ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamantul R.P.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură

Județeană Timiș și Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov, revocarea în

parte a Ordinului nr. 2025 din 19 august 2010 al Ministrului Agriculturii,

revocarea în totalitate a actelor administrative cu caracter individual,

respectiv Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 a Direcției pentru Agricultură

Județeană Brașov și Decizia nr. 94 din 1 septembrie 2010 a Direcției pentru

Agricultură Județeană Timiș, suspendarea executării actelor atacate până la

pronunțarea instanței de fond, acordarea de despăgubiri în cuantum de 50.000

RON pentru prejudiciul moral cauzat, precum și acordarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2025 din 19 august 2010, susținând că nu

a fost respectată procedura privind transparența decizională în administrația

publică, prevăzută de Legea nr. 52/2003, în art. 3 lit. e), că nu au fost

respectate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000, republicată, întrucât

acest ordin nu a fost publicat în M. Of. Partea I, precum și faptul că a fost

încălcat principiul ierarhiei legilor, prevăzut de art. 79 din Legea nr.

24/2000, deoarece ordinul emis, pentru a fi legal, nu trebuia să conțină

dispoziții restrictive față de cele care reglementează cadrul general al

raporturilor juridice de serviciu între funcționarii publici și administrația

publică, cu referire la Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește

Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 a D.A.J. Brașov, reclamantul a arătat că,

în cuprinsul deciziei, nu este inserată mențiunea cu privire la dreptul de a o

contesta și nici instanța la care aceasta poate fi atacată.

Reclamantul a mai

precizat că, în urma comasării prin absorbție a Oficiului Național pentru

Produse Tradiționale, Direcțiile pentru Agricultură Județene s-au reorganizat

conform art. 1 din H.G. nr. 751/2010, iar conform art. 2 alin. (2), numărul

maxim de posturi pentru fiecare Direcție s-a stabilit prin Ordin al Ministrului

Agriculturii, astfel încât Ordinul Ministrului nr. 2025 din 19 august 2010 nu

constituie temei al desființării postului de reprezentant O. pe zona de Vest a

României.

Referitor la Decizia

nr. 94 din data de 1 septembrie 2010, reclamantul a invocat nulitatea absolută

a acesteia pentru lipsa mențiunii vizând durata delegării, iar în ceea ce

privește forma juridică a Deciziei, a susținut că desfășurarea temporară a

activității la D.A.D.R. Timiș nu a îmbrăcat forma unei delegări, întrucât nu a

fost expres denumită astfel în cuprinsul deciziei, iar pe de altă parte, în

preambulul deciziei, nu este înscris niciun temei al modificării raportului de

serviciu (de ex, art. 88 - delegarea), ci este doar indicat un text care

definește noțiunile de funcție publică și funcționar public.

Mai mult, a arătat

reclamantul, cele două decizii sunt contradictorii, față de faptul că au

aplicare începând cu aceeași dată, respectiv 1 septembrie 2010 și ambele

decizii i-au fost comunicate la o dată ulterioară datei de 1 septembrie 2010,

astfel că, și în ipoteza în care ar fi acceptat întreaga situație de fapt, nu

s-ar fi putut prezenta în Brașov începând cu 1 septembrie 2010 și nici nu ar fi

putut fi prezent la locul de muncă din Timișoara.

Având în vedere că

toți ceilalți funcționari O. din teritoriu au fost preluați de direcțiile

județene pe lângă care au funcționat, fără nicio excepție, reclamantul a

apreciat că este ilegală preluarea postului său de către D.A.J. Brașov.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov a

invocat excepția cauzei ilicite și excepția abuzului de drept, arătând, la

termenul de judecată din data de 23 martie 2011, că nu le mai susține, iar pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea

acțiunii ca fiind lipsită de interes, lipsită de obiect, ca fiind inadmisibilă

pentru lipsa plângerii prealabile, iar, în subsidiar, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală, pe fondul cauzei, solicitând

