ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1645/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul G.R.G. a solicitat anularea deciziei nr. 89 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău și a deciziei nr. 937 din 10 - 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, constatarea faptului că reclamantul îndeplinește condițiile pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, precum și obligarea pârâților să îl primească în profesia de avocat, să îl înscrie pe tabloul avocaților definitivi ai Baroului Buzău și, implicit, să îi încaseze taxa de înscriere aferentă înscrierii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, la data de 12 aprilie 2010, a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, depunând în acest sens actele care atestă vechimea de cel puțin 10 ani ca jurist și statutul de consilier juridic definitiv, însă, prin decizia nr. 89 din 23 septembrie 2010, Consiliul Baroului Buzău i-a respins cererea, motivat de faptul că nu a făcut dovada promovării examenului de definitivare în funcția de consilier juridic prin susținerea unei examen la una dintre materiile compatibile cu programa de admitere în profesia de avocat. Reclamantul a susținut că a dobândit calitatea de consilier juridic definitiv prin efectul Legii nr. 514/2003, fiind înscris pe Tabloul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău sub nr. 10D-0323, precum și faptul că instituția pârâtă a ignorat prevederile art. 26 din Hotărârea C.E.D.O.

pronunțată în cauza Ștefan și Ștef contra României. Totodată, reclamantul a arătat că a contestat decizia Consiliului Baroului Buzău, însă, prin decizia nr. 937 din 10 - 11 decembrie 2010, contestația i-a fost respinsă. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 129 din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G.R.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Buzău și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Analizând situația de fapt expusă de reclamant și apărările formulate de instituțiile pârâte, Curtea a constatat că, pentru a beneficia de dreptul de a accede în profesia de avocat fără susținerea examenului, este necesar ca solicitantul să facă dovada că a îndeplinit cel puțin 10 ani funcțiile enumerate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar reclamantul nu îndeplinește această condiție legală. Astfel, reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 1 octombrie 1994 - 18 septembrie 2009 în cadrul S.R.I. – UM Buzău, în funcții militare specifice, funcții prevăzute, conform fișei postului, cu studii juridice de nivel superior, susținând faptul că această activitate este asimilată, conform H.G.

nr. 526/2006, celei de inspector de specialitate din administrația publică, respectiv de consilier juridic. Însă, examinând dispozițiile art. 1 alin. (1), (2), (3) și (4) din H.G. nr. 526/2006, instanța de fond a apreciat că, pentru ca activitatea desfășurată de reclamant în cadrul S.R.I. să poată fi asimilată celei de consilier juridic, era necesar ca acesta să exercite cel puțin 10 ani o activitate dintre cele prevăzute de Legea nr. 514/2003 și, anterior intrării ei în vigoare, dintre cele prevăzute de Decretul nr. 143/1995, care reglementa profesia de jurisconsult la acel moment. Or, a reținut judecătorul fondului, reclamantul nu a desfășurat astfel de activități, aspect precizat expressis verbis de către S.R.I.

– UM Buzău, prin adresa nr. 1817830 din 11 aprilie 2011, în urma verificării dosarului de personal al acestuia, astfel că activitatea prestată de reclamant în cadrul S.R.I. nu poate fi asimilată legal cu cea de consilier juridic. Neîndeplinind această condiție, prima instanță a considerat că reclamantul nu se încadrează în situația de excepție reglementată de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel că nu are posibilitatea de a intra în profesia de avocat fără susținerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din același act normativ. Totodată, Curtea a apreciat că refuzul pârâților, chiar dacă parțial a fost fundamentat pe un alt aspect, este legal și temeinic, astfel că cererea reclamantului de anulare a deciziilor instituțiilor pârâte este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată și cererea de constatare a îndeplinirii condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și cea de obligare a pârâților să îl primească pe reclamant în profesia de avocat, cu consecința înscrierii pe tabloul avocaților definitivi și a încasării taxei de înscriere aferente. Recursul. Împotriva sentinței nr. 129 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul G.R.G., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, în esență, recurentul a arătat următoarele: - Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată de recurent că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare emise de Colegiul consilierilor juridici Buzău din care rezultă calitatea de consilier juridic și faptul că profesia juridică exercitată timp de peste 10 ani, respectiv funcția prevăzută ca nivel de încadrare cu studii juridice de nivel superior, este asimilată celei de consilier juridic precum și faptul că a susținut și promovat examenul de reconfirmare a statutului de consilier juridic definitiv.

