ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2012

Asupra recursului

de față,

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele :

La 10 mai 2011

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

plângerea penală formulată de M.C., împotriva magistratului judecător S.L.I.E.

de la Judecătoria Babadag, plângere prin care a solicitat efectuarea de

cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului.

Prin aceeași

plângere penală, M.C. a mai susținut că a fost insultată de magistratul

judecător în sala de ședință care, împreună cu președintele Judecătoriei Babadag,

magistrat A.A., a pus

martor mincinos pe

jandarmul de la această instanță, P.C., și „ în

mod abuziv în dosarul

lui P.C. a acordat mai multe termene, judecând cauza pe art. 180 C. pen.,

întocmind încheierea de ședință pe art. 278 C. pen.„.

Prin rezoluția

nr. 270/P/2011 din 14 iunie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

sub

aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 alin.

(1) C. pen., față de magistrații judecători S.L.I.E. și A.A., întrucât în cauză

faptele sesizate de M.C. nu există.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că

presupusele fapte

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

de favorizare a infractorului indicate de M.C. ca fiind comise de magistrat

judecător S.L.E.I., precum și de magistrat judecător A.A., președinta

Judecătoriei Babadag, în realitate nu există, întrucât magistrații judecători

și-au exercitat funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei

legea, magistrat judecător S.L.I.E. apreciind în mod just probele administrate

în cauză și respectând egalitatea părților în fața legii cărora Ie-a asigurat

un tratament juridic nediscriminatoriu.

Afirmația

numitei M.C., în sensul că președintele Judecătoriei Babadag, magistrat

judecător A.A., împreună cu magistratul judecător S.L.I.E. „a pus martor

mincinos pe jandarmul de la această instanță P.C.„, este lipsită de orice temei

legal și nesusținută de indicarea vreunui mijloc de probă.

Împotriva

soluției dispuse petenta M.C. a formulat plângere în baza art. 278 C. proc.

pen., plângere care, prin

Rezoluția nr.

247/11/2/2011 din 7 iulie 2011 a procurorului general al

Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost respinsă ca nefondată.

Nemulțumită, petenta s-a adresat cu plângere

instanței de judecată

competente potrivit art. 278

1

C. proc.

pen.

Prin sentința

penală nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta M.C. împotriva rezoluției nr. 270/P/2011 din 14

iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

A fost

menținută rezoluția atacată.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.

Pentru a se

hotărî astfel s-a reținut că petenta a invocat împrejurări care, nu au legătură

cu dosarul de cercetare penală în care s-a pronunța rezoluția atacată, ci cu un

alt dosar, în care făptuitorii sunt cercetați pentru săvârșirea unor

infracțiuni de corupție, de către un alt organ de urmărire penală, respectiv,

DNA - Serviciul Teritorial Constanta.

S-a reținut că

din examinarea pieselor dosarului de cercetare penală nu rezultă indicii

temeinice că făptuitorii au săvârșit infracțiunile ce au făcut obiectul actelor

premergătoare.

Împotriva

acestei din urmă sentințe petenta a formulat recursul de fată.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit art.

278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o

poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de

judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petenta M.C.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționara M.C.

împotriva sentinței penale nr.

89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta petenta

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.