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta Direcția

pentru Agricultură Județeană Timiș a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane

care nu are calitate procesuală, iar pe fond, ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 132 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Direcției pentru Agricultură Timiș și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de interes, a admis în

parte acțiunea reclamantului R.P.B., formulată în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură

Județeană Timiș și Direcția pentru Agricultură Județeană Brașov, a anulat în

parte Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010 emis de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, precum și Deciziile nr. 92 din 1 septembrie 2010 și nr. 94

din 1 septembrie 2010, a obligat pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și Direcția pentru Agricultură Timiș la emiterea altor acte

administrative prin care reclamantul să fie încadrat la Direcția pentru

Agricultură Județeană Timiș, în funcția de consilier asistent 2, gr. 1, a

respins cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale, a respins

cererea de suspendare a executării și a luat act că nu au fost solicitate

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate

de către instituțiile pârâte și a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru Agricultură Județeană

Timiș, Curtea a apreciat că această instituție are calitate procesuală pasivă

în raport de petitul referitor la reîncadrarea reclamantului.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, prima instanță a constatat că reclamantul solicită anularea

parțială a unui act emis de către M.A.D.R., respectiv Ordinul nr. 2025 din 19

august 2010, astfel încât să se poate da eficiență dispozițiile art. 2 și 3 din

H.G. nr. 751/2010.

Excepția

inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii invocată de pârâtul

M.A.D.R. pe considerentul lipsei procedurii prealabile a fost considerată de

către instanța de fond ca fiind neîntemeiată, întrucât, la dosarul cauzei, a

fost depusă dovada îndeplinirii aceste cerințe, precum și dovada comunicării

plângerii prealabile către autoritățile pârâte.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes, Curtea a constatat că reclamantul are interes în

promovarea acțiunii, deoarece solicită încadrarea la D.A.J. Timiș, în

circumscripția căreia își desfășura și își desfășoară și în continuare

activitatea.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin H.G. nr.

751/2010, s-a desființat Oficiul Național al Produselor Tradiționale și

Ecologice Românești (O.) cu sediul în Brașov, personalul acestui oficiu fiind

preluat de către direcțiile pentru agricultură județene, iar potrivit art. 2

alin. (1) din actul normativ menționat, numărul maxim de posturi prevăzute

pentru direcțiile pentru agricultură județene a fost de 1255.

În aplicarea acestei

hotărâri de guvern, pârâtul M.A.D.R. a emis Ordinul nr. 2025 din 19 august

2010, prin care s-au aprobat structurile organizatorice ale direcțiilor pentru

agricultură județene și care a permis ca personalul O. Brașov să fie încadrat

în cadrul direcțiilor pentru agricultură, însă, în privința reclamantului, care

funcționa încă din 1 aprilie 2009 la nivel regional în cadrul județului Timiș,

Curtea a apreciat ca fiind lipsită de rațiune încadrarea acestuia la D.A.J.

Brașov, prin Decizia nr. 92 din 1 septembrie 2010 și apoi delegarea acestuia,

în aceeași zi, la D.A.J. Timiș, prin Decizia nr. 94 din 1 septembrie 2010.

În acest context,

instanța de fond a reținut că structura organizatorică pentru D.A.J. Timiș a

fost stabilită, în mod eronat, la solicitarea expresă a M.A.D.R., care a

nesocotit dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 751/2010, astfel încât se

impune modificarea ordinului atacat pentru ca postul ocupat de reclamant să fie

aferent D.A.J. Timiș, iar nu D.A.J. Brașov, fără a se aduce atingere numărului

maxim de posturi prevăzut de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 751/ 2010.

Cu privire la

solicitarea daunelor morale, Curtea a apreciat că nu se impune obligarea

pârâților la plata acestora, întrucât anularea în parte a actelor atacate,

precum și anularea celor două decizii contestate, cu consecința obligării la

emiterea unor noi acte administrative, constituie o reparație suficientă.

