CASE OF AKGÜL v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1980 și trăiește la Izmir. La 23 februarie 1999, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție din filiala Anti-Terror a Direcției de Securitate Izmir (Terörle Mücadele Șubesi) cu privire la suspiciunile de a ajuta și de a îndepărta o organizație ilegală, și anume PKK (partidul lucrătorilor din Kurdistan), în conformitate cu art. 169 din Codul Penal. La 26 februarie 1999, reclamantul a fost adus în fața unui singur judecător al Curții de Securitate de Stat Izmir. Reclamantul a negat veracitatea declarațiilor semnate luate în detenție, susținând că au fost obținute sub presiune. În aceeași zi, judecătorul a ordonat detenția sa în reținere. La 3 martie 1999, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Izmir a depus un proiect de inculpare, acuzând reclamantul în temeiul articolului 169 din Codul Penal să ajute și să aducă suport PKK prin angajarea în propaganda pentru aceasta. La 7 aprilie 1999, Curtea de Securitate a statului a organizat prima audiție în absența reclamantului. În 11 mai 1999, Curtea de Securitate de Stat a ținut a doua audiție în prezența unui judecător militar. Reclamantul a fost auzit de Curtea. El a refuzat să se implice în propagandă și a declarat că se uitase pur și simplu la sloganurile strigătoare ale mulțimii. El a refuzat în continuare declarațiile luate în custodie de poliție și în fața procurorului public. El a afirmat că a fost forțat să semneze declarațiile încurcate sub presiune. El a cerut instanței să respingă acuzațiile și să-l elibereze. Evaluând dovezile împotriva reclamantului, instanța și-a respins cererea și a ordonat detenția sa continuată în timpul încarcerării. 11. La 18 iunie 1999, Marea Adunare Națională a modificat art. 143 din Constituție și a exclus membrii militari din Curtea de Securitate de Stat. În urma amendamentelor similare formulate la 22 iunie 1999 la Legea privind Curtea de Securitate de Stat, judecătorul militar care a auzit cazul reclamantului a fost înlocuit de un judecător civil. 12. La 19 august 1999, Curtea de Securitate de Stat a avut o ședință. Reprezentantul reclamantului a solicitat eliberarea sa. El a cerut în continuare instanței să audă dovezi de la patru martori. Curtea a respins cererile sale. Având în vedere starea procedurii, instanța a motivat faptul că dovezile care urmează să fie furnizate de cei patru martori nu ar ajuta la elucidarea faptelor. 13. La 22 septembrie 1999, Curtea de Securitate de Stat a organizat o altă audiere. Reprezentantul reclamantului a prezentat cererile de apărare scrise ale reclamantului și le-a citit la audiere. Curtea a ordonat ca detenția reclamantului în retragerea în retragere. 14. La 13 octombrie 1999, Curtea de Securitate de Stat compusă din trei judecători civili a condamnat reclamantul în calitate de acuzat și a condamnat-o la trei ani de închisoare în temeiul articolului 169 din Codul Penal. 15. La 9 octombrie 2000, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Două zile mai târziu, această decizie a fost pronunțată în absența reprezentantului reclamantului. 16. Conform legii, hotărârea a fost depusă în registrul Curții de Securitate de Stat Izmir pentru revizuirea reclamantului.