. 8/P/2011 pentru emiterea unei autorizații de percheziție la sediul A.D.

1989 M. România. Această solicitare a fost determinată de faptul că la data de 6 ianuarie 2011 s-a început urmărirea penală in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către persoane cu funcții de conducere din cadrul A.D. 1989 M., care ar fi pretins și primit de la membrii asociației diferite sume de bani, fără a emite chitanțe, lăsând să se înțeleagă că ar avea influență asupra secretarului de stat din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor sau pe lângă alți funcționari din cadrul aceleiași instituții, pentru a-i determina să faciliteze eliberarea cu prioritate a noilor certificate de revoluționar și a adeverințelor pentru plata indemnizațiilor reparatorii conform prevederilor Legii nr. 341/2004.

Prin încheierea nr. 134/109/2011 din 6 ianuarie 2011, Tribunalul Argeș a admis cererea D.N.A. și a emis autorizația de percheziție. Activitatea desfășurată cu ocazia percheziției a fost consemnată în trei procese-verbale conform cărora au fost ridicate înscrisurile cuprinzând zeci de mii de pagini, introduse în saci de rafie, care au fost sigilați și duși la sediul organului de urmărire penală în vederea opisării și inventarieri lor. Î ntrucât un număr mare de membrii ai asociației, prezenți în momentul desfășurării percheziției, s-au opus ridicării documentelor de către organele judiciare, pentru protejarea acțiunii a fost necesară intervenția lucrătorilor S.P.I.R. Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, acesta instrumentând actele de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.

De altfel, în situația în care petenta și membrii săi considerau că modul de instrumentare a cauzei de către intimatul procuror denotă o aparență de lipsă de imparțialitate, puteau uza de remediile procesuale prevăzute de lege. Î n raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția procurorului este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A.R.A.D. 1989 România împotriva rezoluției din 8 martie 2011 dată în Dosarul nr. 173/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A.R.A.D. 1989 România î mpotriva rezoluției nr. 173/P/2011 din 8 martie 2011 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.