Stevenson împotriva Regatului Unit

A doua secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 63961/00 de către Barry STEVENSON împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 29 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Ledi Bianku, judecători și Lawrence, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 6 decembrie 2000, având în vedere decizia parțială din 10 septembrie 2002, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Barry Stevenson, este un național britanic care s-a născut în 1943 și trăiește în Leicester.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Andy Platt, un avocat care practică în Leicester. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley al Biroului Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 31 decembrie 1999, lăsând doi copii născuți în 1984 și 1991. Solicitarea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 8 mai 2000 și a fost respinsă la 11 mai 2000, deoarece nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul a apelat în 2000. Avocatul reclamantului a fost ascultat de un tribunal de apel și a respins la 17 octombrie 2000. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să nu fie reușit deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul dreptului Regatului Unit.

Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).

Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 2 ianuarie 2008, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Stevenson a ajuns la un acord de soluționare prietenos. Curtea a informat ulterior Curtea că dl Stevenson a fost oferit 6 837,60 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA și că a acceptat și a primit respectiva plată ca soluționare completă și finală a cererilor sale.

2008 Registrul a informat reprezentantul reclamantului că, având în vedere soluționarea atinsă și faptul că nu au existat reclamații în suspensie, Curtea ar lua în considerare supunerea restului cererii din lista sa de cauze. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WPt și/sau WMA. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a lovi restul cererii din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 63961/00 by Barry STEVENSON against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 April 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Ledi Bianku, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 6 December 2000, Having regard to the partial decision of 10 September 2002, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Barry Stevenson, is a British national who was born in 1943 and lives in Leicester.

He was represented before the Court by Mr Andy Platt, a lawyer practising in Leicester. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 31 December 1999, leaving two children born in 1984 and 1991. His claim for widows’ benefits was made on 8 May 2000 and was rejected on 11 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. On 12 May 2000 the applicant appealed. The applicant’s appeal was heard by an appeal tribunal and dismissed on 17 October 2000. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

B. Relevant domestic law The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTS The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA).

It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt. By a letter of 2 January 2008 the applicant’s representative notified the Court that Mr Stevenson had reached a friendly settlement agreement. Subsequently, by a letter postmarked 14 February 2008, he informed the Court that Mr Stevenson had been offered GBP 6,837.60 in respect of his claims for WPt and/or WMA and that he had accepted and received the said payment as full and final settlement of his claims.

By a letter of 20 March 2008 the Registry informed the applicant’s representative that in view of the settlement reached and the fact that there were no outstanding claims, the Court would consider striking the remainder of the application out of its list of cases. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WPt and/or WMA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President