CtEDO 18.03.2008 Auto

ASPINALL v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
18.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ASPINALL v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 66506/01 de Kenneth Thomas ASPINALL împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 martie 2008 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Stanislav Pavlovschi, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, judecători, având în vedere cererea depusă la 21 februarie 2001, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia parțială din 30 aprilie 2002, având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: Reclamantul, dl Kenneth Thomas Aspinall, este un național britanic născut în 1951 și locuiește în Liverpool. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna J. Starling, un avocat care practică la Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 21 octombrie 1998, lăsând doi copii născuți în 1980 și 1983. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 28 aprilie 2000 și a fost respinsă la 8 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. Reclamantul s-a plâns de această decizie și la 12 mai 2000 a primit un compliment și un nou formular de cerere. Prin urmare, el a făcut o altă cerere pentru beneficiile văduvelor la 14 mai 2000 și a fost respinsă la 26 mai 2000. La 12 iunie 2000, reclamantul a apelat la această decizie. La 22 august 2000, recursul a fost auzit și respins. Octombrie 2000 reclamantul a fost informat că o decizie a fost deja luată cu privire la afirmația sa și că decizia din 22 august 2000 a fost confirmată. La 24 noiembrie 2000, reclamantul a contestat această decizie. La 12 ianuarie 2001, el a fost informat că decizia nu a fost anulată. La 9 iulie 2001, reclamantul a formulat o cerere la Revenuul Intern care solicită o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume „WBA” (“WBA”). La 13 iulie 2001, Revenuul intern l-a informat că el nu a fost eligibil pentru WBA, deoarece el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială sau alocații fiscale în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis c. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§ 14-26, CEDO 2002-IV și Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007. DREPTUL Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 26 ianuarie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Aspinall a fost oferit 10 464.13 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA și că a acceptat oferta. Februarie 2007 reprezentantul reclamantului a fost trimis o scrisoare de către Registru în care a afirmat că Curtea ar lua în considerare socoteala din lista sa în ceea ce privește afirmațiile care au fost reglementate, în timp ce cererea referitoare la WBA ar trebui negociată cu guvernul având în vedere hotărârea Hobbs (citată mai sus) și cererea sa de pensie a văduvei ar fi tratată în temeiul cererii nr. 26218/04. La 27 iunie 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, de asemenea, s-a ajuns la o soluție de 400 EUR în ceea ce privește reclamația pentru WBA. Aceste soluții de mai sus au fost confirmate din nou prin scrisoarea reprezentantului legal al reclamantului din 13 august 2007. Prin scrisoarea din 24 august 2007, reprezentantul juridic al reclamantului a fost informat că Curtea ar lua în considerare supunerea acestor cereri din lista sa. Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește WPt, WMA și WBA. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) din Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă