ÎCCJ, decizie (scj.ro #81797)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81797) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Cerere

de plată a unei  despăgubiri în cadrul procesului de

recunoaștere a dreptului de superficie.

Cuprins

pe materii.

Cerere de plată a unei  despăgubiri în cadrul

procesului de recunoaștere a dreptului de superficie

.

Index

alfabetic.

-

superficie

-

despăgubiri

Cod civil.: art. 492, art.494

Din economia dispozițiilor art. 492 Cod civil, dreptul de

superficie este un drept real care implică pentru titular/superficiar

două atribute, constituite în drepturi distincte și anume, dreptul de

proprietate asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor

lucrări și dreptul de folosință asupra terenului pe care

acestea se află.

Corelativ dreptului de folosință a terenului pe durata

existenței construcției, superficiarului îi incumbă

obligația personală de a plăti o despăgubire proprietarului

terenului, dacă nu s-a convenit altfel, întrucât nu se poate

îmbogăți pe nedrept în paguba acestuia.

Dreptul la despăgubire se naște la momentul la care

proprietarul terenului a luat cunoștință de faptul instituirii

în sarcina sa a obligației de a respecta folosința terenului pe

durata construcției, mai înainte ca el să se folosească de

beneficiul de a păstra sau cere ridicarea construcției, prevăzut

de dispozițiile art. 494 Cod civil.

Sub

aspectul analizat, al admisibilității cererii de plată a unei

despăgubiri în cadrul procesul de recunoaștere a dreptului de

superficie nu prezintă relevanță juridică împrejurarea

că proprietarul terenului nu a formulat o astfel de solicitare, de

despăgubire, la momentul edificării construcției, cât timp

superficiarul nu dovedește intenția proprietarului de a-l gratifica

cu folosința terenulu

i.

Î.C.C.J,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.  749

din 2 februarie 2011.

Prin

cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2003, astfel cum a fost

completată

,

reclamanta CONSUMCOOP Rodna a chemat în judecată

Primarul Comunei Rodna pentru Statul Român, Parohia Ortodoxă Rodna, G.L.,

A.M.D. și alții solicitând instanței să  constate că

este titulara dreptului de proprietate asupra clădirii „Magazin,

spații pentru mica producție și prestări servicii” din

localitatea Rodna, cu titlu de edificare și să se dispună

intabularea acestui drept pe numele său, precum și a unui drept de

superficie, cu radierea intabulării dreptului de proprietate înscris în favoarea

lui Ș.E. și L. din CF 867 Rodna, sub nr. top 561/2.

Prin

sentința civilă nr. 1772 din 15 septembrie 2004, Judecătoria

Năsăud

a declinat competența de soluționarea a

litigiului în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Prin

sentința civilă nr. 429 din 19 noiembrie 2009, pronunțată

în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Bistrița Năsăud,

secția civilă a admis cererea de chemare în judecată, precum

și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC F.

SRL Rodna și a constatat că reclamanta CONSUMCOOP Rodna a dobândit

prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției – Hotel

Restaurant Rodna, precum și dreptul de superficie, ce cuprinde dreptul de

proprietate asupra construcției mai sus arătate și dreptul de

folosință asupra terenului de 296 mp.

Prin

aceeași sentință s-a validat antecontractul de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 10 noiembrie 2004 între

reclamantă și intervenienta SC F. SRL Rodna, având ca obiect

construcția Hotel Restaurant Rodna și s-a statuat că prezenta

sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare,

dispunând intabularea dreptului de superficie mai sus arătat în favoarea

intervenientei, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Decretul Lege

nr. 115/1938, respectiv a dreptului de proprietate asupra construcției

și a dreptului de folosință asupra terenurilor de 323 mp de sub

nr. top 561/2 și de 53 mp de sub nr. top nou 571/2/b/2/1 iar pentru restul

terenurilor de 299 mp de sub nr. top nou 565/1/2, de 248 mp de sub nr. top 571/1/2,

de 164 mp de sub nr. top nou 571/2/b/2/2, de 264 mp de sub nr. top nou 564/2,

reînscrierea dreptului pentru vechii proprietari.

Totodată,

instanța

a respins cererile reconvenționale formulate de

pârâții C.G., C.M., L.I., S.E. și Parohia Ortodoxă Română

Rodna, ca neîntemeiate.

