ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2011

HOTĂRÂRE
18.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 367 din 09

septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 254 din

06 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 154/54/2010,

formulată de reclamantul O.D.V., în sensul de a dispune obligarea pârâtei

Administrația Națională a Penitenciarelor să îl angajeze, ca urmare a

promovării concursului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea adresei nr.

1252567 din 10 decembrie 2009, emisă de pârâtă și angajarea sa ca urmare a

promovării concursului.

Prin precizarea formulată la data de

23 februarie 2010, reclamantul a solicitat anularea actului nr. 252563 din 10

decembrie 2010 emis de același pârât.

î

n raport de cadrul procesual

stabilit de către reclamant prin precizarea formulată, curtea de apel a

constatat că instanța s-a pronunțat în limitele cu care a fost învestită și, în

consecință, nu sunt aplicabile prevederile art. 281

2

Totodată, instanța a apreciat că nu

revine în mod obligatoriu pârâtei sarcina de a-1 angaja pe reclamant, chiar

dacă actul contestat a fost anulat iar reclamantul a fost declarat admis la

concurs, angajarea fiind un atribut exclusiv al angajatorului, care, în raport

de condițiile și specificul activității are posibilitatea de a alege persoana

cea mai potrivită pentru postul scos la concurs.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen, motivat, reclamantul pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform

art. 304

1

9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 281

2

Se arată că precizarea privea numai

numărul și data adresei contestate, dar nu a reprezentat la capătul al doilea

de cerere ce trebuia soluționat de instanța de fond, ca fiind un capăt de

cerere subsidiar. În consecință, fiind anulat ca nelegal actul principal contestat

trebuia admis capătul de acțiune având ca obiect obligarea autorității pârâte

la angajarea sa ca urmare a promovării concursului organizat în mod legal.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

În cauză sentința atacată din 9

septembrie 2010, prin care s-a respins cererea formulată de recurent de

completare a dispozitivului sentinței nr. 254 din 6 mai 2010 în sensul

admiterii cererii având ca obiect obligarea autorității pârâte să îl angajeze

pe postul pentru care a absolvit concursul, este legală în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 281

2

Curtea apreciază că, în raport de

precizarea recurentului din data de 23 februarie 2010 – fila 10 dosar fond și în

raport de obiectul concret al cererii subsidiare, care formează conținutul

cererii de completare dispozitiv, soluția de respingere a cererii este legală în

cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a apreciat în mod corect de

instanța de fond că anularea adresei contestate din 10 decembrie 2009 nu

determină automat în sarcina autorității pârâte obligația de a-l angaja pe

recurent pe postul solicitat. Promovarea unui concurs reprezintă o condiție,

angajarea fiind de competență exclusivă a intimatei, care are un drept suveran în

aprecierea persoanei cea mai potrivită pentru postul scos la concurs.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea din 9 septembrie 2010.

Respinge recursul declarat de O.D.V.

împotriva deciziei nr. 367 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2011

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3813/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.D.V. a chemat în judecată A.N.P., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea adresei nr. XX/2009 emisă de pârât
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4403/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 mai 2009 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, r
ÎCCJ 2012-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2012
ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a apreciat că nu este îndeplinită, prin raportare la datele cauzei, deoarece în urma revocării din funcția de director de penitenciar reclamantul a fost numit într-o funcție de execuție, asigurându-
ÎCCJ 2010-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. x/54/2010 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul A. a chemat în judecată Administrația Națională a Penitenciarelor
ÎCCJ 2011-06-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2011
de judecată din data de 01 martie 2011, urmare a cererii formulate de reclamant, instanța de fond a dispus citarea și introducerea în cauză a Ministrului Justiției și a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în
Sursă