ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele : La 10 mai 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângerea penală formulată de M.C., împotriva magistratului judecător S.L.I.E. de la Judecătoria Babadag, plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului. Prin aceeași plângere penală, M.C. a mai susținut că a fost insultată de magistratul judecător în sala de ședință care, împreună cu președintele Judecătoriei Babadag, magistrat A.A., a pus martor mincinos pe jandarmul de la această instanță, P.C., și „ în mod abuziv în dosarul lui P.C.

a acordat mai multe termene, judecând cauza pe art. 180 C. pen., întocmind încheierea de ședință pe art. 278 C. pen.„. Prin rezoluția nr. 270/P/2011 din 14 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., față de magistrații judecători S.L.I.E. și A.A., întrucât în cauză faptele sesizate de M.C. nu există. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că presupusele fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizare a infractorului indicate de M.C. ca fiind comise de magistrat judecător S.L.E.I., precum și de magistrat judecător A.A., președinta Judecătoriei Babadag, în realitate nu există, întrucât magistrații judecători și-au exercitat funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei legea, magistrat judecător S.L.I.E.

apreciind în mod just probele administrate în cauză și respectând egalitatea părților în fața legii cărora Ie-a asigurat un tratament juridic nediscriminatoriu. Afirmația numitei M.C., în sensul că președintele Judecătoriei Babadag, magistrat judecător A.A., împreună cu magistratul judecător S.L.I.E. „a pus martor mincinos pe jandarmul de la această instanță P.C.„, este lipsită de orice temei legal și nesusținută de indicarea vreunui mijloc de probă. Împotriva soluției dispuse petenta M.C. a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen., plângere care, prin Rezoluția nr. 247/11/2/2011 din 7 iulie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost respinsă ca nefondată.

Nemulțumită, petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.C. împotriva rezoluției nr. 270/P/2011 din 14 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. A fost menținută rezoluția atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că petenta a invocat împrejurări care, nu au legătură cu dosarul de cercetare penală în care s-a pronunța rezoluția atacată, ci cu un alt dosar, în care făptuitorii sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, de către un alt organ de urmărire penală, respectiv, DNA - Serviciul Teritorial Constanta.

S-a reținut că din examinarea pieselor dosarului de cercetare penală nu rezultă indicii temeinice că făptuitorii au săvârșit infracțiunile ce au făcut obiectul actelor premergătoare. Împotriva acestei din urmă sentințe petenta a formulat recursul de fată. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.C. împotriva sentinței penale nr. 89/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.