ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2012

Asupra recursului

penal de față;

Prin încheierea din 9

martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 11444/40/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 458 C. proc. pen. formulată de

recurentul contestator L.V.

S-a reținut că la

termenul de judecată din data de 9 martie 2012, contestatorul a solicitat

sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 458 C. proc. pen., arătând că acestea

încalcă prevederile art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 16 alin. (1)

din Constituția României.

În motivarea cererii

sale, contestatorul a arătat, prin memoriul depus la dosar, că legea penală mai

favorabilă se poate aplica cu privire la hotărârile definitive în mod

obligatoriu sau facultativ (art. 12, art. 14 alin. (5), art. 15 alin. (2) C.

pen.). În aceste situații, apreciază că nu ne aflăm în fața unui conflict de

legi penale, deoarece legea penală aplicabilă este cea nouă care va retroactiva

asupra pedepselor stabilite sub imperiul legii vechi. În opinia sa, Legea nr. 202/2010

trebuia să specifice într-un ultim paragraf că se aplică și hotărârilor

definitive pronunțate anterior, în caz contrar aducându-se atingere

principiului conform căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii.

Verificând excepția

de neconstituționalitate invocată de contestator, prin prisma dispozițiilor art.

29 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea de Apel a apreciat că se nu impune

sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea acesteia.

Potrivit art. 124 alin.

(2) din Constituția România justiția este unică, imparțială și egală pentru

toți.

Art. 21 alin. (3) din

același act normativ prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil și la

soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar art. 16 stipulează că

cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii

și fără discriminări.

Potrivit art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 47/1992 modificată, sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie făcută în formă

scrisă și motivată. Această motivare nu este însă una formală, ea trebuind să

arate în ce modalitate dispoziția vizată vine în contradicție cu norma

fundamentală precizată.

Acest text de lege se

impune a fi coroborat cu prevederile art. 29 din același act normativ, cât

privește condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

În speță,

contestatorul, deși a precizat că dispozițiile art. 458 C. proc. pen. vin în

contradicție cu prevederile 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 16 alin. (1)

din Constituția României, nu a motivat în nici un fel prin ce anume se aduce

atingere acestor texte din legea fundamentală, nefiind astfel îndeplinită

condiția imperativă de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții

Constituționale prevăzută de disp. art. 10 alin. (2) rap. la disp. art. 29 alin.

(4) din Legea nr. 47/1992 republicată.

În realitate,

contestatorul critică de fapt lipsa unei dispoziții legale în sensul stabilirii

unui conținut dorit de autorul excepției. Or, ceea ce judecătorul este chemat

să facă la soluționarea unei astfel de cauze constă în aplicarea dispozițiilor

articolului anterior menționat, cu referire și la art. 12 și urm. C. pen., la

cazul în speță, excepția invocată neavând așadar legătură cu cauza dedusă

judecății.

Cât privește

susținerea că se impunea a fi introdusă în conținutul Legii nr. 202/2010 o

dispoziție expresă prin care să se precizeze că prevederile ei se aplică și

cauzelor definitiv judecate, aceasta nu are legătură cu excepția invocată,

vizând un alt act normativ.

Prin urmare, curtea,

constatând neîndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 29 alin. (1), (2), (3)

din Legea nr. 47/1992 republicată, în conformitate cu disp. art. 29 alin. (5)

din același act normativ, a respins cererea formulată de contestator, de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a disp. art. 458 C. proc. pen., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs contestatorul L.V., fără a-și motiva calea de atac.

Examinând din oficiu

încheierea atacată conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, deși contestatorul a invocat

neconstituționalitatea art. 458 C. proc. pen., în realitate el a criticat

dispozițiile Legii nr. 202/2010, mai exact lipsa unei dispoziții prin care să

se precizeze că prevederile acestei legi se aplică și cauzelor definitiv

judecate.

Or, potrivit art. 2

alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor

cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa

prevederile supuse controlului.

În aceste condiții,

în mod legal și temeinic în cauză s-a constatat că sesizarea Curții

Constituționale este inadmisibilă, astfel încât recursul contestatorului este

nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul contestator L.V. împotriva încheierii

din 9 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 11444/40/2011.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2012.