ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
l. Cererea de chemare în judecată și
hotărârea instanței de fond.
Prin cererea înregistrată la data de
24 noiembrie 2009, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul V.E. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională - Apele Române, suspendarea
executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care
s-a dispus încetarea valabilității deciziei nr. 289 din 28 mai 2009, cu
obligația de rămâne la dispoziția unității pentru a ocupa un post potrivit
studiilor și experienței, până la soluționarea irevocabilă a litigiului.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat și
excepția de necompetență materială a instanței, excepție soluționată prin
încheierea interlocutorie din 11 decembrie 2009, prin respingerea acesteia, cu
motivarea de la acea dată.
Prin sentința nr. 189 din 18 decembrie
2009, Curtea de Apel Bacău secția comercială de contencios administrativ și
fiscal a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 532 din 09
noiembrie 2009 formulată de reclamantul V.E., în contradictoriu cu pârâta Administrația
Națională Apele Române și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 532 din 09
noiembrie 2009, emisă de Directorul General al Administrației Naționale
"Apele Române", până la pronunțarea instanței de fond, reținând, în
esență că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind existența
cazului bine justificat și a pagubei iminente.
l. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs pârâta Administrația Națională „Apele Române", criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele
înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 26
octombrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna
dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a
fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un
an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe
rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, înalta Curte de Casație și
Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C.
proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta
dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art.
249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de
procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică
un interes".
Cum, în speță, de la data suspendării
cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din
vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de
procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum
sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea
dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu
perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de
Administrația Națională „Apele Române" împotriva sentinței nr. 189 din 18
decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
17 ianuarie 2012.