ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.

168/CA din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost

precizată de reclamanta B.F.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, acțiune având ca obiect anularea

Ordinului nr. 2232/2010 emis de Ordinul Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, reintegrarea în funcția publică de conducere de execuție de

șef serviciu în cadrul aceleiași direcții, cu plata retroactivă a drepturilor

salariale și plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 2232 din 02

septembrie 2010 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de

conducere de director executiv adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură

Bihor, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile, ordinul fiind emis

în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5) și (7) și art. 100

din Legea nr. 188/1999, art. 36 din Legea nr. 330/2009, H.G. nr. 751/2010.

H.G. nr. 751/2010

reglementează măsurile de reorganizare a direcțiilor pentru agricultură și

dezvoltare rurală.

Prin Ordinul

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2001 din 12 august 2010 s-a

aprobat structura organizatorică-cadru a direcțiilor pentru agricultură

județene și a Municipiului București, iar prin Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010

s-a aprobat structura organizatorică a statelor de funcții ale direcțiilor

pentru agricultură județene și a Municipiului București.

Conform structurii

organizatorice cadru a Direcției pentru Agricultură Bihor și a statului de

funcții aceasta are în structură două posturi de conducere, aceea de director

executiv și aceea de șef serviciu.

Conform statului de

funcții și a structurii organizatorice existente anterior reorganizării în baza

H.G. nr. 751/2010 Direcția pentru Agricultură Bihor avea în structură 12

posturi de conducere, astfel: director executiv un post, director executiv

adjunct 5 posturi, șef serviciu 5 posturi și șef birou un post.

Prin urmare, prin

reorganizare s-a redus numărul de posturi de conducere, precum și al celor de

execuție, de la 12 la două, rămânând în structură doar un post de director

executiv și un post de șef serviciu.

În ceea ce privește

nelegalitatea actului administrativ în litigiu, instanța de fond a constatat că

reclamanta nu invocă în acțiune nici un motiv de nelegalitate a actului

administrativ în litigiu ci aspecte ce vizează doar faptul că nu a fost

integrată pe postul de șef serviciu.

Postul de șef

serviciu rămas în structură, nu este un post inferior celui de director

executiv adjunct deoarece atribuțiile aferente acestui post sunt altele decât

atribuțiile postului de șef serviciu existent în schemă anterior reorganizării

și sunt mai multe decât atribuțiile aferente postului ocupat de reclamantă,

situație în care dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 nu sunt

aplicabile.

Dispozițiile art. 100

lit. a) din Legea nr. 188/1999 prevăd posibilitatea numirii funcționarilor

publici supuși reorganizării în noua funcție publică dacă atribuțiile noului

post s-au modificat cu mai puțin de 50%.

În speță, așa cum

rezultă din organigrama în vigoare anterior reorganizării aprobate prin Ordinul

nr. 2025/2010, direcțiile pentru agricultură aveau în structură 5 posturi de

directori executivi adjuncți și 5 posturi de șefi serviciu, prin urmare în urma

reorganizării, postului de șef serviciu rămas în schemă îi revin atribuțiile

tuturor posturilor desființate pentru că atribuțiile respective trebuie

executate de un funcționar public, situație în care atribuțiile postului de șef

serviciu, cuprinzând atât atribuțiile vechiului post de șef serviciu existent

anterior și păstrat în schemă cât și pe cele ale celorlalte posturi de șef

serviciu și director executiv adjunct supuse reorganizării, s-au majorat

evident cu mai mult de 50%.

Din cuprinsul fișei

postului de director executiv adjunct ocupat de reclamantă, rezultă că aceasta

ocupa unul din cele 5 posturi de director executiv adjunct existente anterior

în schemă, respectiv postul de director executiv adjunct care avea ca și

atribuție conducerea activității de inspecție, în timp ce din cuprinsul fișei

postului de șef serviciu, urmare a modificării atribuțiilor prin reorganizarea

instituției, rezultă că atribuțiile acestui post vizează atât conducerea

activității de inspecție cât și atribuții de coordonare și implementare la

nivel local a practicii, strategiilor, programelor de acțiune în domeniul

agricol, activități de statistici agricole, autorizări, atestarea produselor

tradiționale, activități privind efectuarea agriculturii ecologice, alături de

atribuții de inspecție.

Constatând că

atribuțiile postului de șef serviciu solicitat de reclamantă sunt majorate cu

peste 50% față de atribuțiile postului de director executiv adjunct ocupat de

aceasta anterior reorganizării, instanța de fond a apreciat că nu pot fi

aplicabile nici dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Împotriva sus

amintitei sentințe reclamanta B.F.I. a declarat recurs.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că

sentința atacată este lipsită de temei legal, consecință a unei aprecieri

greșite a normelor legale aplicabile în materie și a probelor administrate.

