ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului, se reține:
Prin Decizia penală nr. 80/D din 5 noiembrie
2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondată,
contestația la executare formulată de petentul T.M. împotriva Sentinței penale
nr. 88 din 11 septembrie 2008 a aceleiași instanțe, motivat de faptul că prin
respectiva soluție nu s-a soluționat fondul cauzei ci o plângere împotriva
soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror.
Pe de altă parte, pe
calea contestației la executare s-a solicitat de către contestator pronunțarea
unei alte hotărâri judecătorești, întrucât Sentința penală nr. 88 din 11
septembrie 2008, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4014 din 4 decembrie 20008
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, este nelegală și
netemeinică în raport cu Decizia penală nr. 48/R din 9 februarie 2009 a
Tribunalului Cluj, secția penală, aspect neprevăzut de lege.
În termen legal
contestatorul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând
soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât Decizia
penală nr. 48/R/2009 prin care i-a fost admisă contestația la executare este
bună și reflectă adevărul, constatând că sunt întrunite cerințele art. 461 lit.
c) C. proc. pen., întrucât sentința atacată se bazează pe un "fals
juridic".
Examinând criticile
în raport cu actele și lucrările cauzei, sentința atacată cât și din oficiu sub
toate aspectele de fapt și de drept - conform disp. art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru
considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Dispozițiile art. 461
alin. (1) lit. c) C. proc. pen. arată că se poate face contestație la executare
când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo
împiedicare la executare.
Prin Sentința penală
nr. 88 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin
Decizia nr. 4014 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului T.M. - una
și aceeași persoană cu contestatorul - împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale nr. 240/P/2008 din data de 13 august 2008 adoptată de către
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Întreaga doctrină și
jurisprudență ca și economia întregului text al art. 461 C. proc. pen. - în
interpretarea sistematică - sunt unanime în aprecierea împrejurării că pot face
obiectul contestației la executare numai acele hotărâri judecătorești penale
care au soluționat fondul cauzei, respectiv raportul juridic de drept penal
substanțial, în sensul că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare
a procesului penal.
Pe cale de
consecință, hotărârile pronunțate în procedura specială instituită de disp.
art. 278
1
C. proc. pen., nu pot face obiectul contestației la
executare.
Ca atare, soluția
instanței de fond, fiind legală și temeinică, în baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând și prevederile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de contestatorul T.M. împotriva Sentinței penale
nr. 80/D din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de
minori.
Obligă recurentul
contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 ianuarie 2010.