ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4152/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4152/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.
39519/3/2011 (3669/2011), printre altele, în temeiul art. 300
2
raportat la art. 160
b
C. proc. pen., s-a menținut arestarea
preventivă a inculpatului V.V. - fiul lui R. și al lui S.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept
(prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.), avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul V.V. se mențin,
impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că
inculpatul a fost condamnat în primă instanță prin Sentința penală nr. 715 din
18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,
după cum urmează: în baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. la 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; în baza art. 208 alin.
(1) - art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat; în baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1),
(2), (5) C. pen. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la înșelăciune.
În baza art. 33 lit.
a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior
menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani
închisoare, sporită la 6 ani închisoare, reținându-se în sarcina acestuia că la
data de 22 decembrie 2010, folosindu-se de calitatea falsă de reprezentat al
Primăriei sectorului 2 București, a pătruns fără drept în locuința părții
vătămate B.C.V., situată în București, B. L.T., sector 2, în ziua de 24
decembrie 2010, profitând de situația în care se afla partea vătămată B.C.V.
care era total nevăzătoare, a sustras actele de proprietate a două imobile
proprietate acesteia din dormitorul apartamentului sus-menționat, iar în cursul
lunii ianuarie 2011 a încercat să inducă în eroare instanța de judecată din
cadrul Judecătoriei sectorului 3 București în Dosarul civil nr. 1869/301/2011,
căreia i-a solicitat să constate validitatea actului fals denumit
"promisiune de vânzare-cumpărare" și să dispună pronunțarea unei
hotărâri care să țină locul unui act de vânzare-cumpărare pentru cele două
imobile proprietatea părții vătămate B.C.V. - aspect ce rezultă din probele
administrate în cauză.
Curtea de Apel
București, secția I penală, a constatat că pedeapsa prevăzută de lege este mai
mare de 4 ani, faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social,
avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracțională
dedusă judecății, amploarea ilicitului penal comis, cuantumul prejudiciului
care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului,
care este o persoană integrată social și profesional, necunoscută cu
antecedente penală, fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de
conflict precum și atitudinea sa procesuală.
S-a reținut că, față
de momentul arestării preventive, respectiv 31 martie 2011, nu a intervenit
nici un element sau o împrejurare care să justifice lăsarea în liberate a
inculpatului sau care să ducă la concluzia că acesta nu mai reprezintă pericol
pentru ordinea publică.
De asemenea, în
raport cu stadiul procesual al cauzei, s-a constatat că arestarea preventivă a
inculpatului este în continuare necesară pentru a asigura buna desfășurare a
judecății și că durata acestei măsuri nu depășește limitele unui termen
rezonabil.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.V., solicitând
revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de
libertate.
Concluziile formulate
de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul
cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei
hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte,
examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor și a materialului
din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de
judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să
verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din
același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere
motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de
Apel București, secția I penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a
constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii
preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a
inculpatului.
Înalta Curte, în
raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea
în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
așa cum corect a reținut și curtea de apel.
Ordinea publică
reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de
norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor
statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Deși pericolul pentru
ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a
infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea
publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect,
existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul
social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică
la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte
asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei
bănuiți ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima
instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual
condițiile prevăzute de art. 300
2
coroborat cu art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a
inculpatului.
Se reține, de
asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine
dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere
circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul
crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii
nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din
Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea
detenției provizorii este licită, respectânduse legislația internă și
prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens,
Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu
alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat
într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în
dispozițiile și limitele legii.
Aceste considerente
justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive,
astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. l lit. b)
C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de
200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva Încheierii din 24
noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul
nr. 39519/3/2011 (3669/2011).
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 decembrie 2011.