ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 3 aprilie 2003, astfel cum a fost completată, reclamanta C. Rodna a

chemat în judecată pe pârâții Primarul Comunei Rodna pentru Statul Român, G.L.,

A.M.D., A.F., M.I., M.I., C.G., C.M., G.E., G.D., S.E., L.I., Ș.L. și Parohia

Ortodoxă Rodna, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că

este titulara dreptului de proprietate asupra clădirii „Magazin, spații pentru

mica producție și prestări servicii” din localitatea Rodna, cu titlu de

edificare și să se dispună intabularea acestui drept pe numele său, precum și a

unui drept de superficie, cu radierea intabulării dreptului de proprietate

înscris în favoarea lui Ș.E. și L. din CF 867 Rodna, sub nr. top 561/2.

Prin sentința civilă nr.

1772 din 15 septembrie 2004, Judecătoria Năsăud a declinat competența de

soluționarea a litigiului în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Prin sentința civilă nr.

429 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul

Bistrița Năsăud, secția civilă a admis cererea de chemare în judecată, precum

și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC F. SRL Rodna și a

constatat că reclamanta C. Rodna a dobândit prin edificare dreptul de

proprietate asupra construcției – H.R. Rodna, precum și dreptul de superficie, ce

cuprinde dreptul de proprietate asupra construcției mai sus arătate și dreptul

de folosință asupra terenului de 296 mp de sub nr. top 561/1; de 49 mp de sub nr.

top nou 564/1; de 416 mp de sub nr. top nou 565/1/1; de 182 mp de sub nr. top

562/1/1 și 563/1; de 659 mp de sub nr. top 560; de 182 mp de sub nr. top

562/1/2 și 563/2; de 182 mp de sub nr. top 562/1/3, 563/3; de 182 mp de sub nr.

top 562/1/4, 563/4; de 555 mp de sub nr. top 565/2 și de 87 mp de sub nr. top

571/1/1.

Prin aceeași sentință

s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10 noiembrie

2004 între reclamantă și intervenienta SC F. SRL Rodna, având ca obiect

construcția H.R. Rodna și s-a statuat că prezenta sentință ține loc de act

autentic de vânzare-cumpărare, dispunând intabularea dreptului de superficie

mai sus arătat în favoarea intervenientei, în conformitate cu dispozițiile art.

61 din Decretul Lege nr. 115/1938, respectiv a dreptului de proprietate asupra

construcției și a dreptului de folosință asupra terenurilor de 323 mp de sub nr.

top 561/2 și de 53 mp de sub nr. top nou 571/2/b/2/1 iar pentru restul

terenurilor de 299 mp de sub nr. top nou 565/1/2, de 248 mp de sub nr. top

571/1/2, de 164 mp de sub nr. top nou 571/2/b/2/2, de 264 mp de sub nr. top nou

564/2, reînscrierea dreptului pentru vechii proprietari.

Totodată, instanța a

respins cererile reconvenționale formulate de pârâții C.G., C.M., L.I., S.E. și

Parohia Ortodoxă Română Rodna, ca neîntemeiate.

În motivarea hotărârii

instanța a reținut că prin Decretul nr. 46 din 18 martie 1896 s-au expropriat

și trecut în proprietatea statului terenul în suprafața de 1346 mp și

construcțiile în suprafață de 811 mp, respectiv, împrejmuirile în lungime de

200 mp situate în comuna Rodna, județul Bistrița Năsăud, imobile care au fost

proprietatea persoanelor nominalizate în tabelul anexă la decret, anume G.F., A.V.M.,

M.I. și I., C.G. și M., O.F., G.A., L.I. și S.E.

