ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5188/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.A. a chemat în judecată Ministerul

Afacerilor Externe, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună

obligarea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să îi comunice actele

care trebuie anexate la cererea de redobândire a cetățeniei române, să fie obligat

pârâtul să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române și actele justificative,

într-un termen scurt, rezonabil și să se dispună obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a trimis prin poștă, prin scrisoare recomandată, cerere de

programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la Secția

Consulară a Ambasadei României la Chișinău, petiție care a fost primită la data

de 28 ianuarie 2009, însă, până în prezent nu a primit răspuns, deși termenul de

comunicare a acestuia a expirat.

Reclamanta a mai susținut

că potrivit at.10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, statul, pin instituțiile

competente, trebuie să asigure condițiile prin care cererile solicitanților să fie

prelucrate în termen rezonabil, termen ce nu a fost respectat de către autoritatea

pârâtă, refuzul acesteia fiind unul nejustificat .

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2140 din 21 mai 2009, a admis în parte acțiunea reclamantei P.A., obligând pârâtul

să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române și actele doveditoare

în termen de maxim 2 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Totodată, a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea

actelor ce trebuie anexate la cererea de redobândire a cetățeniei române și, a obligat

pârâtul la cheltuieli de judecată de 4,3 RON către reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că timpul scurs de la data înregistrării cererii reclamantei

și până la data sesizării instanței, raportat la cerința impusă de legiuitor, în

sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, precum

și la faptul că până la data judecății cauzei reclamanta nu a primit un răspuns

la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de

către autoritatea pârâtă.

Termenul rezonabil, susține

recurentul, de soluționare a cererii, invocat de instanță, nu se regăsește în legislația

română de lege lata.

Pe de altă parte, durata

acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O. dar, chiar și

așa ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Recurentul mai susține

că, instanța nu avea un temei legal pentru a obliga Ministerul Afacerilor Externe

la primirea cererilor de redobândire a cetățeniei în termen de maxim 2 luni și că

la determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări trebuie

avute în vedere toate circumstanțele relevante. Interpretarea potrivit căreia aprecierea

caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui

caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constată și în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Katte Klistche de la Grange).

Conchizând, recurenta

susține că a aplica, fără a ține cont de aspectele sociale și administrative reale,

prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 ar conduce la „impossibilium

nulla obligatio” adică la stabilirea unei obligații ce are ca obiect un lucru imposibil

de realizat, obligație nulă din punct de vedere juridic deoarece nu poate fi pusă

în executare.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs, invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte, constată

că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, reclamanta P.A.

a trimis prin poștă, prin scrisoare recomandată, cerere de intenție în vederea depunerii

cererii de acordare a cetățeniei române întemeiată pe dispozițiile art. 10 din lege,

la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, petiție primită la data de

28 ianuarie 2009.

Întrucât nu a primit răspuns

la cerere în termen de 30 de zile de la primirea cererii (28 ianuarie 2009), reclamanta

a considerat că se află în ipoteza unui refuz de soluționare în termen a cererii

și potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a adresat instanței

de contencios administrativ la data de 13 martie 2009.

Problema care se impune

a fi dezlegată în speță este legată de termenul în care autoritățile române trebuie

să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Potrivit art. 12

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată „persoanele care au domiciliul sau reședința

în străinătate pot depune cerere de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile

art. 10 alin. (1) și art. 10

1

, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiale consulare competente

ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie”.

Din interpretarea acestui

text nu rezultă că legea ar fi instituit un termen în care autoritățile trebuie

să înregistreze cererile pentru redobândirea cetățeniei române.

În lipsa unui asemenea

termen legal trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană

pentru cetățenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002 potrivit căruia „fiecare stat parte trebuie să facă astfel

încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie”.

Nici noțiunea de „termen

rezonabil” nu este definită, dar, în jurisprudența instanței europene a drepturilor

omului, s-a conturat ideea că acest termen se apreciază ca fiind sau nu rezonabil

nu numai în raport de durată ci și de alți factori, respectiv situația concretă

a fiecărui caz.

În speță, verificând cererea

adresată de reclamantă se constată că de la formularea acesteia (28 ianuarie 2009)

și până la data formulării acțiunii la instanța de fond – 13 martie 2009 s-a scurs

o perioadă de timp relativ scurtă, dacă luăm în considerare volumul mare de lucru

al pârâtului.

La stabilirea caracterului

rezonabil al termenului în care să se soluționeze cererea reclamantei trebuie avut

în vedere și faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează

o serie de probleme, mai ales că modul de organizare și funcționare al Secției Consulare

a Ambasadei României în Republica Moldova este influențat și de atitudinea autorităților

moldovene.

În aceste condiții, plecând

de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul adresării cererii și data

formulării acțiunii în instanță, se poate considera că nu a fost depășit „termenul

rezonabil” pentru soluționarea cererii.

De aceea, în baza

art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2140 din 21 mai

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de P.A., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.