Buxton-Cooke împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 1503/05 de Phillip BUXTON-COOKE împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 16 ianuarie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 5 ianuarie 2005, având în vedere decizia de a se alătura următoarei cereri la alte cereri luate la 22 august 2005 (depunerii nr. 28067/02, 28087/02, 4839/03, 1441/03, 17233/03, 22361/03, 26083/03, 27988/03, 30242/03, 35695/03, 345/04, 5069/04, 11872/04, 26218/04, 35634/04, 18566/05) Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului.

Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Phillip Buxton-Cooke, este un național britanic născut în 1963 și locuiește în Bradford. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl John Murray, un avocat practicant în Leeds. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost văduv la 28 august 1996. Au existat doi copii ai căsniciei, cu vârsta de 9 și 13 ani, la momentul introducerii cererii. La scurt timp după moartea soției sale, o rudă a întrebat Agenția de Beneficii în numele reclamantului dacă ar avea dreptul la beneficii echivalente cu cele primite de văduve, dar a fost informat că nu va fi eligibil pentru că era bărbat.

În mai 2000, reclamantul a completat un formular de cerere pentru beneficiile văduvelor, dar cererea sa a fost neautorizată deoarece a modificat formularul pentru a modifica toate trimiterile de la „soțul” la „soție” etc. După observațiile de la avocatii reclamanților, Agenția Beneficiilor a convenit în februarie 2002 să accepte ca fiind valabil formularul de cerere din mai 2000. La 21 februarie 2002, reclamația a fost refuzată, oferind reclamantului un drept de recurs, pe care l-a exercitat, în primul rând, la inițialul hotărârii, apoi la Tribunalul de recurs și, în cele din urmă, la comisarii de securitate socială, care au refuzat să permită apelul la 5 iulie 2004. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis c. Regatul Unit.

, nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că legislația britanică de securitate socială și fiscală a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu art. 8 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).

Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. La 30 iunie 2006, Guvernul a notificat Curtea că dl Buxton-Cooke a fost oferit în decontare 6.000 GBP și a acceptat, deși negocierile cu privire la suma costurilor și cheltuielilor juridice erau încă pendente. Prin scrisoarea din 24 octombrie 2006, reclamantul a informat Curtea că părțile au fost capabile să acordeze costurile. La 3 noiembrie 2006, Guvernul a confirmat acest acord.

La 6 noiembrie 2006, părțile au fost informate că Curtea va lua în considerare eliminarea cererii. La 20 noiembrie 2006, dl Buxton-Cooke a fost trimis o scrisoare care solicită dacă este conținut că cazul său va fi eliminat din lista de proceduri a Curții. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de această cerere de la cererile la care a fost alăturată; decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 1503/05 by Phillip BUXTON-COOKE against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16 January 2007 as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 January 2005, Having regard to the decision to join the following application to other applications taken on 22 August 2005 (applications nos. 28067/02, 28087/02, 4839/03, 14401/03, 17233/03, 22361/03, 26083/03, 27988/03, 30242/03, 35695/03, 345/04, 5069/04, 11872/04, 26218/04, 35634/04, 18566/05) Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Phillip Buxton-Cooke, is a British national who was born in 1963 and lives in Bradford. He was represented before the Court by Mr John Murray, a lawyer practising in Leeds. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was widowed on 28 August 1996. There were two children of the marriage, aged 9 and 13 at the time of the introduction of the application.

Shortly after his wife’s death, a relative asked the Benefits Agency on the applicant’s behalf if he would be entitled to benefits equivalent to those received by widows, but was informed that he would not be eligible because he was a man.

In May 2000 the applicant completed an application form for widows’ benefits, but his application was disallowed because he had amended the form to change all references from “husband” to “wife” etc. Following representations from the applicant’s solicitors, the Benefits Agency agreed in February 2002 to accept as valid the claim form of May 2000. On 21 February 2002 the claim was refused, giving the applicant a right of appeal, which he exercised, first to the original decision-maker, then to the appeal Tribunal, and finally to the Social Security Commissioners, who refused leave to appeal on 5 July 2004. B. Relevant domestic law The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS The applicant complains that British social security and tax legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA).

It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt. On 30 June 2006 the Government notified the Court that Mr Buxton-Cooke had been offered GBP 6,000 in settlement and had accepted, although negotiations about the amount of legal costs and expenses were still pending. By a letter of 24 October 2006 the applicant informed the Court that the parties had been able to agree on costs. On 3 November 2006 the Government confirmed this agreement.

On 6 November 2006 the parties were informed that the Court would consider striking out the application. On 20 November 2006 Mr Buxton-Cooke was sent a letter asking whether he was content that his case be struck off the Court’s case list. He was warned that, if he did not contact the Court by 30 November 2006, his case would be struck off. The applicant did not reply. The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to disjoin this application from the applications to which it was joined; Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Josep C asadevall Registrar President