Potrivit mențiunilor

decretului, exproprierea s-a realizat în scopul realizării obiectivului de

investiții – „Spațiu pentru mica producție, alimentație publică și prestări

servicii turistice în localitatea Rodna”, construcțiile expropriate fiind

transmise din proprietatea statului în proprietatea Uniunii Județene a

Cooperativelor de producție, achiziții, desfacerea mărfurilor și de credit

Bistrița – Năsăud, cu aprobarea demolării, iar terenurile expropriate, în

folosința aceleiași uniuni, pe durata existenței construcțiilor nou edificate, cu

obligația pentru uniune de a plăti foștilor proprietari ai imobilelor

expropriate despăgubirile ce li se cuvin în conformitate cu prevederile Decretului

Consiliului de Stat nr. 467/1979, precum și statului taxa anuală reglementată

de art. 51 din Legea nr. 59/1964 cu privire la fondul funciar.

Instanța a reținut că

vechile construcții, în aplicarea dispozițiilor decretului de expropriere, au

fost demolate iar pe teren au fost edificate construcții noi, care au fost

predate de antreprenor către beneficiarul C. Rodna, actualmente C. Rodna, la

data de 8 noiembrie 1990.

În atare condiții,

instanța a constatat că în persoana reclamantei se regăsește atât atributul

proprietății asupra construcției nou-edificate cât și atributul folosinței

asupra terenului aferent, atribute care împreună compun dreptul real imobiliar de

superficie, perpetuu atâta timp cât durează construcția și imprescriptibil

extinctiv.

Instanța a mai reținut

că prin procesul verbal de vânzare prin negociere directă, datat 10 noiembrie

2004, construcția H.R. Rodna a fost înstrăinată de reclamantă către SC F. SRL

Rodna și, constatând că procesul-verbal întrunește condițiile cerute de lege

unui antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, a dispus validarea

convenției de vânzare cumpărare.

Referitor la terenul

proprietatea pârâtei Biserica Ortodoxă Română, înscris sub nr. top 564 și 565/1

– de 313 mp și 715 mp, instanța a constatat că deși nu a făcut obiectul

exproprierii prin decretul prezidențial mai sus arătat, parte din acesta, anume

49 mp - top 564/1 și 416 mp – top 565/1/I a fost afectat de noile construcții,

fiind ocupat abuziv ca, de altminteri, și alte terenuri aparținând persoanelor

fizice pârâte, care nu au fost vizate de actul de expropriere.

Instanța a apreciat

însă că foști proprietari, pentru terenurile ocupate în mod abuziv de noile

construcții, în raport de prevederile deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt îndreptățiți la despăgubiri în

procedura Legii nr. 10/2001, caz în care nu poate primi pretențiile de

despăgubire formulate de aceștia în prezentul proces pe cale reconvențională.

Prin decizia civilă nr.

122/A din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de pârâta

Parohia Ortodoxă Română și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis

cererea reconvențională formulată de această pârâtă și a obligat pe reclamanta C.

Rodna să-i plătească suma de 22.254 lei despăgubiri, reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a terenului, precum și suma de 2000 lei

cheltuieli de judecată în fond, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie,

intimata SC C.R. și SC F. SRL Rodna au fost obligate să plătească apelantei

Parohia Ortodoxă Română Rodna suma de 300 lei cheltuieli parțiale de judecată

din apel.

În motivarea

deciziei, instanța a reținut că termenul de finalizare a noilor construcții –

ce au constituit scopul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 46 din 18 martie

1896, a fost 31 octombrie 1989 - potrivit mențiunilor procesului verbal

încheiat de antreprenorul A.C.M. Bistrița Năsăud și beneficiarul U.J.C.O.O.P. Bistrița

Năsăud, dar că, în realitate construcțiile au fost finalizate la data de 8

noiembrie 1990.

Instanța a mai

reținut că reclamanta nu a respectat autorizația de construire și limitele

decretului de expropriere, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, aceasta

ocupând o suprafața totală de 2806 mp teren, cu 1463 mp mai mult teren față de

suprafața de teren expropriată.

Referitor la pârâta

Parohia Ortodoxă Rodna, instanța a reținut că deși reclamanta îi recunoaște

dreptul de proprietate asupra suprafeței de 823 mp teren, din care 385 mp se află

sub construcție iar 465 mp sunt afectați de curtea hotelului, în mod greșit afirmă

că nu îi datorează despăgubiri.

