ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, creditoarea

N.E., prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., a solicitat încuviințarea

executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 800 din

8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2029/101/2009 și

Sentința nr. 486 din 12 martie 2009 pronunțată de același tribunal în Dosarul

nr. 9007/101/2008, împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel

Craiova și Tribunalul Mehedinți.

Prin Încheierea pronunțată la data de 21

februarie 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dispus, în baza art. 165 C.

proc. civ., disjungerea capătului de cerere formulată împotriva debitorului

Ministerul Justiției, formându-se Dosarul 2351/225/2012. Prin aceeași încheiere

a declinat competența de soluționare a dosarului nou-format în favoarea

Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 373 raportat la art. 373

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea

de încuviințare a executării silite este judecătoria în raza căreia se află

domiciliul debitoarei și unde urmează să aibă loc executarea silită.

Cum debitorul Ministerul Justiției își are

domiciliul și bunurile în raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 București,

instanța a reținut că aceasta este instanța de executare competentă să se

pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite.

La rândul ei, Judecătoria Sector 5, prin

Sentința civilă nr. 2318 din 14 martie 2012, a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și, constatând intervenit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării regulatorului de competență.

În considerentele sentinței, instanța a

reținut că executarea silită îmbracă trei forme principale, și anume executarea

silită imobiliară, mobiliară și prin poprire.

Ca atare, în funcție de forma de executare

silită aleasă de creditor, instanța de executare va fi cea de la locul situării

bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea de la

sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în cauză creditoarea, prin executorul

judecătoresc, nu a indicat în cererea de încuviințare a executării silite,

forma de executare, aceasta putând opta pentru oricare dintre cele trei forme,

în mod neîntemeiat Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a prezumat că executarea

va avea ca obiect doar bunurile aflate la domiciliul debitorului.

Astfel, s-a apreciat că o prezumție

rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care

izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului disponibilității.

Înalta Curte constată că Judecătoria

Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a

executării silite de față, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii prin care creditoarea, prin

executorul judecătoresc, a sesizat instanța de judecată constă în încuviințarea

executării silite, în condițiile în care domiciliul debitorului se află în

București, sector 5, iar al creditoarei în localitatea Drobeta-Turnu Severin,

jud. Mehedinți.

Procedura de judecată a unei asemenea cereri

este una necontencioasă, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 334 alin. (1) C.

proc. civ., instanța are obligația verificării competenței din oficiu.

În speță, prin cererea formulată, creditoarea

nu a indicat vreo formă de executare silită și, de asemenea, nu a justificat în

niciun fel, de ce solicitarea de încuviințare executare s-a făcut la

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Cum nu a rezultat niciun element de natură să

atragă aprecierea că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este instanță de

executare, în raport de motivele cererii, singurul reper relevant era cel

vizând domiciliul debitorului, în funcție de care, în mod rezonabil, se poate

aprecia că pot fi identificate bunuri care să facă obiect al executării.

Nu poate opera criteriul referitor la voința

creditorului care, transmițând cererea unei anumite instanțe, înseamnă că ar

face operabilă o prezumție rezonabilă în legătură cu locul în care urmează a se

efectua executarea, în absența oricăror date care să justifice o asemenea

alegere.

O astfel de interpretare ar avea drept

consecință alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor

și, practic, înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.

Principiul disponibilității nu poate

funcționa însă, în această materie, a determinării competenței, care se face

după criterii legale, și nu după opțiunea discreționară a părții.

Aceasta, mai ales dacă se are în vedere

importanța determinării teritoriale a instanței de executare, care nu se

limitează la această fază, a încuviințării executării silite, ținând seama că,

potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., această instanță este cea care

judecă și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în

cursul executării silite.

De aceea, creditorul nu poate alege

competența după criterii pur subiective, care să fie în afara dispozițiilor

legale ce reglementează această materie și care au în vedere, nu principiul

disponibilității, ci pe acela al instanței de executare, în sensul art. 373

alin. (2) C. proc. civ.

În condițiile în care, creditorul nu a

indicat existența unui terț poprit cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu

Severin sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza

teritorială a acestei instanțe, rezultă că alegerea acestei instanțe s-a făcut

în mod aleatoriu, nejustificat, opțiunea manifestată de creditor nefiind aptă

să ducă la modificarea normei de competență, care este în favoarea instanței de

executare.

Întrucât singurul element al cererii, relevat

de parte, care poate contribui la aflarea competenței teritoriale la acest

moment, este cel legat de domiciliul debitorului, și cum acesta se află în

București, sectorul 5, rezultă că aceasta este instanța de executare.

În consecință, Înalta Curte va stabili

competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea

Judecătoriei Sector 5 București, față de prevederile art. 373 alin. (1)

raportate la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29

iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