Recurentul a mai arătat că asimilarea funcției militare pe care a desfășurat-o în cadrul Serviciul Român de Informații, cu funcția de consilier juridic rezultă din interpretarea legislației cadru, care reglementează activitatea S.R.I., conform căreia ofițerii de informații „execută activități pentru culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii, contracarării, oricăror acțiuni care potrivit legii constituie amenințări la adresa siguranței naționale (art. 2 din Legea nr. 14/1992)”. Se arată de asemenea că, amenințarea la adresa siguranței naționale este o instituție juridică distinctă care are aceeași natură ca și abaterea, contravenția sau infracțiunea, dar care are o aplicabilitate strictă doar în domeniul siguranței naționale.

- A mai arătat recurentul că urmare activității desfășurate fosta conducere i-a permis să se înscrie în cadrul Colegiului Consilierilor Juridici Buzău iar relevanța funcției juridice și vechimea au fost avute în vedere la înscrierea în tabloul colegiului. - Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 281 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de avocat care erau lămuritoare pentru o hotărâre temeinică și legală. Apărările intimatului Pârâtul, intimat Baroul Buzău a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele argumente: - Nu poate fi primită susținerea că instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile doveditoare emise de Colegiul consilierilor juridici Buzău, privind calitatea de consilier juridic a recurentului și că a desfășurat la S.R.I. o activitate asimilată celei juridice în conformitate cu art. 3 alin. a) și b) din Legea nr. 51/1991. Se reține că nu au relevanță juridică pentru situația din speță, adeverințele emise de Colegiul Consilierilor Juridici Buzău în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat,a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Așa cum a reținut și instanța de fond echivalarea funcțiilor militare din S.R.I., cu funcții civile se face în raport de natura atribuțiunilor prevăzute în fișa posturilor militare (art. 1, alin. (1) și (2) din H.G. nr. 526/2006). Potrivit alin. (3) și (4) al art. 1 din H.G. nr. 526/2006 „Pentru echivalarea cu stagiul în funcția de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta este licențiat al unei facultăți de drept și că a îndeplinit, conform fișei postului, atribuțiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic”. Alin. (4) echivalarea prevăzută la alin. (3), pentru stagiul efectuat în perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, se face în raport cu atribuțiile prevăzute în Decretul nr. 143/1995 privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice, cu completările ulterioare.

Ori din adresa nr. 1817830 din 11 aprilie 2011, S.R.I. a arătat că reclamantul nu a îndeplinit atribuții de natură juridică conform celor prevăzute în Legea nr. 514/2003 și anterior conform Decretului nr. 143/1995. Este de menționat că adeverința nr. 3611659/2009 eliberată de U.M. Buzău, în sensul că s-a făcut mențiunea că funcția militară (echivalentă cu funcția civilă de inspector de specialitate din administrația publică), a fost prevăzută cu studii juridice de nivel superior nu are relevanță în ceea ce privește exigențele prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. - Motivele prezentate de recurent în sensul exercitării activităților la care se referă art. 2 din Legea nr. 14/1992, nu sunt aplicabile situației de speță, unde trebuie analizate îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

În acest sens sunt nerelevante și susținerile privind invocarea prevederilor art. 24, 25 din Legea nr. 51/1991, care se referă la altă situație de fapt, nu la cea a primirii în profesia de avocat cu scutire de examen. Aprobarea din partea conducerii S.R.I. a înscrierii recurentului – reclamant la Colegiul Consilierilor Juridici Buzău, din aceleași rațiuni ce privesc altă situație, ce nu are incidență asupra cererii formulate de recurent conform art. 16 alin. (2) lit. b), nu prezintă, de asemenea relevanță, nu poate fi opozabilă pârâților. Recurentul nu a dovedit că a desfășurat timp de 10 ani condițiile cerute de Legea nr. 514/2006 și Decretului nr. 143/1995. Având în vedere că sentința de fond este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.R.G. împotriva sentinței nr. 129 din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială ți de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.