ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3107/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194/F din 9 iulie

2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul

G.I.C.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul, nemenționând motivele de recurs, arătând

numai faptul că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

se află Dosarul nr. 26071 cu termen de judecată la 22 noiembrie 2009 și că s-a

plâns împotriva procurorului general.

Recursul nu este

fondat.

Examinând cauza sub

toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte reține următoarele considerente:

Petentul G.I.C. a

formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva Rezoluției nr.

95/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Din relațiile emise

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat faptul că în acest

dosar de urmărire penală se efectuează încă acte premergătoare față de numiții

I.S.G., I.A. și F.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 267

C. pen. și faptul că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

În mod corect

instanța a reținut că plângerea petentului este inadmisibilă.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -

278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de

netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cauza de față nu

există o rezoluție sau ordonanță prin care să se fi dispus o soluție de

netrimitere în judecată în Dosarul nr. 95/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, astfel că se punea problema admisibilității unei

astfel de plângeri.

Instanța de fond a

reținut, în mod corect, că, din modul în care sunt reglementate condițiile

exercitării unei astfel de plângeri, rezultă că plângerea formulată împotriva

oricărei alte măsuri dispuse de procuror în faza de urmărire penală este

inadmisibilă, cu excepția situațiilor în care Codul reglementează anumite

proceduri speciale.

Față de aceste

considerente, hotărârea atacată este legală și temeinică și, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul, ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul G.I.C. împotriva Sentinței penale

nr. 194/F din 9 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2009.