În opinia recurentei

instanța de fond nu și-a înțeles menirea de a înlătura abuzul de drept săvârșit

de executiv și legislativ, arătându-se în mod sintetic că au fost nesocotite

prevederile art. 99 (1), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 care se coroborează

cu cele ale art. 36(1) – (3) din Legea nr. 330/2009, că în mod greșit s-a

reținut că recurenta nu ar fi avut competențele necesare pentru a exercita

atribuțiile de șef serviciu deoarece fișa acestui post vizează atât conducerea activității

de inspecție cât și coordonarea și implementarea la nivel local a practicii,

strategiilor, programelor de acțiune în domeniul agricol, câtă vreme fișa postului

de director executiv adjunct, ocupat de recurentă – contrazice o astfel de teză.

Totodată s-a susținut

că în abordarea cazului dedus judecății, judecătorul era obligat să se

raporteze cu prioritate la reglementările comunitare în condițiile în care recurentei

i s-a încălcat dreptul la muncă și implicit dreptul la existență.

Prin întâmpinare,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a apreciat că sunt neîntemeiate

criticile formulate de recurentă, instanța analizând acțiunea de anulare a Ordinului

nr. 2232/2010 prin raportare la actele normative în baza cărora a fost emis, cu

accent pe HG nr. 751/2010 privind măsurile de reorganizare a direcțiilor pentru

agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București.

Examinând cauza prin prisma

normelor legale incidente și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține

că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință pentru cele ce vor fi

punctate în continuare:

Ordinul a cărei

anulare s-a cerut nr. 2232 din 2 septembrie 2010 privește acordarea unui termen

de preaviz de 30 de zile calendaristice și eliberarea din funcția publică de conducere

de director adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură Bihor a reclamantei B.F.I.,

act administrativ individual emis în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici (modificată și completată), Legii nr. 330/2009 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice, HG nr. 751/2010 privind măsurile

de reorganizare a direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene

și a Municipiului București, precum și stabilirea numărului de posturi, precum și

HG nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționare MADR precum și a unor structuri

aflate în subordinea acestuia.

În analiza făcută

prima instanță s-a raportat îndeosebi la HG nr. 751/2010 ca temei al emiterii

actului administrativ contestat, observând că acesta din urmă a fost efectul

noii structuri organizatorice aprobate prin hotărârea de guvern amintită și prin

ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 2001/2010 cât și prin

ordinul ministrului nr. 2025/2010 prin care s-a aprobat structura

organizatorică a statelor de funcții ale direcțiilor pentru agricultură

județene și a municipiului București.

Așa cum corect s-a

arătat în considerentele sentinței aflate în control judiciar, aspectele evidențiate

prin cererea de chemare în judecată nu vizează nelegalitatea actului

administrativ în discuție ci se referă în concret la nemulțumirea reclamantei de

a nu fi fost redistribuită în postul de șef serviciu. De altfel, nici prin motivele

de recurs nu se contestă reorganizarea  ce a avut loc la nivelul Direcției pentru

Agricultură Bihor, insistându-se pe presupusa eroare a instanței de fond de a

nu fi făcut aplicarea art. 99 (1), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a art. 36 (1)

– (3) din Legea cadru nr. 330/2009 și în concluzie, pe greșeala de a nu se fi

observat că  atribuțiile șefului de serviciu se identifică cu atribuțiile prevăzute

în fișa postului de director executiv pe care l-a ocupat recurenta până la emiterea

ordinului contestat.

Contrar celor

susținute de recurentă, din considerentele sentinței prezentate în rezumat mai

înainte, rezultă că acest aspect a făcut preocuparea instanței de fond care a

interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale invocate, concluzionând

totodată că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 100 (1) lit. a) din Legea nr.

188/1999 republicată, modificată și completată, deoarece din probele administrate

a rezultat că atribuțiile postului de șef serviciu (solicitat de reclamantă)

sunt majorate cu peste 50% față de atribuțiile postului de director executiv

adjunct ocupat de reclamantă anterior reorganizării reglementate prin H.G. nr. 751/2010,deci

că nu era posibilă din punct de vedere legal numirea reclamantei în funcția

publică de șef serviciu din cadrul DADR Bihor.

Nu poate fi primită

critica recurentei în sensul că instanța nu a înțeles să corecteze eventualele

abuzuri de  drept săvârșite de executiv sau de legislativ, rolul judecătorului fiind

acela de a interpreta și aplica legea, în virtutea principiului separației puterilor

în stat consacrat de art. 1 (4) din Constituția României.

De asemenea, deși

corectă teza aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare, în lipsa

indicării în concret a normelor de drept comunitar ce nu ar fi fost respectate

de prima instanță, rămâne fără substanță și cea din urmă critică menționată în cererea

de recurs.

În contextul arătat

concluzia este că soluția pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, este corectă și legală, astfel că văzând și

dispozițiile art. 312 (1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.F.I. împotriva Sentinței civile nr. 168 din 9 septembrie 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.