ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 127/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3.031 din 9 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva sentinței nr. 3429 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii, la data de 30 septembrie 2010, G.D. a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii recursului împotriva sentinței nr. 3429 din 21 octombrie 2009 și admiterii acțiunii, urmând să fie anulat actul administrativ nr. 224439 din 5 decembrie 2008 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin care i s-a refuzat dreptul de participare la concursurile organizate pentru încadrarea directă pe posturi de ofițeri, prin derogare de la Ordinul nr. 300/2004.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, revizuientul a susținut că instanța de recurs a nesocotit principiul priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, deoarece decizia a cărei revizuire a solicitat a fost pronunțată cu încălcarea normelor cuprinse în partea II, art. 1 și partea V, art. E din Carta socială europeană, art. 15, art. 21, art. 47, art. 48 și art. 52 din Carta europeană a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, la nediscriminare, la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, la întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

De asemenea, revizuientul a arătat că prin decizia instanței de recurs au fost încălcate dispozițiile art. 6, art. 7, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului, art. 2 și art. 3 alin. (3) paragraful 2, art. 151, art. 153 și art. 156 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În opinia revizuientului, instanța de recurs nu a dat prioritate aplicării dispozițiilor comunitare referitoare la dreptul la muncă, nediscriminarea, dreptul la un proces echitabil și a aplicat prevederile art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, deși era evident că acestea sunt în contradicție cu normele europene.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiționată de existența unei incompatibilități între normele interne și cele comunitare.

Revizuientul nu a dovedit această cerință esențială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, întrucât nu a motivat incompatibilitatea prevederilor din legislația internă aplicată de instanța de recurs cu ordinea juridică comunitară reglementată prin normele Tratatului Uniunii Europene, indicate în cererea de revizuire. Încălcarea de către instanța de recurs a dispozițiilor din Tratatul de instituire a Comunității Europene a fost neîntemeiat invocată de revizuient pentru considerente care vizează rejudecarea recursului și nu pentru ipoteza juridică avută în vedere de legiuitor la adoptarea soluției legislative cuprinsă în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Din motivele invocate de revizuient rezultă că prezenta cerere de revizuire tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă și din faptul că la judecarea recursului, nu s-a solicitat aplicarea cu prioritate a prevederilor dreptului comunitar indicate în prezenta cerere de revizuire, astfel că, argumentele expuse de revizuient cu privire la încălcarea acestora nu corespund ipotezei juridice avută în vedere la reglementarea căii extraordinare de atac exercitată în cauză.

Pentru considerentele care au fost expuse , constatându-se că nu sunt întrunite cerințele prevăzute expres de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.D. împotriva deciziei nr. 3031 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.