Referitor la cererea

de suspendare a executării actelor atacate, instanța de fond a considerat că

această măsură ar fi în detrimentul reclamantului, care s-ar vedea pus într-o

situație incertă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

formulate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția

pentru Agricultură Județeană Timiș împotriva Sentinței civile nr. 132 din 23

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal

3.1. Recursul

formulat de pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Timiș

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.1. Prima critică

privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a

recurentei, motivarea instanței de fond aproape lipsește, câtă vreme

judecătorul se mulțumește să aducă ca argument susținerea reclamantului, fără a

proceda la o proprie verificare și argumentare - art. 304 pct. 7 teza I C.

proc. civ.

3.1.2. Cea de-a doua

critică se referă la soluționarea fondului pricinii și la afirmația conform

căreia reclamantul funcționează de la 1 aprilie 2009 în cadrul județului Timiș.

Afirmația nu este

reală și nu este probată, mai mult, din cuprinsul Deciziei nr. 34 din 1 aprilie

2009, rezultă că reclamantul a fost numit în funcția de consilier asistent în

cadrul O. Brașov.

Eroarea instanței

impune modificarea soluției pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

Instanța de fond nu a

analizat legalitatea Deciziilor nr. 92 și 94 ale D.A.J. Brașov, motiv ce face

aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ.

Prima instanță

trebuia să aibă în vedere dispozițiile aplicabile în speță din cuprinsul O.G.

nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea M.A.D.R., precum și

prevederile art. 6 din H.G. nr. 725/2010 și H.G. nr. 751/2010, de unde rezultă

că direcțiilor pentru agricultură le sunt alocate un număr de 1255 posturi,

personalul acestora urmând a fi format din personalul fostelor direcții pentru

agricultură și dezvoltare rurală și din cel preluat de la Oficiul Național al

Produselor Tradiționale și Ecologice Românești (O.), în limita numărului de

posturi aprobat.

Pentru județul Timiș,

postul ocupat de reclamant în cadrul DAJ Brașov nu a fost aprobat de către

Ministerul Agriculturii, aspect neanalizat.

Prevederile art. 2 alin.

(1) din H.G. nr. 751/2010 nu sunt aplicabile speței, în raport de dispozițiile

sus-menționate - art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

3.2. Recursul

formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurentul a fost

reîncadrat pe funcția deținută, acțiunea este lipsită de interes.

La emiterea ordinului

atacat, s-au avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 70/2010 și cele ale H.G.

nr. 751/2010.

Ordinul este legal și

pentru motivul că reorganizarea se face de către instituția supusă

reorganizării D.A.D.R. Brașov, cu respectarea structurii organizatorice și a

art. 96 alin. (3) și 100 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din Legea nr.

54/2003.

Sentința recurată

este criticabilă sub aspectul anulării în parte a ordinului pe considerentul că

postul reclamantului ar fi trebuit transferat de la D.A.J. Brașov la D.A.J.

Timiș, în funcție de domiciliul funcționarului public, fapt care nu poate fi

reținut ca temei juridic pentru aplicarea legii.

formulate de intimatul-reclamant R.P.B.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Instanța de fond a

stabilit o corectă stare de fapt și a arătat că este lipsită de rațiune

reîncadrarea sa la D.A.J. Brașov.

Structura

organizatorică a D.A.J. Timiș a fost în mod eronat stabilită și nu a făcut

posibilă preluarea reclamantului în cadrul D.A.J. Timiș.

Pârâta D.A.J. Brașov

a recunoscut la instanța de fond că M.A.D.R. nu a făcut o aplicare deplină și

obiectivă a H.G. nr. 751 din 21 iulie 2010, arătând că reclamantul trebuie să

fie încadrat ope legis în structura D.A.J. Timiș, admițând că preluarea la

D.A.J. Brașov a fost decisă pentru ca reclamantul să nu rămână fără serviciu.

