ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești,

reclamantul G.R.G. a solicitat anularea deciziei nr. 89 din 23 septembrie 2010

a Consiliului Baroului Buzău și a deciziei nr. 937 din 10 - 11 decembrie 2010 a

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, constatarea faptului că

reclamantul îndeplinește condițiile pentru primirea în profesia de avocat cu

scutire de examen, conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, precum și obligarea pârâților să îl primească în profesia de avocat,

să îl înscrie pe tabloul avocaților definitivi ai Baroului Buzău și, implicit,

să îi încaseze taxa de înscriere aferentă înscrierii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

precizat că, la data de 12 aprilie 2010, a formulat cerere de primire în

profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, depunând în acest sens actele care atestă vechimea de cel

puțin 10 ani ca jurist și statutul de consilier juridic definitiv, însă, prin

decizia nr. 89 din 23 septembrie 2010, Consiliul Baroului Buzău i-a respins

cererea, motivat de faptul că nu a făcut dovada promovării examenului de

definitivare în funcția de consilier juridic prin susținerea unei examen la una

dintre materiile compatibile cu programa de admitere în profesia de avocat.

Reclamantul a susținut că a dobândit

calitatea de consilier juridic definitiv prin efectul Legii nr. 514/2003, fiind

înscris pe Tabloul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău sub nr. 10D-0323,

precum și faptul că instituția pârâtă a ignorat prevederile art. 26 din

Hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza Ștefan și Ștef contra României.

Totodată, reclamantul a arătat că a

contestat decizia Consiliului Baroului Buzău, însă, prin decizia nr. 937 din 10

- 11 decembrie 2010, contestația i-a fost respinsă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Soluția instanței de fond.

Prin sentința nr. 129 din 18 aprilie

2011, Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G.R.G.,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Buzău și Consiliul Uniunii Naționale

a Barourilor din România.

Analizând situația de fapt expusă de

reclamant și apărările formulate de instituțiile pârâte, Curtea a constatat că,

pentru a beneficia de dreptul de a accede în profesia de avocat fără susținerea

examenului, este necesar ca solicitantul să facă dovada că a îndeplinit cel

puțin 10 ani funcțiile enumerate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

iar reclamantul nu îndeplinește această condiție legală.

Astfel, reclamantul și-a desfășurat

activitatea în perioada 1 octombrie 1994 - 18 septembrie 2009 în cadrul S.R.I.

– UM Buzău, în funcții militare specifice, funcții prevăzute, conform fișei

postului, cu studii juridice de nivel superior, susținând faptul că această

activitate este asimilată, conform H.G. nr. 526/2006, celei de inspector de

specialitate din administrația publică, respectiv de consilier juridic.

Însă, examinând dispozițiile art. 1 alin.

(1), (2), (3) și (4) din H.G. nr. 526/2006, instanța de fond a apreciat că,

pentru ca activitatea desfășurată de reclamant în cadrul S.R.I. să

poată fi asimilată celei de consilier juridic, era necesar ca acesta să

exercite cel puțin 10 ani o activitate dintre cele prevăzute de Legea nr. 514/2003

și, anterior intrării ei în vigoare, dintre cele prevăzute de Decretul nr. 143/1995,

care reglementa profesia de jurisconsult la acel moment.

Or, a reținut

judecătorul fondului,

reclamantul nu a desfășurat astfel de activități, aspect precizat

expressis verbis de către S.R.I. – UM Buzău, prin adresa nr. 1817830 din 11

aprilie 2011, în urma verificării dosarului de personal al acestuia, astfel că

activitatea prestată de reclamant în cadrul S.R.I. nu poate fi asimilată legal

cu cea de consilier juridic.

Neîndeplinind această condiție,

prima instanță a considerat că reclamantul nu se încadrează în situația de

excepție reglementată de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

astfel că nu are posibilitatea de a intra în profesia de avocat fără susținerea

examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din același act normativ.

Totodată, Curtea a apreciat că

refuzul pârâților, chiar dacă parțial a fost fundamentat pe un alt aspect, este

legal și temeinic, astfel că cererea reclamantului de anulare a deciziilor

instituțiilor pârâte este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, instanța de

fond a reținut că este neîntemeiată și cererea de constatare a îndeplinirii

condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și

cea de obligare a pârâților să îl primească pe reclamant în profesia de avocat,

cu consecința înscrierii pe tabloul avocaților definitivi și a încasării taxei

de înscriere aferente.

Recursul.

