ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5188/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.A. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău să îi comunice actele care trebuie anexate la cererea de redobândire a cetățeniei române, să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române și actele justificative, într-un termen scurt, rezonabil și să se dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a trimis prin poștă, prin scrisoare recomandată, cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, petiție care a fost primită la data de 28 ianuarie 2009, însă, până în prezent nu a primit răspuns, deși termenul de comunicare a acestuia a expirat.

Reclamanta a mai susținut că potrivit at.10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, statul, pin instituțiile competente, trebuie să asigure condițiile prin care cererile solicitanților să fie prelucrate în termen rezonabil, termen ce nu a fost respectat de către autoritatea pârâtă, refuzul acesteia fiind unul nejustificat . Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2140 din 21 mai 2009, a admis în parte acțiunea reclamantei P.A., obligând pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române și actele doveditoare în termen de maxim 2 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea actelor ce trebuie anexate la cererea de redobândire a cetățeniei române și, a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată de 4,3 RON către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că timpul scurs de la data înregistrării cererii reclamantei și până la data sesizării instanței, raportat la cerința impusă de legiuitor, în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, precum și la faptul că până la data judecății cauzei reclamanta nu a primit un răspuns la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă. Termenul rezonabil, susține recurentul, de soluționare a cererii, invocat de instanță, nu se regăsește în legislația română de lege lata. Pe de altă parte, durata acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O. dar, chiar și așa ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Recurentul mai susține că, instanța nu avea un temei legal pentru a obliga Ministerul Afacerilor Externe la primirea cererilor de redobândire a cetățeniei în termen de maxim 2 luni și că la determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări trebuie avute în vedere toate circumstanțele relevante. Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Katte Klistche de la Grange).

Conchizând, recurenta susține că a aplica, fără a ține cont de aspectele sociale și administrative reale, prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 ar conduce la „impossibilium nulla obligatio” adică la stabilirea unei obligații ce are ca obiect un lucru imposibil de realizat, obligație nulă din punct de vedere juridic deoarece nu poate fi pusă în executare. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, reclamanta P.A.

a trimis prin poștă, prin scrisoare recomandată, cerere de intenție în vederea depunerii cererii de acordare a cetățeniei române întemeiată pe dispozițiile art. 10 din lege, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, petiție primită la data de 28 ianuarie 2009. Întrucât nu a primit răspuns la cerere în termen de 30 de zile de la primirea cererii (28 ianuarie 2009), reclamanta a considerat că se află în ipoteza unui refuz de soluționare în termen a cererii și potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a adresat instanței de contencios administrativ la data de 13 martie 2009. Problema care se impune a fi dezlegată în speță este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată „persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cerere de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 1 , însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiale consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie”. Din interpretarea acestui text nu rezultă că legea ar fi instituit un termen în care autoritățile trebuie să înregistreze cererile pentru redobândirea cetățeniei române.

În lipsa unui asemenea termen legal trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru cetățenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 potrivit căruia „fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”. Nici noțiunea de „termen rezonabil” nu este definită, dar, în jurisprudența instanței europene a drepturilor omului, s-a conturat ideea că acest termen se apreciază ca fiind sau nu rezonabil nu numai în raport de durată ci și de alți factori, respectiv situația concretă a fiecărui caz.

În speță, verificând cererea adresată de reclamantă se constată că de la formularea acesteia (28 ianuarie 2009) și până la data formulării acțiunii la instanța de fond – 13 martie 2009 s-a scurs o perioadă de timp relativ scurtă, dacă luăm în considerare volumul mare de lucru al pârâtului. La stabilirea caracterului rezonabil al termenului în care să se soluționeze cererea reclamantei trebuie avut în vedere și faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare și funcționare al Secției Consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influențat și de atitudinea autorităților moldovene. În aceste condiții, plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul adresării cererii și data formulării acțiunii în instanță, se poate considera că nu a fost depășit „termenul rezonabil” pentru soluționarea cererii.

De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2140 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de P.A., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.