ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 2846 din 17 octombrie 2011 Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuient. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut următoarele: La data de 15 iunie 2011 pe rolul Judecătoriei Timișoara, a fost înregistrat, sub nr. 14574/325/2011, referatul nr. 467/VIII/ 6/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul K.I. prin mandatar I.L., cu privire la s.p nr. 333 din 01 martie 2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș și d.p nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara.

Au fost atașate: dosarele nr. 297/220/2008 al Judecătoriei Deta, dos. nr. 297/220/2008 al Tribunalului Timiș, dos. nr. 297/220/2008 al Curții de Apel Timișoara, dos. nr. 551/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta. În motivare s-au reținut următoarele: La data de 24 februarie 2011, numitul K.I. a formulat prin mandatarul I.L. o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 333 din 01 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 297/220/2008, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș și decizia penală nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Cererea de revizuire a fost adresată Curții de Apel Timișoara, care a înaintat-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta.

În motivarea cererii, s-au reținut următoarele: Prin ordonanța din 09 martie 2011 emisă în dosarul nr. 31/III/6/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea de revizuire înregistrându-se la acest parchet sub nr. dosar 467/III/6/2011. Prezent în fața procurorului în data de 18 mai 2011, numitul I.L. - mandatar al revizuentului, a declarat că își întemeiază cererea de revizuire pe existența unor fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, depunând la dosar o serie de înscrisuri. Mandatarul revizuentului a mai arătat că este nemulțumit de soluția instanței de recurs, care a dispus achitarea inculpatului F.G.

pe motiv că fapta săvârșită de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Instanța de fond a reținut că: În speță, prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă reținând că, potrivit disp. art. 394 C. proc. pen. „revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 333 din 01 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 297/220/2008, instanța de judecată - sesizată în urma admiterii plângerii petentului K.I. împotriva rezoluției procurorului și reținerii cauzei spre judecare - a dispus în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. condamnarea inculpatului G.F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dispunând în baza art. 81 și art. 82 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

De asemenea, s-a reținut că prin decizia penală nr. 247/A din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Timiș s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și s-a desființat sentința penală apelată doar în ce privește latura civilă, în rejudecare dispunându-se anularea notificării nr. 165 din 14 august 2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc J.C. și a dispozițiilor Primarului comunei Gătaia nr. 338 din 19 noiembrie 2002, nr. 332 din 19 aprilie 2004, nr. 333 din 19 aprilie 2004 și nr. 310 din 19 noiembrie 2004 și s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G.F. si numitul I.L., mandatarul numitului K.I. S-a mai constatat că prin decizia penală nr. 1319/R din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. b) 1 C. proc.

pen. coroborat cu art. 18 1 C. pen. achitarea inculpatului recurent pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., iar în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului recurent sancțiunea amenzii administrative de 1000 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Prima instanță a reținut că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., temeiul pe care revizuentul a declarat că își întemeiază cererea de revizuire a s.p nr. 333 din 01 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Constituie „fapte și împrejurări noi” orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii pronunțate. Prima instanță a constatat că în cererea formulată, numitul I.L. - mandatar al revizuentului K.I. - nu a indicat în concret nicio faptă sau împrejurare care să se încadreze în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și nici probe care să evoce acest caz de revizuire, exprimându-și doar nemulțumirea cu privire la soluția de achitare a inculpatului G.F.

pe motiv că fapta săvârșită de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. S-a reținut că revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac ce are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței. De asemenea, s-a reținut că pe calea revizuirii nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat și nici reaprecierea gradului de pericol social al faptei, întrucât toate acestea au fost analizate cu putere de lucru judecat de instanțele care au soluționat cauza în fond, neputând forma obiect al revizuirii.

Împotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii învederând faptul că judecarea a avut loc în camera de consiliu, deși a fost citat pentru termen. A mai criticat motivarea soluției și a prezentat succesiunea derulării litigiilor și starea de fapt apreciată ca reală de acesta. Prin decizia penală nr. 39/R din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins recursul, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs corect a soluționat cauza în cameră de consiliu, pronunțându-se asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, iar pe fond că împrejurările de fapt invocate de petent au fost verificate de instanțele de fond, și reprezintă critici asupra modului de apreciere a probatoriului și a gradului de pericol social al faptei, ceea ce este inadmisibil în această procedură.

Împotriva acestei decizii pronunțate de instanța de recurs, revizuientul a declarat un nou recurs, deși instanța a menționat expres că aceasta nu este supusă unei căi de atac (fiind înserată mențiunea „definitivă”). Recursul va fi respins, ca inadmisibil. Reglementarea căilor de atac în materia revizuirii este prevăzută de art. 407 C. proc. pen. Or, revizuientul a formulat cerere de revizuire care a fost analizată de instanța de fond prin sentința pronunțată susmenționată și ulterior atacată cu recurs. În aceste condiții se constată că, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca și instanță de recurs nu se mai putea ataca și în consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. va respinge, ca inadmisibil recursul recurentului revizuient. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul K.I. prin mandatar I.L. împotriva deciziei penale nr. 39/R din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2012.