ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5961/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 1397 din 22 iunie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.G.I., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Comisia de contestații de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. S-a reținut, pornind de la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei Case teritoriale de pensii, competența soluționării cauzei aparține instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3037 din 30 mai 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. S-a reținut, având în vedere și prevederile Codului de procedură civilă potrivit cărora normele de procedură sunt de imediată aplicare, că întrucât la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată, în cauză trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea nouă, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 263/2010.

S-a constatat că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată achitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Argeș, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă) , dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Argeș, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.