ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3107/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 194/F din 9 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.I.C. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, nemenționând motivele de recurs, arătând numai faptul că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, se află Dosarul nr. 26071 cu termen de judecată la 22 noiembrie 2009 și că s-a plâns împotriva procurorului general. Recursul nu este fondat. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele considerente: Petentul G.I.C.

a formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva Rezoluției nr. 95/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Din relațiile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat faptul că în acest dosar de urmărire penală se efectuează încă acte premergătoare față de numiții I.S.G., I.A. și F.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 267 C. pen. și faptul că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. În mod corect instanța a reținut că plângerea petentului este inadmisibilă. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cauza de față nu există o rezoluție sau ordonanță prin care să se fi dispus o soluție de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 95/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că se punea problema admisibilității unei astfel de plângeri. Instanța de fond a reținut, în mod corect, că, din modul în care sunt reglementate condițiile exercitării unei astfel de plângeri, rezultă că plângerea formulată împotriva oricărei alte măsuri dispuse de procuror în faza de urmărire penală este inadmisibilă, cu excepția situațiilor în care Codul reglementează anumite proceduri speciale. Față de aceste considerente, hotărârea atacată este legală și temeinică și, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.I.C. împotriva Sentinței penale nr. 194/F din 9 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.