ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. l. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2009, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională - Apele Române, suspendarea executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea valabilității deciziei nr. 289 din 28 mai 2009, cu obligația de rămâne la dispoziția unității pentru a ocupa un post potrivit studiilor și experienței, până la soluționarea irevocabilă a litigiului. Prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția de necompetență materială a instanței, excepție soluționată prin încheierea interlocutorie din 11 decembrie 2009, prin respingerea acesteia, cu motivarea de la acea dată.

Prin sentința nr. 189 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009 formulată de reclamantul V.E., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 532 din 09 noiembrie 2009, emisă de Directorul General al Administrației Naționale "Apele Române", până la pronunțarea instanței de fond, reținând, în esență că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. l. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Națională „Apele Române", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc.

civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de Administrația Națională „Apele Române" împotriva sentinței nr. 189 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.