ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2171/2011

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.Ș. solicită, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea acestuia la preschimbarea certificatului de revoluționar, în temeiul Legii nr. 341/2004 privind preschimbarea certificatelor de revoluționar. In motivarea acțiunii arată că a participat la Revoluția din decembrie 1989 în Timișoara, însă, până în prezent nu i-a fost recunoscută această calitate pentru a putea beneficia de prevederile legilor speciale adoptate pentru reglementarea situației revoluționarilor.

Analizând cu prioritate, excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța constată că este întemeiată pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii introductive de instanță, astfel cum a fost formulat de reclamant, îl constituie refuzul, apreciat ca fiind nejustificat, al pârâtului Guvernului României de a proceda la preschimbarea certificatului de revoluționar pentru reclamantul N.Ș., astfel cu prevăd dispozițiile Legii nr. 341/2004 raportate la cele ale Legii nr. 42/1990. Potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc.

civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. abrogat; 4. în orice materii date prin lege în competența sa." Pretențiile deduse judecății de către reclamant sunt îndreptate împotriva unei autorități publice centrale - Guvernul României, care, în opinia reclamantului se face vinovat de un refuz nejustificat privind soluționarea cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Refuzul nejustificat al autorității este asimilat actului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, putând face obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. De asemenea dispozițiile art. 3 punctul 1 C. proc. civ. prevăd :„Curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale". Raportând aceste dispozițiile legale privind competența instanțelor judecătorești, la obiectul concret al acțiunii, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să judece, ca instanță de fond prezenta cauză, competența revenind, în primă instanță, secției de contencios administrativ a curții de apel.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la competența teritorială a instanțelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că, atât din punct de vedere al domiciliului reclamatului (jud. Teleorman), cât și al sediului pârâtului Guvernul României ( mun. București), instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admite excepția necompetenței materiale în judecarea cauzei și o trimite spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe reclamantul N.Ș. și pârâtul Guvernul României, spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2011.