Anume, instanța de

apel a motivat că dreptul de superficie, drept real ce derivă din prevederile art.

492 C. civ., nu este gratuit și, în consecință, superficiarul poate fi obligat

la plata unei indemnizații pentru folosirea terenului, sens în care a admis

cererea pârâtei Parohia Ortodoxă Rodna și a obligat pe reclamantă la plata unei

despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Instanța de apel a mai

reținut că reclamanta este în culpă cât privește faptul ocupării cu construcția

proprietatea sa și a altor terenuri decât cele expropriate și destinate

edificării acesteia, cu mențiunea că sub aspectul analizat, al plății de despăgubirii,

nu poate fi primită apărarea potrivit căreia ele nu mai pot fi acordate în

prezentul proces sub motiv că nu au fost solicitate de proprietar la momentul

ocupării terenului, argumentat de faptul că dreptul de superficie s-a

recunoscut în cadrul procesului pendinte.

Instanța a mai reținut

că nu este justificată constatarea primei instanțe potrivit căreia terenul în

litigiu ar cădea sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

Aceasta, întrucât pretențiile

de despăgubire deduse judecății s-au fundamentat pe faptul nerespectării

condițiilor exproprierii și pe faptul ocupării abuzive a acestor terenuri în

anul 1990, cu ocazia edificării clădirii de autoarea reclamantei, fapt atestat

și prin mențiunile procesului verbal din data de 20 iulie 1990, încheiat de proprietara

clădirii cu C.I., pentru cedarea unei suprafețe de 86 mp necesară lărgirii

drumul de acces în curtea acesteia.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta C. Rodna, invocând incidența art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

reclamanta reiterează apărarea potrivit căreia asupra terenului care a fost

proprietatea pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna s-a constituit un drept de

superficie în favoarea sa încă din anul 1989, în baza acordul tacit al acesteia,

caz în care, cât timp nu s-a opus ocupării terenului și nu a solicitat plata

unor despăgubiri la acel moment, al deposedării, în prezentul proces nu mai

putea fi primită solicitarea de despăgubire.

Recurenta susține,

totodată, că instanța de apel a statuat greșit că acest teren nu a fost preluat

în mod abuziv de stat și, pe cale de consecință, că despăgubirile nu se

datorează pârâtei în condițiile Legii nr. 10/2001, cât timp a dovedit că lucrările

de construcție ale hotelului s-au încheiat în anul 1989 și nu în anul 1990.

În subsidiar,

recurenta solicită diminuarea despăgubirilor acordate pârâtei, în limita

terenului pentru care s-a recunoscut dreptul de superficie, care măsoară în

total 465 mp - 49 mp din nr. top 564/1 și 416 mp din nr. top 565/1/1 - și nu 823

mp, cum a reținut instanța de apel în baza concluziilor expertizei întocmite de

I.V. și, respectiv, în limita prețului tehnic al terenului, de 22,533 lei și nu

a prețului de piață, de 27,04 lei/mp, întrucât terenul nu a făcut obiectul unei

convenții de vânzare – cumpărare.

În baza art. 274 C.

proc. civ., reclamanta solicită obligarea pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna

la plata cheltuielilor de judecată din apel, precum și a cheltuielilor de

judecată din recurs.

Analizând recursul, în limita susținerilor reclamantei care fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

nu este fondat pentru următoarele considerente:

În drept,

din economia dispozițiilor art. 492 C. civ., dreptul de superficie este un

drept real care implică pentru titular/superficiar două atribute, constituite

în drepturi distincte și anume, dreptul de proprietate asupra construcțiilor,

plantațiilor sau altor lucrări și dreptul de folosință asupra terenului pe care

acestea se află.

Corelativ

dreptului de folosință a terenului pe durata existenței construcției,

superficiarului îi incumbă obligația personală de a plăti o despăgubire

proprietarului terenului, dacă nu s-a convenit altfel, întrucât nu se poate

îmbogăți pe nedrept în paguba acestuia.

