HEWITT v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 73620/01 de către Michael Paul HEWITT împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 23 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, judecători și grefierul secțiunii T.L. Având în vedere cererea depusă la 16 august 2001, având în vedere decizia parțială din 8 octombrie 2002, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluție prietenoasă din parte a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Michael Paul Hewitt, este un național britanic născut în 1957 și locuiește în Luton. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna J Starling, un avocat care practică la Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și al Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 10 octombrie 1997, lăsând doi copii născuți în 1985 și 1990. A doua afirmație pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 11 mai 2000 și a fost respinsă la 15 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. La 2 iunie 2000, reclamantul a apelat. La 19 iunie 2002, autorul hotărârii a susținut hotărârea inițială. La 18 septembrie 2000, un judecător de recurs nu a avut succes. La 14 noiembrie 2000, reclamantul a solicitat permisiunea de recurs. La 10 decembrie 2000, reclamantul a fost notificat că președintele Tribunalului a refuzat să acorde permisiunea de recurs. Reclamantul a solicitat o nouă cerere de recurs la 16 decembrie 2000 și a fost informat că cererea sa a fost refuzată din nou la 21 februarie 2001. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis c. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§ 14-26, CEDO 2002-IV. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție luată în conjuncție cu atât art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Hewitt a fost oferit 10.895.62 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA și că a acceptat plata. Ea a confirmat, de asemenea, dorința reclamantului de a nu urmări plângerile sale în ceea ce privește acordarea de lichidare a văduvei și pensia de văduvă. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WPt și/sau WMA. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Curtea remarcă, de asemenea, că plângerea reclamantului în ceea ce privește alocarea de lichiditate a Viduvii a fost declarată inadmisibilă în hotărârea parțială din 8 octombrie 2002. În ceea ce privește plângerea sa în ceea ce privește Pensiunea Viduoasă, Curtea consideră că, în urma cererii sale, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să urmărească această parte a cererii, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista sa de cazuri. T. L. Early Josep Casadevell Președintele grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 73620/01

by Michael Paul HEWITT

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23

October

2007 as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 August 2001,

Having regard to the partial decision of 8 October 2002,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of part of the case.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Michael Paul Hewitt, is a British national who was born in 1957 and lives in Luton. He was represented before the Court by Ms

J Starling, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 10 October 1997, leaving two children born in 1985 and 1990. His second claim for widows’ benefits was made on 11

May 2000 and was rejected on 15 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. On 2

June

2000 the applicant appealed. On 19 June 2002 the decision maker upheld the original decision. The applicant’s unsuccessful appeal was heard by an appeal tribunal on 18 September 2000. On 14 November 2000, the applicant applied for permission to appeal. On 10 December 2000 the applicant was notified that the Chair of the Tribunal refused to grant permission to appeal. The applicant re-applied for permission to appeal on 16 December 2000 and he was informed that his request was again refused on 21 February 2001. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

By a letter of 16 January 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Hewitt had been offered GBP 10,895.62 in respect of his claims for WPt and/or WMA and that he had accepted payment. She also confirmed the applicant’s wish not to pursue his complaints in respect of Widow’s Bereavement Allowance and Widow’s Pension.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WPt and/or WMA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

The Court further notes that the applicant’s complaint in relation to Widow’s Bereavement Allowance was declared inadmissible in the partial decision of 8 October 2002.

In relation to his complaint in respect of Widow’s Pension, the Court considers that, following his request, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue this part of the application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

T. L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President