ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 969/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1802 din 20 aprilie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.G., susținând că este netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție la termenul din 13 ianuarie 2011 constatând lipsa

nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că,

până la data de 20 ianuarie 2012, nici una dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.

248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.

proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut

în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și

prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea

judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea

nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după

încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va

continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs

înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a

se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de C.G., împotriva Sentinței civile nr. 1802 din 20 aprilie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM