ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4073/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 114/CA din 13 mai

2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a hotărât respingerea cererii de suspendare a procesului-verbal de

constatare nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011, formulate de reclamanta

Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Crișuri

împotriva pârâtelor Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare

și Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, prevăzute de

art. 14 - 15 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, reține

instanța de fond că în conformitate cu prevederile art. 14 - 15 din Legea nr.

554/2004, persoana vătămată în drepturile și interesele sale legitime, poate să

ceară instanței de contencios administrativ competente, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței asupra acțiunii

în anularea actului respectiv.

Cele două condiții

impuse cumulativ de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, trebuie

analizate în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, pe baza

împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea vătămată, aspecte ce

trebuie să ofere suficiente indicii pentru răsturnarea prezumției de legalitate

și să facă verosimilă posibilitatea producerii pagubei invocate.

În speță, reține

instanța de fond că reclamanta a argumentat motivele de nelegalitate ale

actului atacat a cărui suspendare a solicitat-o prin neîndeplinirea cumulativă

a cerințelor O.G. nr. 92/2003 și a Normelor metodologice date în aplicarea

acesteia afirmând că organul de control a dat o greșită interpretare normei

legale, dar fără a dovedi existența unor indicii puternice de natură a răsturna

prezumția de legalitate a procesului-verbal de constatare nr. X/2011 privind

proiectul

RO

2006/018-446.01.01.01.09

cu titlul “Prevenirea inundațiilor și reducerea urmărilor acestora prin

fundamentarea deciziilor folosind un sistem informațional integrat”.

Consideră judecătorul

fondului că nu poate fi reținută îndeplinirea în speță nici a celei de a doua

cerințe referitoare la paguba iminentă. În acest sens, se apreciază că

împrejurarea că prin actul administrativ contestat, s-a stabilit în sarcina

reclamantei un debit în valoare de 365.838,03 euro și că s-au emis în temeiul

acestuia titlul executoriu din 04 aprilie 2011 și somația de plată nr. X, nu

sunt împrejurări de natură a conduce la concluzia că în patrimoniul său se

prefigurează o pagubă iminentă în accepțiunea prevederilor amintite, întrucât

executarea din oficiu a actului administrativ fiscal este una dintre

trăsăturile caracteristice ale acestuia și o consecință a prezumției de

legalitate de care se bucură.

Împotriva Sentinței

civile nr. 114/CA din 13 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta

Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Crișuri

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu

a reținut în cauză îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de

suspendare a actului administrativ fiscal atacat, prevăzute de art. 15 raportat

la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, susține

recurenta că raportat la circumstanțele cauzei având în vedere actele depuse la

dosar din care rezultă existența unei îndoieli în ceea ce privește

prejudicierea, prin neregulile-abaterile constatate și menționate în

procesul-verbal contestat, a bugetului general al Comunității Europene și/sau a

bugetelor administrate de acestea ori în numele ei, precum și bugetului din

care provine cofinanțarea națională aferentă printr-o cheltuială necuvenită,

rezultă fără putință de tăgadă că în cauză există un caz bine justificat, care

justifică măsura suspendării.

Cât privește condiția

prevenirii pagubei iminente susține recurenta că executarea actului

administrativ fiscal contestat, potrivit titlului executoriu emis în dosarul de

executare din 04 aprilie 2011, ar perturba grav funcționarea sa întrucât ar fi

adusă în situația de a nu-și putea onora obligațiile de plată față de furnizori

și utilități, bugetul de stat, bugetele și fondurile speciale pe o perioadă de

cel puțin 3 luni.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs

prev. de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele

arătate în continuare.

În mod constant, în

jurisprudența sa, Înalta Curte, a reținut că din interpretarea coroborată a

prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că este

incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se

circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura

legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea

efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului

atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și

t) din aceeași lege

Analizând hotărârea

atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele

administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de

legalitate de care se bucură cele două acte administrativ-fiscale și fac

verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul

particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte

constată că în mod nejustificat instanța de fond nu a reținut că prin motivarea

cererii de chemare în judecată, prin evidențierea modului de executare a

obligațiilor rezultate din contractul de grant privind proiectul

RO

2006/018-446.01.01.01.09

în raport cu dispozițiile legale în materie, apărările invocate în nota

explicativă din 10 noiembrie 2010 înaintată echipei de control din cadrul

Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul

Ministerului Dezvoltării Rurale și Turismului, precum și prin înscrisurile

financiar-contabile depuse la dosar, au fost invocate și dovedite o serie de

elemente de fapt și de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare

de cercetare a actelor administrativ-fiscale contestate, existența unor indicii

de nelegalitate a acestora, de natură a crea o îndoială puternică și evidentă

asupra prezumției de legalitate a celor două acte administrativ-fiscale

contestate, și o pagubă iminentă constând în perturbarea activității

reclamantei cu atât mai mult cu cât organele fiscale au demarat procedura de

executare silită a acesteia.

Vor fi primite și

susținerile referitoare la îndeplinirea condiției existența pagubei iminente

față de faptul că executarea celor două acte administrativ-fiscale urmează a se

realiza într-un cuantum care va afecta în mod esențial exercițiul bugetar al

recurentei. Prin urmare în mod greșit instanța de fond a apreciat pe baza

actelor financiar-contabile depuse la dosar că prin executarea sumelor înscrise

în titlul executoriu din 22 decembrie 2010, reclamantei nu i se produce o

pagubă iminentă în sensul art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului

administrativ.

În consecință, Înalta

Curte, constată că, în mod greșit instanța de fond a reținut, în urma analizei

circumstanțelor concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată, că în cauză nu sunt indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură cele două acte

administrativ-fiscale contestate și care fac verosimilă iminența producerii

unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării, fiind

îndeplinite, astfel, cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

contenciosului administrativ.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune admiterea recursului, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și modificarea în tot a hotărârii

atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării

procesului-verbal nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011 emise de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația

Bazinală de Apă Crișuri împotriva Sentinței nr. 114/CA/2011 din 13 mai 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite cererea.

Dispune suspendarea

executării procesului-verbal nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011 emise de

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului până la soluționarea irevocabilă

a acțiunii în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2011.