În

motivarea hotărârii instanța a reținut că prin Decretul nr.

46 din 18 martie 1896 s-au expropriat și trecut în proprietatea statului

terenul în suprafața de 1346 mp și construcțiile în

suprafață de 811 mp, respectiv, împrejmuirile în lungime de 200 mp situate

în comuna Rodna, județul Bistrița Năsăud, imobile care au

fost proprietatea persoanelor nominalizate în tabelul anexă la decret,

anume G.F., A.V.M., M.I. și I., C.G. și M., O.F., G.A., L.I. și

S.E.

Potrivit

mențiunilor decretului, exproprierea s-a realizat în scopul

realizării obiectivului de investiții – „Spațiu pentru mica

producție, alimentație publică și prestări servicii

turistice în localitatea Rodna”, construcțiile expropriate fiind transmise

din proprietatea statului în proprietatea Uniunii Județene a

Cooperativelor de producție, achiziții, desfacerea mărfurilor

și de credit Bistrița – Năsăud, cu aprobarea

demolării, iar terenurile expropriate, în folosința aceleiași

uniuni, pe durata existenței construcțiilor nou edificate, cu

obligația pentru uniune de a plăti foștilor proprietari ai

imobilelor expropriate despăgubirile ce li se cuvin în conformitate cu

prevederile Decretului Consiliului de Stat nr. 467 /1979, precum și

statului taxa anuală reglementată de art. 51 din Legea 59/1964 cu

privire la fondul funciar.

Instanța

a reținut că vechile construcții, în aplicarea

dispozițiilor decretului de expropriere, au fost demolate iar pe teren au

fost  edificate construcții noi, care au fost predate de antreprenor

către beneficiarul Cooperativa Rodna, actualmente CONSUMCOOP Rodna, la

data de 8 noiembrie 1990.

În

atare condiții, instanța a constatat că în persoana reclamantei

se regăsește atât atributul proprietății asupra

construcției nou-edificate cât și atributul folosinței asupra

terenului aferent, atribute care împreună compun dreptul real imobiliar de

superficie, perpetuu atâta timp cât durează construcția și

imprescriptibil extinctiv.

Instanța

a mai reținut că prin procesul verbal de vânzare prin negociere

directă, datat 10 noiembrie 2004, construcția Hotel Restaurant Rodna

a fost înstrăinată de reclamantă către SC F.SRL Rodna

și, constatând că procesul-verbal întrunește condițiile

cerute de lege unui antecontract de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată, a dispus validarea convenției de vânzare

cumpărare.

Referitor

la terenul proprietatea pârâtei Biserica Ortodoxă Română, înscris

sub

nr. top 564 și 565/1 – de 313 mp și 715 mp, instanța a constatat

că deși nu a făcut obiectul exproprierii prin decretul

prezidențial mai sus arătat, parte din acesta, anume 49 mp - top

564/1 și 416 mp – top 565/1/I a fost afectat de noile construcții,

fiind ocupat abuziv ca, de altminteri, și alte terenuri aparținând

persoanelor fizice pârâte, care nu au fost vizate de actul de expropriere.

Instanța

a apreciat însă că foști proprietari, pentru terenurile ocupate

în mod abuziv de noile construcții, în raport de prevederile deciziei în

interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, sunt îndreptățiți la despăgubiri în

procedura Legii nr. 10/2001, caz în care nu poate primi pretențiile de

despăgubire formulate de aceștia în prezentul proces  pe cale

reconvențională.

Prin

decizia civilă nr.122/A din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie

a admis apelul declarat de pârâta Parohia

Ortodoxă Română și a schimbat în parte sentința în sensul

că a admis cererea reconvențională formulată de

această pârâtă și a obligat pe reclamanta CONSUMCOOP Rodna

să-i plătească suma de 22.254 lei despăgubiri, reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a terenului, precum și suma

de 2000 lei cheltuieli de judecată în fond, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin

aceeași decizie, intimata SC Consum Rodna și SC F. SRL Rodna au fost

obligate să plătească apelantei Parohia Ortodoxă

Română Rodna suma de 300 lei cheltuieli parțiale de judecată din

apel.

