ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1876/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 149/D din 13 martie

2008 a Tribunalului Bacău, inculpatul P.L. a fost condamnat după cum urmează:

- la 3 ani și 4 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. b) și c) - 76

alin. (2) din același cod, precum și la 1 an pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.;

- la câte 2 luni

închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art.

74 lit. b) și c) - 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus să

execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Totodată, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținându-se că fapta

nu este prevăzută de legea penală.

Inculpatului i-au

fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-au constatat recuperate integral

prejudiciile produse părților civile B.C.C. S.A. și B.C.R. - Sucursala

Comănești, județul Bacău.

În temeiul art. 14 și

348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate

nominalizate în dispozitivul sentinței.

În esență, au fost

reținute următoarele:

Inculpatul P.L., în

calitate de administrator al SC O.P. SRL Comănești a obținut următoarele

credite:

- prin contractul din

29 august 2003 a obținut de la B.C.R. - Sucursala Bacău un credit de 386.700

RON pe termen de 5 zile pentru a fi utilizat în scopul acoperirii temporare a

fondurilor necesare derulării activității curente;

- prin contractul din

27 februarie 2004 a obținut de la B.C.C. - Sucursala Bacău suma de 128.000 RON

pe termen de 5 zile pentru plăți curente;

- prin contractul din

15 decembrie 2003 a obținut o linie de credit în sumă de 400.000 RON pe termen

de 180 zile pentru a fi utilizată în scopul de plăți furnizori, buget, salarii.

Pe baza probelor

administrate în cauză instanța a reținut că inculpatul a urmărit de la început

utilizarea celor trei credite în alte scopuri, personale, respectiv pentru a

achita datorii către persoane juridice sau fizice, dar, care, nu erau dintre

cele pentru care se puteau acorda aceste credite.

Prin inducerea în

eroare a unităților bancare cu privire la scopul utilizării creditelor

solicitate, s-a reținut că inculpatul a obținut și folosit în alte scopuri,

personale 514.700 RON de la B.C. S.A. - Sucursala Bacău și de 354.753,7 RON de

la B.C.R. - Sucursala Comănești.

Pentru a justifica și

acoperi folosirea creditelor în alte scopuri decât cele prevăzute în contracte,

inculpatul a întocmit 4 note de intrare-recepție prin care a atestat

necorespunzător adevărului primirea de mărfuri care nu ar fi existat și care nu

s-au livrat în realitate, precum și documentul denumit „Situația stocurilor și

cheltuielilor pentru care se solicită creditul” cu un conținut nereal iar apoi

a utilizat aceste înscrisuri falsificate la unitățile bancare.

Totodată, inculpatul

l-a determinat pe F.R.I. să falsifice procesul-verbal de custodie, prin

contrafacerea ștampilei și semnăturii reprezentantului SC P.S. SRL Comănești.

Curtea de Apel Bacău,

prin Decizia penală nr. 140 din 17 noiembrie 2008 a admis apelul parchetului, a

desființat în parte sentința instanței de fond, a descontopit pedeapsa

rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor,

i-a majorat pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C.

pen. de la 3 ani și 4 luni închisoare la 5 ani închisoare iar, după

recontopirea pedepselor, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) teza a II-a lit. a) și b) C. pen.

A fost înlăturată

aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost

reținută de prima instanță.

În baza art. 7 din

Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii a deciziei de condamnare a

inculpatului la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin recursul

declarat inculpatul a invocat:

- nelegalitatea

deciziei pronunțate în apel în cel de-al doilea ciclu procesual întrucât din

completul de judecată a făcut parte același judecător care a participat în

completul care a judecat apelul în primul ciclu procesual;

- omisiunea instanței

de apel de a analiza cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990;

- a solicitat

achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune pentru lipsa intenției de a induce

în eroare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 47 C.

proc. pen. judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai

poate participa la judecarea acelorași cauze într-o cale de atac sau la

judecarea cauzei după casarea, desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau

după casarea cu trimitere în recurs.

Din economia textului

enunțat, rezultă că incompatibilitatea operează numai în cazul în care același

judecător a făcut parte din completul de judecată care a soluționat fondul

cauzei.

Or, în prezenta

cauză, inițial în apel, nu s-a dat o soluție asupra fondului, ci s-a ajuns la o

desființare cu trimitere spre rejudecare pentru nelegala compunere a

completului de judecată, astfel că nu operează incompatibilitatea invocată de recurent.

Nu este întemeiat

nici motivul referitor la faptul că instanța de apel nu a analizat cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., în cea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990.

Dimpotrivă, instanța

de apel a analizat în considerentele deciziei temeinic și amănunțit această

cerere, pe care justificat a considerat-o neîntemeiată.

Nici motivul

referitor la solicitarea achitării inculpatului nu este întemeiat.

Probele administrate

în cauză amplu analizate de către instanța de apel, dovedesc în mod cert că

inculpatul a întocmit și utilizat încă de la început documente care au atestat

tranzacții fictive, fiind evidentă intenția sa de a induce în eroare unitățile

bancare atât la încheierea contractelor de credit, cât și pe parcursul

executării acestor contracte.

Nu se justifică nici

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen. și nici reducerea pedepsei.

În raport de

cuantumul prejudiciului creat, în sumă de 914.700 RON, încadrarea juridică dată

faptei este corectă iar, având în vedere gradul ridicat de pericol social al

infracțiunilor, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat

infracțiunile, pedepsele aplicate sunt just individualizate și nu sunt temeiuri

pentru reducerea lor.

Nefiind nici alte

temeiuri de casare, care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat P.L. împotriva Deciziei penale nr. 140 din 17 noiembrie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2009.