ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149/D din 13 martie 2008 a Tribunalului Bacău, inculpatul P.L. a fost condamnat după cum urmează: - la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. b) și c) - 76 alin. (2) din același cod, precum și la 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; - la câte 2 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) - 76 lit. e) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite pedepsele și s-a dispus să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală. Inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-au constatat recuperate integral prejudiciile produse părților civile B.C.C.

S.A. și B.C.R. - Sucursala Comănești, județul Bacău. În temeiul art. 14 și 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate nominalizate în dispozitivul sentinței. În esență, au fost reținute următoarele: Inculpatul P.L., în calitate de administrator al SC O.P. SRL Comănești a obținut următoarele credite: - prin contractul din 29 august 2003 a obținut de la B.C.R. - Sucursala Bacău un credit de 386.700 RON pe termen de 5 zile pentru a fi utilizat în scopul acoperirii temporare a fondurilor necesare derulării activității curente; - prin contractul din 27 februarie 2004 a obținut de la B.C.C. - Sucursala Bacău suma de 128.000 RON pe termen de 5 zile pentru plăți curente; - prin contractul din 15 decembrie 2003 a obținut o linie de credit în sumă de 400.000 RON pe termen de 180 zile pentru a fi utilizată în scopul de plăți furnizori, buget, salarii.

Pe baza probelor administrate în cauză instanța a reținut că inculpatul a urmărit de la început utilizarea celor trei credite în alte scopuri, personale, respectiv pentru a achita datorii către persoane juridice sau fizice, dar, care, nu erau dintre cele pentru care se puteau acorda aceste credite. Prin inducerea în eroare a unităților bancare cu privire la scopul utilizării creditelor solicitate, s-a reținut că inculpatul a obținut și folosit în alte scopuri, personale 514.700 RON de la B.C. S.A. - Sucursala Bacău și de 354.753,7 RON de la B.C.R. - Sucursala Comănești.

Pentru a justifica și acoperi folosirea creditelor în alte scopuri decât cele prevăzute în contracte, inculpatul a întocmit 4 note de intrare-recepție prin care a atestat necorespunzător adevărului primirea de mărfuri care nu ar fi existat și care nu s-au livrat în realitate, precum și documentul denumit „Situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul” cu un conținut nereal iar apoi a utilizat aceste înscrisuri falsificate la unitățile bancare. Totodată, inculpatul l-a determinat pe F.R.I. să falsifice procesul-verbal de custodie, prin contrafacerea ștampilei și semnăturii reprezentantului SC P.S. SRL Comănești.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 140 din 17 noiembrie 2008 a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința instanței de fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, i-a majorat pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 5 ani închisoare iar, după recontopirea pedepselor, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a) și b) C. pen. A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost reținută de prima instanță.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii a deciziei de condamnare a inculpatului la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. Prin recursul declarat inculpatul a invocat: - nelegalitatea deciziei pronunțate în apel în cel de-al doilea ciclu procesual întrucât din completul de judecată a făcut parte același judecător care a participat în completul care a judecat apelul în primul ciclu procesual; - omisiunea instanței de apel de a analiza cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; - a solicitat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune pentru lipsa intenției de a induce în eroare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 47 C. proc. pen. judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea acelorași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după casarea, desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Din economia textului enunțat, rezultă că incompatibilitatea operează numai în cazul în care același judecător a făcut parte din completul de judecată care a soluționat fondul cauzei. Or, în prezenta cauză, inițial în apel, nu s-a dat o soluție asupra fondului, ci s-a ajuns la o desființare cu trimitere spre rejudecare pentru nelegala compunere a completului de judecată, astfel că nu operează incompatibilitatea invocată de recurent.

Nu este întemeiat nici motivul referitor la faptul că instanța de apel nu a analizat cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în cea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Dimpotrivă, instanța de apel a analizat în considerentele deciziei temeinic și amănunțit această cerere, pe care justificat a considerat-o neîntemeiată. Nici motivul referitor la solicitarea achitării inculpatului nu este întemeiat. Probele administrate în cauză amplu analizate de către instanța de apel, dovedesc în mod cert că inculpatul a întocmit și utilizat încă de la început documente care au atestat tranzacții fictive, fiind evidentă intenția sa de a induce în eroare unitățile bancare atât la încheierea contractelor de credit, cât și pe parcursul executării acestor contracte.

Nu se justifică nici schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și nici reducerea pedepsei. În raport de cuantumul prejudiciului creat, în sumă de 914.700 RON, încadrarea juridică dată faptei este corectă iar, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile, pedepsele aplicate sunt just individualizate și nu sunt temeiuri pentru reducerea lor. Nefiind nici alte temeiuri de casare, care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.L. împotriva Deciziei penale nr. 140 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.