ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6385/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 martie

2012 pe rolul Judecătoriei Iași, petenta SC A.T.A. SA, prin sucursala Iași, a solicitat

învestirea cu formulă executorie a sentinței arbitrale nr. 2 din 19 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Arbitraj de pe lângă U.N.S.A.R.

Prin încheierea

din 23 aprilie 2012, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de învestire

cu formulă executorie a sentinței arbitrale menționate, în favoarea Judecătoriei

Sector 4 București, reținând, prin raportare la art. 367

1

alin. (2),

art. 342 alin. (1), art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 79 alin. (2) din

rezoluția nr. 17/2012 a C.C.I.R. pentru aprobarea regulilor de procedură arbitrală,

că, întrucât sediul Tribunalului Arbitral care a pronunțat sentința arbitrală a

cărei învestire se cere, este în București, instanța avută în vedere de dispozițiile

art. 342 C. proc. civ., la care trimite art. 367

1

C. proc. civ., este

Judecătoria Sector 4 București.

Prin sentința

civilă nr. 5486 din 26 iunie 2012, Judecătoria Sector 4 București a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că, în condițiile în

care din înscrisuri nu se poate stabili locul nașterii obligației comerciale și

nici locul plății stabilit prin convenția părților, litigiul având ca obiect pretenții

comerciale cu o valoare sub 100.000 RON, instanța vizată de dispozițiile art. 342

C. proc. civ., la care trimite art. 367

1

alin. (2) C. proc. civ., este,

față de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., judecătoria de la domiciliul pârâtei,

respectiv Judecătoria Iași.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, prin aceeași sentință, Judecătoria Sector 4 București

a trimis cauza spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinându-se

conflictul negativ de competență în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., se constată că instanța competentă să învestească cu formulă executorie

o sentință arbitrală este instanța care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost

competentă să judece în fond în primă instanță acel litigiu, respectiv instanța

în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

O astfel de soluție

se desprinde din coroborarea dispozițiilor art. 367

1

alin. (2) C.

proc. civ. cu cele ale art. 354 C. proc. civ. și cele ale art. 365 alin. (1) C.

proc. civ.

Competența de

soluționare a unei cauze pe calea arbitrajului reprezentând o competență alternativă,

față de competența de drept comun, ce revine instanțelor judecătorești, așa cum

se prevede în art. 343

3

alin. (1) C. proc. civ., părțile stabilind prin

convenția arbitrală și locul arbitrajului, expres - potrivit art. 354 C. proc.

civ., sau implicit - prin încredințarea arbitrajului unei instituții permanente

(art. 353

1

C. proc. civ.).

Prin dispozițiile

art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la competența de a judeca în primă

instanță acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, se precizează că aceasta

revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în

circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Rezultă astfel

că prin dispozițiile art. 342 C. proc. civ., se stabilește instanța competentă material

să intervină pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea

arbitrajului, iar prin dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. se stabilește

că această instanță competentă material este, din unghiul de vedere al competenței

teritoriale, instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, loc ales de

părți prin convenția arbitrală, sau unde se găsește sediul instituției permanente

de arbitraj căreia i s-a încredințat arbitrajul.

Așadar, instanța

competentă să învestească o hotărâre arbitrală cu formulă executorie care, potrivit

dispozițiilor art. 367

1

alin. (2) C. proc. civ. este instanța judecătorească

prevăzută de art. 342 C. proc. civ., este instanța de judecată în circumscripția

căreia a avut loc arbitrajul și care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost

competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.

Potrivit art.

67 din Regulile de procedură arbitrală ce se aplică în arbitrajul din domeniul asigurărilor

și reasigurărilor, organizat pe lângă U.N.S.A.R.: „(1) La cererea părții câștigătoare,

sentința arbitrală se învestește cu formulă executorie, conform legii.

(2) Cererea de

învestire se introduce la instanța judecătorească competentă de la sediul Comisiei

de Arbitraj.”

Prin art. 67

alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală ce se aplică în arbitrajul din domeniul

asigurărilor și reasigurărilor, organizat pe lângă U.N.S.A.R., cum este cazul în

speță, s-a dat, în fapt, expresie dispozițiilor de mai sus enunțate ale C.

proc. civ., precizându-se instanța competentă și teritorial să învestească hotărârea

arbitrală cu formulă executorie, neadăugându-se prin aceasta la legea procedurală.

Cum în cauză,

în raport de valoarea obiectului litigiului, mai mică de 100.000 RON, instanța de

judecată care ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanță

este judecătoria, și cum hotărârea arbitrală a cărei învestire cu formulă executorie

se cere a fost pronunțată de Tribunalul Arbitraj de pe lângă U.N.S.A.R., cu sediul

în București, sector 4, instituție permanentă de arbitraj căreia părțile i-au încredințat

arbitrajul prin convenția de arbitraj intervenită între ele, competența de învestire

cu formulă executorie revine Judecătoriei Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.