ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 127/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3.031 din 9 iunie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de

reclamantul G.D. împotriva sentinței nr. 3429 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, la data

de 30 septembrie 2010, G.D. a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea

deciziei atacate, în sensul admiterii recursului împotriva sentinței nr. 3429

din 21 octombrie 2009 și admiterii acțiunii, urmând să fie anulat actul

administrativ nr. 224439 din 5 decembrie 2008 emis de Ministerul Internelor și

Reformei Administrative, prin care i s-a refuzat dreptul de participare la

concursurile organizate pentru încadrarea directă pe posturi de ofițeri, prin

derogare de la Ordinul nr. 300/2004.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, revizuientul a susținut că

instanța de recurs a nesocotit principiul priorității dreptului comunitar,

reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din

Constituția României, deoarece decizia a cărei revizuire a solicitat a fost

pronunțată cu încălcarea normelor cuprinse în partea II, art. 1 și partea V,

art. E din Carta socială europeană, art. 15, art. 21, art. 47, art. 48 și art. 52

din Carta europeană a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare

la libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, la nediscriminare, la

dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, la prezumția de

nevinovăție și dreptul la apărare, la întinderea și interpretarea drepturilor

și principiilor.

De asemenea, revizuientul a arătat

că prin decizia instanței de recurs au fost încălcate dispozițiile art. 6, art.

7, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului, art. 2 și

art. 3 alin. (3) paragraful 2, art. 151, art. 153 și art. 156 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene.

În opinia revizuientului, instanța

de recurs nu a dat prioritate aplicării dispozițiilor comunitare referitoare la

dreptul la muncă, nediscriminarea, dreptul la un proces echitabil și a aplicat

prevederile art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, deși era evident că acestea

sunt în contradicție cu normele europene.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire pentru

următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și

irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar,

reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din

Constituția României, republicată.

Aplicarea principiului priorității

dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiționată de existența unei incompatibilități între normele

interne și cele comunitare.

Revizuientul nu a dovedit această

cerință esențială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar,

întrucât nu a motivat incompatibilitatea prevederilor din legislația internă

aplicată de instanța de recurs cu ordinea juridică comunitară reglementată prin

normele Tratatului Uniunii Europene, indicate în cererea de revizuire.

Încălcarea de către instanța de

recurs a dispozițiilor din Tratatul de instituire a Comunității Europene a fost

neîntemeiat invocată de revizuient pentru considerente care vizează rejudecarea

recursului și nu pentru ipoteza juridică avută în vedere de legiuitor la

adoptarea soluției legislative cuprinsă în art. 21 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Din motivele invocate de revizuient

rezultă că prezenta cerere de revizuire tinde în realitate la o nouă judecare a

recursului, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. 1 din

Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu

referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

rezultă și din faptul că la judecarea recursului, nu s-a solicitat aplicarea cu

prioritate a prevederilor dreptului comunitar indicate în prezenta cerere de

revizuire, astfel că, argumentele expuse de revizuient cu privire la încălcarea

acestora nu corespund ipotezei juridice avută în vedere la reglementarea căii

extraordinare de atac exercitată în cauză.

Pentru considerentele care au fost

expuse , constatându-se că nu sunt întrunite cerințele prevăzute expres de dispozițiile

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de G.D.

împotriva deciziei nr. 3031 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

ianuarie 2011.