ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4073/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 114/CA din 13 mai 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a hotărât respingerea cererii de suspendare a procesului-verbal de constatare nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011, formulate de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Crișuri împotriva pârâtelor Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare și Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, prevăzute de art. 14 - 15 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, reține instanța de fond că în conformitate cu prevederile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată în drepturile și interesele sale legitime, poate să ceară instanței de contencios administrativ competente, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anularea actului respectiv. Cele două condiții impuse cumulativ de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, trebuie analizate în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea vătămată, aspecte ce trebuie să ofere suficiente indicii pentru răsturnarea prezumției de legalitate și să facă verosimilă posibilitatea producerii pagubei invocate.

În speță, reține instanța de fond că reclamanta a argumentat motivele de nelegalitate ale actului atacat a cărui suspendare a solicitat-o prin neîndeplinirea cumulativă a cerințelor O.G. nr. 92/2003 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia afirmând că organul de control a dat o greșită interpretare normei legale, dar fără a dovedi existența unor indicii puternice de natură a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal de constatare nr. X/2011 privind proiectul RO 2006/018-446.01.01.01.09 cu titlul “Prevenirea inundațiilor și reducerea urmărilor acestora prin fundamentarea deciziilor folosind un sistem informațional integrat”. Consideră judecătorul fondului că nu poate fi reținută îndeplinirea în speță nici a celei de a doua cerințe referitoare la paguba iminentă.

În acest sens, se apreciază că împrejurarea că prin actul administrativ contestat, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 365.838,03 euro și că s-au emis în temeiul acestuia titlul executoriu din 04 aprilie 2011 și somația de plată nr. X, nu sunt împrejurări de natură a conduce la concluzia că în patrimoniul său se prefigurează o pagubă iminentă în accepțiunea prevederilor amintite, întrucât executarea din oficiu a actului administrativ fiscal este una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia și o consecință a prezumției de legalitate de care se bucură. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 114/CA din 13 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Crișuri invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în cauză îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ fiscal atacat, prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, susține recurenta că raportat la circumstanțele cauzei având în vedere actele depuse la dosar din care rezultă existența unei îndoieli în ceea ce privește prejudicierea, prin neregulile-abaterile constatate și menționate în procesul-verbal contestat, a bugetului general al Comunității Europene și/sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele ei, precum și bugetului din care provine cofinanțarea națională aferentă printr-o cheltuială necuvenită, rezultă fără putință de tăgadă că în cauză există un caz bine justificat, care justifică măsura suspendării.

Cât privește condiția prevenirii pagubei iminente susține recurenta că executarea actului administrativ fiscal contestat, potrivit titlului executoriu emis în dosarul de executare din 04 aprilie 2011, ar perturba grav funcționarea sa întrucât ar fi adusă în situația de a nu-și putea onora obligațiile de plată față de furnizori și utilități, bugetul de stat, bugetele și fondurile speciale pe o perioadă de cel puțin 3 luni. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

În mod constant, în jurisprudența sa, Înalta Curte, a reținut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură cele două acte administrativ-fiscale și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod nejustificat instanța de fond nu a reținut că prin motivarea cererii de chemare în judecată, prin evidențierea modului de executare a obligațiilor rezultate din contractul de grant privind proiectul RO 2006/018-446.01.01.01.09 în raport cu dispozițiile legale în materie, apărările invocate în nota explicativă din 10 noiembrie 2010 înaintată echipei de control din cadrul Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Rurale și Turismului, precum și prin înscrisurile financiar-contabile depuse la dosar, au fost invocate și dovedite o serie de elemente de fapt și de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actelor administrativ-fiscale contestate, existența unor indicii de nelegalitate a acestora, de natură a crea o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a celor două acte administrativ-fiscale contestate, și o pagubă iminentă constând în perturbarea activității reclamantei cu atât mai mult cu cât organele fiscale au demarat procedura de executare silită a acesteia.

Vor fi primite și susținerile referitoare la îndeplinirea condiției existența pagubei iminente față de faptul că executarea celor două acte administrativ-fiscale urmează a se realiza într-un cuantum care va afecta în mod esențial exercițiul bugetar al recurentei. Prin urmare în mod greșit instanța de fond a apreciat pe baza actelor financiar-contabile depuse la dosar că prin executarea sumelor înscrise în titlul executoriu din 22 decembrie 2010, reclamantei nu i se produce o pagubă iminentă în sensul art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.

În consecință, Înalta Curte, constată că, în mod greșit instanța de fond a reținut, în urma analizei circumstanțelor concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, că în cauză nu sunt indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură cele două acte administrativ-fiscale contestate și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării, fiind îndeplinite, astfel, cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune admiterea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării procesului-verbal nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Crișuri împotriva Sentinței nr. 114/CA/2011 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea. Dispune suspendarea executării procesului-verbal nr. X/2011 și a Deciziei nr. Y/2011 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.