Numărul total de

posturi este de 1.255 și nu se suplimentează schema ca urmare a faptului că

postul este în schema D.A.J. Timiș.

Instanța de fond a

înlăturat orice efect discriminatoriu în raport cu situația celorlalți

consilieri O., care au fost preluați fără excepție de către direcțiile agricole

din județul în care au funcționat.

Excepțiile au fost

soluționate în mod corect de prima instanță, deoarece D.A.J. Timiș a fost

obligată să emită actul administrativ prin care reclamantul urma să fie

încadrat la D.A.J. Timiș.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Potrivit art. 3

alin. (2) din H.G. nr. 751/2010 "preluarea personalului de la Oficiul

Național al Produselor Tradiționale și Ecologice Românești la direcțiile pentru

agricultură județene și a municipiului București, organizate conform

prevederilor prezentei hotărâri, se va face în limita numărului de posturi

aprobate".

Conform art. 3 alin.

(1) din H.G. nr. 751/2010 "personalul direcțiilor pentru agricultură

județene și a municipiului București este format din personalul fostelor

direcții pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului

București, precum și din cel preluat de la Oficiul Național al Produselor

Tradiționale și Ecologice Românești.

Postul de consilier

asistent 2 gradul 1 pe care era angajat reclamantul se afla anterior

reorganizării, în structura Direcției pentru Agricultură Județeană Brașov.

Direcția pentru

Agricultură Județeană Timiș nu dispune de un post asemănător în schema sa de

organizare.

Este adevărat că

reclamantul, potrivit Adresei nr. 4236 din 28 octombrie 2010 a D.A.J. Brașov

își desfășura activitatea pe regiunea Timiș, dar aceasta nu înseamnă că

potrivit prevederilor H.G. nr. 751/2010, postul trebuia preluat de către D.A.J.

Timiș.

Prevederile art. 3

alin. (1) și (2) din H.G. nr. 751/2010 sunt neechivoce, în sensul că

reorganizarea se realizează prin preluarea personalului de la O., ca urmare a

comasării prin absorbție de către direcția județeană unde personalul era

încadrat.

Cum reclamantul era

încadrat la D.A.J. Brașov, în mod firesc preluarea postului său s-a făcut de

către această instituție.

Prevederile H.G. nr.

751/2010 nu au fost încălcate prin emiterea actelor administrative atacate,

deoarece în cadrul D.A.J. Timiș nu există în schemă un post de natura celui

ocupat de reclamant, astfel încât nu se poate pune problema preluării

personalului de la fostul Oficiu Național al Produselor Tradiționale și

Ecologice Românești.

Deși numărul total de

posturi prevăzut pentru direcțiile pentru agricultură, respectiv 1255, nu s-ar

modifica prin faptul că reclamantul ar fi încadrat la D.A.J. Timiș și nu la

D.A.J. Brașov, este afectată structura organizatorică a acestora, deoarece în

cadrul D.A.J. Timiș nu există un asemenea post.

Pentru rezolvarea

situației reclamantului este necesar ca cele două direcții județene, împreună

cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să conlucreze și să creeze

cadrul normativ pentru transferul postului la D.A.J. Timiș, dacă se consideră a

fi oportun.

1.2. Motivele de

recurs ce privesc lipsa calității procesuale pasive a D.A.J. Timiș și excepția

lipsei de interes sunt nefondate, având în vedere că reclamantul a solicitat

modificarea structurilor organizatorice ale D.A.J. Brașov și D.A.J. Timiș.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, pentru

motivele arătate la pct. 1.1. din considerente, urmează a se admite

recursurile, a se casa sentința recurată și a se respinge acțiunea ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Direcția

pentru Agricultură Județeană Timiș împotriva Sentinței civile nr. 132 din 23

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat de GGC - CL