ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6342/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Tribunalul

Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în

contradictoriu cu intimata Primarul comunei Bucov.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În mod

corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007, intimatul Primarul comunei

Bucov a respins cererea notificată a contestatorului, întrucât acesta a

beneficiat de dispozițiile legilor fondului funciar, fiindu-i reconstituit

dreptul de proprietate, formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001

echivalând cu o dublă despăgubire.

Este adevărat

că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea

au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru

terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în

echivalent, dar în cazul de față contestatorului i-a fost reconstituit dreptul

de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha teren arabil.

Pe de altă

parte, deși din adresa din 1992 a Arhivelor Statului Prahova rezultă că din

tabelul de chiaburi figurează Z.E. cu 8,10 ha teren și case, nu s-a făcut

dovada de către contestator a modului de preluare al imobilului pentru care a

formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 2 din lege

statuând care sunt actele normative prin care imobilele au fost preluate în mod

abuziv.

Pentru

considerentele arătate, Tribunalul va respinge contestația, ca neîntemeiată.

Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia civilă nr. 173 din 02 noiembrie 2011, a respins ca nefondat apelul

declarat de contestatorul Z.A.B., împotriva sentinței civile nr. 221 din 22

ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimatul Primarul

comunei Bucov.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând

actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea a

apreciat că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în conformitate

cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., având în vedere că, cu ocazia

rejudecării cererii recurentului, pe linia considerentelor deciziei de casare a

instanței superioare, prin administrarea de noi probatorii, nu s-a stabilit o

altă situație de fapt decât cea reținută inițial, alte raporturi juridice

existente între părți, care să determine admisibilitatea cererii formulate de

apelantul reclamant.

De altfel, expertul

numit în cauză pentru a efectua lucrarea, răspunzând la obiectivele stabilite

de către instanță, a concluzionat că nu se confirmă identitatea construcțiilor

din teren cu cele revendicate de către apelant, nu s-au depus acte de

proprietate, o documentație a acestora care să poată fi comparată cu releveul

construcției Căminului cultural și nici în arhiva intimatei nu au fost găsite

astfel de documente.

Dat fiind

concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul

probatoriilor ce au fost administrate anterior pe parcursul soluționării

cauzei, rezultă că, în mod corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007 a

fost respinsă notificarea contestatorului apelant cu motivarea că acesta a

beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, prin recunoașterea dreptului de

proprietate, astfel încât o nouă cerere formulată pe baza Legii nr. 10/2001

este neîntemeiată, echivalând cu o dublă despăgubire.

Chiar dacă

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea

au fost demolate total sau parțial, restituirea se dispune în natură pentru

terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru cele

ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, de aceste prevederi nu

poate beneficia apelantul, având în vedere, așa cum s-a reținut mai sus, că

acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul Z.A.B., criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

deoarece:

Respingerea

pretențiilor reclamantului în prezenta cauză s-a dispus în considerarea unei

evaluări greșite a obiectului cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001,

precum și a aprecierii nelegale, în sensul că reclamantul nu poate fi

îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcțiile ce s-au aflat pe terenul

pentru care a primit măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991.

Obiectul

solicitării în temeiul Legii nr. 18/1991 vizează exclusiv construcțiile de pe

terenul în suprafață de 1,9 ha situat în intravilanul satului P., comuna Bucov,

iar nu pe terenul extravilan în suprafață de 5 ha pentru care s-a emis titlul

de proprietate din 12 martie 2007.

De asemenea, se

impune anularea dispoziției din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov

și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții.

Recursul nu este

fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Prahova,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2008, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul Z.A.B., în contradictoriu cu intimatul

Primarul comunei Bucov.

În motivarea sentinței

s-a reținut că, prin notificarea din 24 octombrie 2001, contestatorul, împreună

cu numitul Z.D.E., au solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilele reprezentate

de două case situate în zona centrală a satului P., comuna Bucov, județul Prahova,

iar prin dispoziția din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul comunei Bucov, notificarea

a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit actelor depuse, s-a constatat că nu sunt

reținute condițiile prevăzute de lege, imobilul fiind demolat, iar terenul aferent

acestuia a fost reconstituit în baza legilor fondului funciar.

Din adresa din

27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov de aplicare a legilor fondului funciar,

rezultă că, în baza Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit defunctei Z.E., suprafața

de 5 ha teren arabil pentru care s-a emis procesul-verbal de punere în posesie

din 08 mai 2006 moștenitorilor Z.D.E. și Z.A.B., iar ulterior, s-a emis și titlu

de proprietate din 12 martie 2007.

Instanța a constatat

că, într-adevăr, reclamantul a fost despăgubit prin reconstituirea dreptului de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991, sens în care a fost emis procesul-verbal

de punere în posesie din 08 noiembrie 2006 și titlu de proprietate din 12

martie 2007, iar admiterea pretențiilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 ar echivala

cu o dublă despăgubire.

În conformitate

cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a ținut seama de dispozițiile

deciziei civile nr. 5685 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate

cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., instanța de apel, în faza de rejudecare,

a ținut seama de dispozițiile deciziei civile nr. 5685 din 19 octombrie 2010 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că prin administrarea de noi probatorii

nu s-a stabilit o altă situație de fapt decât cea reținută inițial.

În raport cu cele

menționate și ținând seama de motivele de recurs formulate de contestatorul Z.A.B.,

se rețin următoarele:

Expertul P.R.,

numit în cauză, răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, a concluzionat

că nu se confirmă identitatea construcțiilor din teren cu cele revendicate de recurent.

Dat fiind concluziile

raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu restul probatoriilor ce

au fost administrate anterior pe parcursul soluționării cauzei, rezultă că, în mod

corect, prin dispoziția din 17 septembrie 2007 a fost respinsă notificarea contestatorului-recurent

cu motivarea că acesta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, lege a fondului

funciar, prin recunoașterea dreptului de proprietate, astfel încât o nouă cerere

formulată pe baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată și ar echivala cu o dublă

despăgubire.

Dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în situația imobilelor preluate

în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total

sau parțial, restituirea se dispune în natură pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru cele ocupate se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent,

de aceste prevederi nu pot beneficia reclamantul având în vedere, așa cum s-a reținut

mai sus, că acestuia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Legea

nr. 18/1991.

În sensul celor

menționate, este și adresa din 27 mai 2007 emisă de Comisia locală Bucov din care

rezultă că autoarei reclamantului i s-a reconstituit suprafața de 5 ha teren arabil

pentru care s-a emis și proces-verbal de punere în posesie pe numele reclamantului

și fratele acestuia Z.D.E., într-un final a fost eliberat chiar titlul de

proprietate din 13 martie 2007.

Prin urmare, recurentul

nu a făcut dovada susținerilor sale, nu a produs acte din care să rezulte pretențiile

sale cu privire la suprafața de teren de 8 ha, cât și a construcțiilor aflate pe

acesta.

Așadar, față de

cele reținute se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei civile nr. 173 din 02 noiembrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.