ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6342/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în contradictoriu cu intimata Primarul comunei Bucov. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În mod corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007, intimatul Primarul comunei Bucov a respins cererea notificată a contestatorului, întrucât acesta a beneficiat de dispozițiile legilor fondului funciar, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 echivalând cu o dublă despăgubire.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, dar în cazul de față contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha teren arabil. Pe de altă parte, deși din adresa din 1992 a Arhivelor Statului Prahova rezultă că din tabelul de chiaburi figurează Z.E. cu 8,10 ha teren și case, nu s-a făcut dovada de către contestator a modului de preluare al imobilului pentru care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 2 din lege statuând care sunt actele normative prin care imobilele au fost preluate în mod abuziv.

Pentru considerentele arătate, Tribunalul va respinge contestația, ca neîntemeiată. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 173 din 02 noiembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul Z.A.B., împotriva sentinței civile nr. 221 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Bucov. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., având în vedere că, cu ocazia rejudecării cererii recurentului, pe linia considerentelor deciziei de casare a instanței superioare, prin administrarea de noi probatorii, nu s-a stabilit o altă situație de fapt decât cea reținută inițial, alte raporturi juridice existente între părți, care să determine admisibilitatea cererii formulate de apelantul reclamant. De altfel, expertul numit în cauză pentru a efectua lucrarea, răspunzând la obiectivele stabilite de către instanță, a concluzionat că nu se confirmă identitatea construcțiilor din teren cu cele revendicate de către apelant, nu s-au depus acte de proprietate, o documentație a acestora care să poată fi comparată cu releveul construcției Căminului cultural și nici în arhiva intimatei nu au fost găsite astfel de documente.

Dat fiind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul probatoriilor ce au fost administrate anterior pe parcursul soluționării cauzei, rezultă că, în mod corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007 a fost respinsă notificarea contestatorului apelant cu motivarea că acesta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, prin recunoașterea dreptului de proprietate, astfel încât o nouă cerere formulată pe baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, echivalând cu o dublă despăgubire.

Chiar dacă dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru cele ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, de aceste prevederi nu poate beneficia apelantul, având în vedere, așa cum s-a reținut mai sus, că acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul Z.A.B., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., deoarece: Respingerea pretențiilor reclamantului în prezenta cauză s-a dispus în considerarea unei evaluări greșite a obiectului cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și a aprecierii nelegale, în sensul că reclamantul nu poate fi îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcțiile ce s-au aflat pe terenul pentru care a primit măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991. Obiectul solicitării în temeiul Legii nr. 18/1991 vizează exclusiv construcțiile de pe terenul în suprafață de 1,9 ha situat în intravilanul satului P., comuna Bucov, iar nu pe terenul extravilan în suprafață de 5 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate din 12 martie 2007. De asemenea, se impune anularea dispoziției din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Bucov. În motivarea sentinței s-a reținut că, prin notificarea din 24 octombrie 2001, contestatorul, împreună cu numitul Z.D.E., au solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilele reprezentate de două case situate în zona centrală a satului P., comuna Bucov, județul Prahova, iar prin dispoziția din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov, notificarea a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit actelor depuse, s-a constatat că nu sunt reținute condițiile prevăzute de lege, imobilul fiind demolat, iar terenul aferent acestuia a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar.

Din adresa din 27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov de aplicare a legilor fondului funciar, rezultă că, în baza Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit defunctei Z.E., suprafața de 5 ha teren arabil pentru care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie din 08 mai 2006 moștenitorilor Z.D.E. și Z.A.B., iar ulterior, s-a emis și titlu de proprietate din 12 martie 2007. Instanța a constatat că, într-adevăr, reclamantul a fost despăgubit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care a fost emis procesul-verbal de punere în posesie din 08 noiembrie 2006 și titlu de proprietate din 12 martie 2007, iar admiterea pretențiilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 ar echivala cu o dublă despăgubire.

În conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a ținut seama de dispozițiile deciziei civile nr. 5685 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța de apel, în faza de rejudecare, a ținut seama de dispozițiile deciziei civile nr. 5685 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că prin administrarea de noi probatorii nu s-a stabilit o altă situație de fapt decât cea reținută inițial. În raport cu cele menționate și ținând seama de motivele de recurs formulate de contestatorul Z.A.B., se rețin următoarele: Expertul P.R., numit în cauză, răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, a concluzionat că nu se confirmă identitatea construcțiilor din teren cu cele revendicate de recurent.

Dat fiind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul probatoriilor ce au fost administrate anterior pe parcursul soluționării cauzei, rezultă că, în mod corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007 a fost respinsă notificarea contestatorului-recurent cu motivarea că acesta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, lege a fondului funciar, prin recunoașterea dreptului de proprietate, astfel încât o nouă cerere formulată pe baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată și ar echivala cu o dublă despăgubire.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru cele ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, de aceste prevederi nu pot beneficia reclamantul având în vedere, așa cum s-a reținut mai sus, că acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991.

În sensul celor menționate, este și adresa din 27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov din care rezultă că autoarei reclamantului i s-a reconstituit suprafața de 5 ha teren arabil pentru care s-a emis și proces-verbal de punere în posesie pe numele reclamantului și fratele acestuia Z.D.E., într-un final a fost eliberat chiar titlul de proprietate din 13 martie 2007. Prin urmare, recurentul nu a făcut dovada susținerilor sale, nu a produs acte din care să rezulte pretențiile sale cu privire la suprafața de teren de 8 ha, cât și a construcțiilor aflate pe acesta. Așadar, față de cele reținute se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei civile nr. 173 din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.