Dreptul

la despăgubire se naște la momentul la care proprietarul terenului a luat

cunoștință de faptul instituirii în sarcina sa a obligației de a respecta

folosința terenului pe durata construcției, mai înainte ca el să se folosească

de beneficiul de a păstra sau cere ridicarea construcției, prevăzut de

dispozițiile art. 494 C. civ.

Sub aspectul

analizat, al admisibilității cererii de plată a unei despăgubiri în cadrul

procesul de recunoaștere a dreptului de superficie nu prezintă relevanță

juridică împrejurarea că proprietarul terenului nu a formulat o astfel de

solicitare, de despăgubire, la momentul edificării construcției, cât timp

superficiarul nu dovedește intenția proprietarului de a-l gratifica cu

folosința terenului.

În speța

supusă analizei, se constată că autoarea reclamantei

C. Rodna

a edificat o

construcție în anii 1989-1990 pe un teren expropriat atribuit în acest scop,

afectând cu construcția și curtea acesteia și o parte din terenul proprietatea pârâtei

Parohia Ortodoxă Română Rodna, fără o opoziție a acesteia și fără o proba

încheierea unei convenții de despăgubire.

În aceste

condiții, reclamanta a solicitat și obținut, mai înainte ca pârâta Parohia

Ortodoxă Română Rodna să-și manifeste dreptul de opțiune prevăzut de art. 494 C.

civ., recunoașterea dreptului de superficie care dă naștere în sarcina pârâtei

obligației corelative de a respecta reclamantei folosința terenului său care

este afectat de construcție și de curtea acesteia, pe toată construcției.

Așa

fiind, primind pretenția formulată la data de 3 aprilie 2003 și statuând asupra

existenței dreptului de superficie în favoarea reclamantei, în mod corect

instanța de apel, în lipsa unei convenții de despăgubire care să fi intervenit

anterior între părțile litigante, a analizat și a soluționat pretenția de

despăgubire formulată în cadrul prezentului proces, pe cale incidentală, de către

pârâtă.

Date

fiind circumstanțele de fapt ale cauzei, se constată, totodată, că nu poate fi

primită apărarea reclamantei potrivit căreia raportului de despăgubire dedus

judecății în prezenta cauză i-ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor terenuri preluate în mod abuziv de stat în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Aceasta,

întrucât, deposedarea pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna de teren nu s-a

realizat de stat ci de autoarea reclamantei, Uniunea Județeană a Cooperativelor

de producție, achiziție, desfacerea mărfurilor și de credit Bistrița Năsăud,

beneficiară a unor măsuri de expropriere dispuse de stat cu privire însă la

alte terenuri și construcții vechi și, respectiv, beneficiară a dreptului de a

edifica o construcție nouă H.R. Rodna pe terenurile expropriate, care erau distincte

și nu se confundau ci doar se învecinau cu terenul pârâtei.

În aceste

condiții, se constată ca fiind lipsită de relevanță juridică distincția

efectuată de reclamantă între data ocupării de către autoarea sa a terenurilor

– 1989 și data finalizării investiției – 1990, atâta timp cât nu s-a probat o intervenție

abuzivă a statului în deposedarea pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna de

terenurile sale.

Înalta

Curte constată că nu poate primi nici criticile formulate în subsidiar prin

cererea de recurs.

Referitor

la cuantumul despăgubirii, de 22.254 lei, calculată la un preț de circulație de

27,04 lei/mp pentru o suprafață de 823 mp, se constată că aceasta a fost

stabilită prin raportul de expertiză întocmit de ing. V.I. – fila 152 și 213

dosar fond, comunicat reclamantei la data de 7 mai 2009, ale cărui concluzii nu

au fost contestate de reclamantă.

În aceste

condiții, criticile formulate de reclamantă cu privire la aprecierea greșită a instanțelor

de fond a probatoriilor administrate și necontestate de părțile litigante, relative

la întinderea terenului afectat folosinței construcției și calculul despăgubirii

datorate, se constituie în critici de netemeinicie și ele nu pot face obiectul

analizei instanței de recurs, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 11

C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Așa

fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că

recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta C. Rodna împotriva deciziei nr. 122/A din 28

aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2011.