În

motivarea deciziei, instanța a reținut că termenul de finalizare

a noilor construcții – ce au constituit scopul exproprierii dispusă

prin Decretul nr. 46/18 martie 1896, a fost 31 octombrie 1989 - potrivit

mențiunilor procesului verbal încheiat de antreprenorul ACM Bistrița

Năsăud și beneficiarul UJCOOP Bistrița Năsăud,

dar că, în realitate construcțiile au fost finalizate la data de 8

noiembrie 1990.

Instanța

a mai reținut că reclamanta nu a respectat autorizația de

construire și limitele decretului de expropriere, potrivit raportului de

expertiză întocmit în cauză, aceasta ocupând o suprafața

totală de 2806 mp teren, cu 1463 mp mai mult teren față de

suprafața de teren expropriată.

Referitor

la pârâta Parohia Ortodoxă Rodna, instanța a reținut că

deși reclamanta îi recunoaște dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 823 mp teren, din care 385 mp se află sub

construcție iar 465 mp sunt afectați de curtea hotelului, în mod

greșit afirmă că nu îi datorează despăgubiri.

Anume,

instanța de apel a motivat că dreptul de superficie, drept real ce

derivă din prevederile art. 492 Cod civil, nu este gratuit și, în

consecință, superficiarul poate fi obligat la plata unei

indemnizații pentru folosirea terenului, sens în care a admis cererea

pârâtei Parohia Ortodoxă Rodna și a obligat pe reclamantă la

plata unei despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza efectuată

în cauză.

Instanța

de apel a mai reținut că reclamanta este în culpă cât

privește faptul ocupării cu construcția proprietatea sa și

a altor terenuri decât cele expropriate și destinate edificării

acesteia, cu mențiunea că sub aspectul analizat, al plății

de despăgubirii, nu poate fi primită apărarea potrivit

căreia ele nu mai pot fi acordate în prezentul proces sub motiv că nu

au fost solicitate de proprietar la momentul ocupării terenului,

argumentat de faptul că dreptul de superficie s-a recunoscut în cadrul

procesului pendinte.

Instanța

a mai reținut că nu este justificată constatarea primei

instanțe potrivit căreia terenul în litigiu ar cădea sub

incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie

1989.

Aceasta,

întrucât pretențiile de despăgubire deduse judecății s-au

fundamentat pe faptul nerespectării condițiilor exproprierii și

pe faptul ocupării abuzive a acestor terenuri în anul 1990, cu ocazia

edificării clădirii de autoarea reclamantei, fapt atestat și

prin mențiunile procesului verbal din data de 20 iulie 1990, încheiat de

proprietara clădirii cu C.I., pentru cedarea unei suprafețe de 86 mp

necesară lărgirii drumul de acces în curtea acesteia.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta CONSUMCOOP Rodna, invocând

incidența art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În

motivarea recursului, reclamanta reiterează apărarea potrivit

căreia asupra terenului care a fost proprietatea pârâtei Parohia

Ortodoxă Română Rodna s-a constituit un drept de superficie în

favoarea sa încă din anul 1989, în baza acordul tacit al acesteia, caz în

care, cât timp nu s-a opus ocupării terenului și nu a solicitat plata

unor despăgubiri la acel moment, al deposedării, în prezentul proces

nu mai putea fi primită solicitarea de despăgubire.

Recurenta

susține, totodată, că instanța de apel a statuat

greșit că acest teren nu a fost preluat în mod abuziv de stat

și, pe cale de consecință, că despăgubirile nu se

datorează pârâtei în condițiile Legii nr.10/2001, cât timp a dovedit

că lucrările de construcție ale hotelului s-au încheiat în anul

1989 și nu în anul 1990.

În

subsidiar, recurenta solicită diminuarea despăgubirilor acordate

pârâtei, în limita terenului pentru care s-a recunoscut dreptul de superficie,

care măsoară în total 465 mp - 49 mp din nr. top 564/1 și 416 mp

din nr. top 565/1/1 -  și nu 823 mp, cum a reținut instanța de

apel în baza concluziilor expertizei întocmite de expert și, respectiv, în

limita prețului tehnic al terenului, de 22,533 lei și nu a

prețului de piață, de 27,04 lei/mp, întrucât terenul nu a

făcut obiectul unei convenții de vânzare – cumpărare.

În baza

art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta solicită obligarea

pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna la plata cheltuielilor de

judecată din apel, precum și a cheltuielilor de judecată din

recurs.

