ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5961/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5961/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului de competență constată
următoarele:
Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 1397 din 22
iunie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul
C.G.I., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației
și Internelor și Comisia de contestații de pe lângă Ministerul Administrației și
Internelor, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale.
S-a reținut, pornind de la prevederile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000
și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva
vreunei Case teritoriale de pensii, competența soluționării cauzei aparține instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3037 din 30 mai
2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența judecării
cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
S-a reținut, având în vedere și prevederile
Codului de procedură civilă potrivit cărora normele de procedură sunt de imediată
aplicare, că întrucât la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată,
în cauză trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea nouă,
respectiv cele cuprinse în Legea nr. 263/2010.
S-a constatat că o lege abrogată nu poate
ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege
ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile
Curții Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată achitabilă statuând respectarea
normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
Regulatorul de competență urmează a fi
pronunțat în favoarea Tribunalului Argeș, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate
dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea
acestora.
Astfel,
este adevărat că art. 156 din Legea
nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea
că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale
de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai sus a fost însă
abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice.
Prin dispozițiile cuprinse
la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat
competența de soluționare a c
ererilor îndreptate împotriva
C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale,
prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă
o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora
„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată
că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case
de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri
organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care
au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite
prin Hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește aplicabilitatea
prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ
în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea
nr. 119/2010, se reține că p
otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în
materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,
se completează cu dispozițiile
Codului
de procedură civilă)
, dispozițiile legii noi de procedură
se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată
începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având
în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Argeș,
competența soluționării acțiunii
formulată de acesta revine Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.