Împotriva sentinței nr. 129 din 18

aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul G.R.G., care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, în esență, recurentul a arătat următoarele:

- Hotărârea pronunțată a

fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată de recurent că

instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare emise de Colegiul

consilierilor juridici Buzău din care rezultă calitatea de consilier juridic și

faptul că profesia juridică exercitată timp de peste 10 ani, respectiv funcția

prevăzută ca nivel de încadrare cu studii juridice de nivel superior, este

asimilată celei de consilier juridic precum și faptul că a susținut și promovat

examenul de reconfirmare a statutului de consilier juridic definitiv.

Recurentul a mai arătat

că asimilarea funcției militare pe care a desfășurat-o în cadrul Serviciul

Român de Informații, cu funcția de consilier juridic rezultă din interpretarea legislației

cadru, care reglementează activitatea S.R.I., conform căreia ofițerii de

informații „execută activități pentru culegerea, verificarea și valorificarea

informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii, contracarării, oricăror acțiuni

care potrivit legii constituie amenințări la adresa siguranței naționale (art. 2

din Legea nr. 14/1992)”.

Se arată de asemenea că,

amenințarea la adresa siguranței naționale este o instituție juridică distinctă

care are aceeași natură ca și abaterea, contravenția sau infracțiunea, dar care

are o aplicabilitate strictă doar în domeniul siguranței naționale.

- A mai arătat

recurentul că urmare activității desfășurate fosta conducere i-a permis să se

înscrie în cadrul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău iar relevanța

funcției juridice și vechimea au fost avute în vedere la înscrierea în tabloul

colegiului.

- Instanța de fond nu a avut

în vedere prevederile art. 281 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de

avocat care erau lămuritoare pentru o hotărâre temeinică și legală.

Apărările intimatului

Pârâtul, intimat Baroul

Buzău a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

aceasta nu este fondată pentru următoarele argumente:

- Nu poate fi primită susținerea

că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare emise de

Colegiul consilierilor juridici Buzău, privind calitatea de consilier juridic a

recurentului și că a desfășurat la S.R.I. o activitate asimilată celei juridice

în conformitate cu art. 3 alin. a) și b) din Legea nr. 51/1991.

Se reține că nu au

relevanță juridică pentru situația din speță, adeverințele emise de Colegiul

Consilierilor Juridici Buzău în raport cu dispozițiile legale incidente în

cauză.

Astfel, potrivit art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, poate fi primit în profesie, cu

scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat,a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Așa cum a reținut și

instanța de fond echivalarea funcțiilor militare din S.R.I., cu funcții civile

se face în raport de natura atribuțiunilor prevăzute în fișa posturilor

militare (art. 1, alin. (1) și (2) din H.G. nr. 526/2006).

Potrivit

alin. (3) și (4) al art. 1 din H.G. nr. 526/2006 „Pentru echivalarea cu

stagiul în funcția

de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că

acesta este licențiat al unei facultăți de drept și că a îndeplinit, conform

fișei postului, atribuțiile prevăzute în

Legea nr. 514/2003

privind

organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic”.

Alin. (4) echivalarea prevăzută la alin. (3), pentru stagiul efectuat în

perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, se face în

raport cu atribuțiile prevăzute în

Decretul nr. 143/1995

privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice, cu

completările ulterioare.

Ori din adresa nr.

1817830 din 11 aprilie 2011, S.R.I. a arătat că reclamantul nu a îndeplinit atribuții

de natură juridică conform celor prevăzute în Legea nr. 514/2003 și anterior conform

Decretului nr. 143/1995.

Este de menționat că

adeverința nr. 3611659/2009 eliberată de U.M. Buzău, în sensul că s-a făcut mențiunea

că funcția militară (echivalentă cu funcția civilă de inspector de specialitate

din administrația publică), a fost prevăzută cu studii juridice de nivel

superior nu are relevanță în ceea ce privește exigențele prevăzute de art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

- Motivele prezentate de

recurent în sensul exercitării activităților la care se referă art. 2 din Legea

nr. 14/1992, nu sunt aplicabile situației de speță, unde trebuie analizate

îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

În acest sens sunt nerelevante și susținerile privind invocarea prevederilor art.

24, 25 din Legea nr. 51/1991, care se referă la altă situație de fapt, nu la

cea a primirii în profesia de avocat cu scutire de examen.

Aprobarea din partea

conducerii S.R.I. a înscrierii recurentului – reclamant la Colegiul

Consilierilor Juridici Buzău, din aceleași rațiuni ce privesc altă situație, ce

nu are incidență asupra cererii formulate de recurent conform art. 16 alin. (2)

lit. b), nu prezintă, de asemenea relevanță, nu poate fi opozabilă pârâților.

Recurentul nu a dovedit că a desfășurat timp de 10 ani condițiile cerute de

Legea nr. 514/2006 și Decretului nr. 143/1995.

Având în vedere că

sentința de fond este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 C.

proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.R.G.

împotriva sentinței nr. 129 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială ți de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2012.