ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, creditoarea N.E., prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 800 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 2029/101/2009 și Sentința nr. 486 din 12 martie 2009 pronunțată de același tribunal în Dosarul nr. 9007/101/2008, împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți. Prin Încheierea pronunțată la data de 21 februarie 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dispus, în baza art. 165 C. proc. civ., disjungerea capătului de cerere formulată împotriva debitorului Ministerul Justiției, formându-se Dosarul 2351/225/2012.

Prin aceeași încheiere a declinat competența de soluționare a dosarului nou-format în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 373 raportat la art. 373 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în raza căreia se află domiciliul debitoarei și unde urmează să aibă loc executarea silită. Cum debitorul Ministerul Justiției își are domiciliul și bunurile în raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 București, instanța a reținut că aceasta este instanța de executare competentă să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite.

La rândul ei, Judecătoria Sector 5, prin Sentința civilă nr. 2318 din 14 martie 2012, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării regulatorului de competență. În considerentele sentinței, instanța a reținut că executarea silită îmbracă trei forme principale, și anume executarea silită imobiliară, mobiliară și prin poprire. Ca atare, în funcție de forma de executare silită aleasă de creditor, instanța de executare va fi cea de la locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea de la sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în cauză creditoarea, prin executorul judecătoresc, nu a indicat în cererea de încuviințare a executării silite, forma de executare, aceasta putând opta pentru oricare dintre cele trei forme, în mod neîntemeiat Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a prezumat că executarea va avea ca obiect doar bunurile aflate la domiciliul debitorului. Astfel, s-a apreciat că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului disponibilității.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite de față, pentru următoarele argumente: Obiectul cererii prin care creditoarea, prin executorul judecătoresc, a sesizat instanța de judecată constă în încuviințarea executării silite, în condițiile în care domiciliul debitorului se află în București, sector 5, iar al creditoarei în localitatea Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți. Procedura de judecată a unei asemenea cereri este una necontencioasă, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 334 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația verificării competenței din oficiu. În speță, prin cererea formulată, creditoarea nu a indicat vreo formă de executare silită și, de asemenea, nu a justificat în niciun fel, de ce solicitarea de încuviințare executare s-a făcut la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Cum nu a rezultat niciun element de natură să atragă aprecierea că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este instanță de executare, în raport de motivele cererii, singurul reper relevant era cel vizând domiciliul debitorului, în funcție de care, în mod rezonabil, se poate aprecia că pot fi identificate bunuri care să facă obiect al executării. Nu poate opera criteriul referitor la voința creditorului care, transmițând cererea unei anumite instanțe, înseamnă că ar face operabilă o prezumție rezonabilă în legătură cu locul în care urmează a se efectua executarea, în absența oricăror date care să justifice o asemenea alegere. O astfel de interpretare ar avea drept consecință alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor și, practic, înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.

Principiul disponibilității nu poate funcționa însă, în această materie, a determinării competenței, care se face după criterii legale, și nu după opțiunea discreționară a părții. Aceasta, mai ales dacă se are în vedere importanța determinării teritoriale a instanței de executare, care nu se limitează la această fază, a încuviințării executării silite, ținând seama că, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., această instanță este cea care judecă și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. De aceea, creditorul nu poate alege competența după criterii pur subiective, care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere, nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. În condițiile în care, creditorul nu a indicat existența unui terț poprit cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială a acestei instanțe, rezultă că alegerea acestei instanțe s-a făcut în mod aleatoriu, nejustificat, opțiunea manifestată de creditor nefiind aptă să ducă la modificarea normei de competență, care este în favoarea instanței de executare. Întrucât singurul element al cererii, relevat de parte, care poate contribui la aflarea competenței teritoriale la acest moment, este cel legat de domiciliul debitorului, și cum acesta se află în București, sectorul 5, rezultă că aceasta este instanța de executare. În consecință, Înalta Curte va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, față de prevederile art. 373 alin. (1) raportate la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