ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 267/2012

HOTĂRÂRE
19.01.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 267/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea la data de 9 noiembrie 2011 sub nr. 14.866/288/2011, contestatoarele SC

I.M.G. SRL și SC I.M.G.I.E. SRL au formulat, în temeiul art. 403 alin. (4) C.

proc. civ., cerere de suspendare provizorie a executării silite ce se desfășoară

în Dosarul nr. 110/E/2001 al B.E.J. R.I. din Drobeta Turnu Severin, asupra bunurilor

mobile aflate la punctul de lucru din Râmnicu Vâlcea, până la soluționarea cererii

de suspendare formulate în cadrul contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 11925 din 21 noiembrie 2011,

Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

cererii de suspendare provizorie a executării în favoarea

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză,

se execută silit dispozițiile luate prin titlul executoriu constituit de sentința

comercială din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți.

Încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea

din data de 18 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în

Dosarul nr. 630/225/2011, după o inițială respingere a unei astfel de cereri de

către Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Executarea silită a început în raza teritorială a aceleiași

judecătorii, aceasta din urmă chiar soluționând, în sensul admiterii parțiale, o

contestație la executare promovată de una dintre contestatoare, prin sentința civilă

nr. 2340 din 26 aprilie 2011, cauza fiind în stadiul soluționării recursului declarat,

la Tribunalul Mehedinți.

În

prezent, contestatoarele

au sesizat Judecătoria Râmnicu Vâlcea motivând, în fapt, că executarea a început

și asupra unor bunuri mobile situate în raza teritorială a acesteia.

Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. De asemenea,

potrivit alin. (2) al aceluiași art., instanța de executare este cea care soluționează

cererile de încuviințare a

executării și judecă contestațiile la executare.

În

cauză este cert

că instanța de executare este și rămâne Judecătoria Drobeta Turnu Severin, executarea

fiind încuviințată de această instanță care a și verificat o parte din actele de

executare întocmite în cauză.

Prin începerea executării silite mobiliare și în locații

care exced circumscripției teritoriale ale instanței de executare nu se arogă calitatea

de instanță de executare unei alte judecătorii, competența primeia rămânând dobândită,

în condițiile legii.

Concluzia se susține rezonabil, pe de-o parte, pentru

că este firesc a se realiza un control efectiv al legalității de către o singură

instanță, în caz contrar șirul dispozițiilor ar deveni de necontrolat, iar pe de

altă parte, ad absurdum, debitorul ar putea muta toate bunurile sale mobile în diferite

circumscripții teritoriale atribuind competență oricărei instanțe va dori, ceea

ce ar fi de neacceptat.

Având în vedere că controlul de legalitate s-a efectuat

deja de către o instanță, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a considerat că numai aceasta

este instanța de executare în cauză, motiv pentru care a apreciat excepția de necompetență

teritorială drept întemeiată.

Prin încheierea din 2 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria

Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 14866/288/2011, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin

a reținut că, în temeiul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

S-a arătat că, potrivit procesului-verbal al executorului

judecătoresc R.I., executarea silită se efectuează în municipiul Râmnicu Vâlcea,

la sediul secundar al societății debitoare.

Deși încuviințarea executării silite și o contestație

la executare au fost soluționate anterior de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin,

acest fapt nu poate avea niciun efect asupra dispoziției legale menționate.

Cu atât mai mult nu se poate institui o competență teritorială

unei instanțe în temeiul soluționării unei cereri asemănătoare, cu cât în urma dispozițiilor

Legii nr. 202/2010, dacă nu a fost invocată excepția necompetenței, instanța chiar

necompetentă va rămâne învestită.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ

de competență ivit între Judecătoria Drobeta Turnu Severin și Judecătoria Râmnicu

Vâlcea, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența teritorială

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru considerentele

ce succed:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de

suspendare provizorie a executării silite efectuate în cadrul Dosarului de executare

nr. 110/E/2001 al B.E.J. R.I. din Drobeta Turnu Severin.

Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea

contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța

competentă poate suspenda executarea, iar alin. (4) al aceluiași text de lege prevede

că, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie

a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță.

Dispozițiile legale enunțate relevă caracterul incidental

al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii, în raport de

litigiul de fond reprezentat de contestația la executare.

Astfel, un atare litigiu, chiar materializat într-o cerere

distinctă de cel de fond, nu are o existență de sine stătătoare, ci este subsecvent

litigiului principal constând în contestația la executare.

Or, în speță, Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanța

de executare care a încuviințat executarea silită (după ce o astfel de cerere a

fost respinsă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea), iar executarea silită a început în

raza teritorială a acestei instanțe, care, de altfel, a și soluționat o contestație

la executare.

Prin urmare, potrivit normelor evocate, acestei instanțe

îi revine competența soluționării cererii de suspendare provizorie a executării

silite, astfel că urmează a se stabili competența teritorială în favoarea Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2017
silită a fost începută în anul 2011. Totodată, s-a reținut că potrivit art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ., instanța de executare se determină la începutul executării silite, în speță, încuviințarea executării silite fiind pronunțată pr
ÎCCJ 2012-12-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7459/2012
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. 3951/205/2011, creditoarea M.A., prin B.E.J. M.I.M., Câmpulung, jud. Argeș, a solicitat încuviințarea executării silite a sentințe
ÎCCJ 2013-10-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4615/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 27 mai 2013, Biroul Executorului Judecătoresc N.G.A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate
ÎCCJ 2012-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2012
Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4282 din 7 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepția de tardivitate a contestației la executare f
ÎCCJ 2013-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3003/2013
Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2012, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub număr de Dosar nr. 6242/225/2012, contesta
Sursă