Analizând

recursul, în limita susținerilor reclamantei care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Înalta Curte

constată că nu este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, din economia dispozițiilor art. 492 Cod civil,

dreptul de superficie este un drept real care implică pentru

titular/superficiar două atribute, constituite în drepturi distincte

și anume, dreptul de proprietate asupra construcțiilor,

plantațiilor sau altor lucrări și dreptul de folosință

asupra terenului pe care acestea se află.

Corelativ dreptului de folosință a terenului pe durata

existenței construcției, superficiarului îi incumbă

obligația personală de a plăti o despăgubire proprietarului

terenului, dacă nu s-a convenit altfel, întrucât nu se poate

îmbogăți pe nedrept în paguba acestuia.

Dreptul la despăgubire se naște la momentul la care

proprietarul terenului a luat cunoștință de faptul instituirii

în sarcina sa a obligației de a respecta folosința terenului pe

durata construcției, mai înainte ca el să se folosească de

beneficiul de a păstra sau cere ridicarea construcției, prevăzut

de dispozițiile art. 494 Cod civil.

Sub aspectul analizat, al admisibilității cererii de

plată a unei  despăgubiri în cadrul procesul de recunoaștere a

dreptului de superficie nu prezintă relevanță juridică

împrejurarea că proprietarul terenului nu a formulat o astfel de

solicitare, de despăgubire, la momentul edificării construcției,

cât timp superficiarul nu dovedește intenția proprietarului de a-l gratifica

cu folosința terenului.

În

speța supusă analizei, se constată că autoarea reclamantei

CONSUMCOOP Rodna

a edificat o construcție în anii 1989-1990 pe un teren

expropriat atribuit în acest scop, afectând cu construcția și curtea

acesteia și o parte din terenul proprietatea Parohiei Ortodoxe Române

Rodna, fără o opoziție a acesteia și fără o proba

încheierea unei convenții de despăgubire.

În

aceste condiții, reclamanta a solicitat și obținut, mai înainte

ca Parohia Ortodoxă Română Rodna să-și manifeste dreptul de

opțiune prevăzut de art. 494 Cod civil, recunoașterea dreptului

de superficie care dă naștere în sarcina pârâtei obligației

corelative de a respecta reclamantei folosința terenului său care

este afectat de construcție și de curtea acesteia, pe toată

construcției.

Așa fiind, primind pretenția formulată la data de

3 aprilie 2003 și statuând asupra existenței dreptului de superficie

în favoarea reclamantei, în mod corect instanța de apel, în lipsa unei

convenții de despăgubire care să fi intervenit anterior între

părțile litigante, a analizat și a soluționat

pretenția de despăgubire formulată în cadrul prezentului proces,

pe cale incidentală, de către pârâtă.

Date fiind circumstanțele de fapt ale cauzei, se

constată, totodată, că nu poate fi primită apărarea

reclamantei potrivit căreia raportului de despăgubire dedus

judecății în prezenta cauză i-ar fi aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor terenuri preluate în mod

abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Aceasta, întrucât, deposedarea Parohiei Ortodoxe Române Rodna de

teren nu s-a realizat de stat ci de autoarea reclamantei, Uniunea

Județeană a Cooperativelor de producție, achiziție,

desfacerea mărfurilor și de credit Bistrița Năsăud,

beneficiară a unor măsuri de expropriere dispuse de stat cu privire

însă la alte terenuri și construcții vechi și, respectiv,

beneficiară a dreptului de a edifica o construcție nouă Hotel

Restaurant Rodna pe terenurile expropriate, care erau distincte și nu se confundau

ci doar se învecinau cu terenul pârâtei.

În aceste condiții, se constată ca fiind lipsită

de relevanță juridică distincția efectuată de

reclamantă între data ocupării de către autoarea sa a

terenurilor – 1989 și data finalizării investiției – 1990, atâta

timp cât nu s-a probat o intervenție abuzivă a statului în

deposedarea pârâtei Parohia Ortodoxă Română Rodna de terenurile sale.

Înalta Curte constată că nu poate primi nici criticile

formulate în subsidiar prin cererea de recurs.

Referitor la cuantumul despăgubirii, de 22.254 lei,

calculată la un preț de circulație de 27,04 lei/mp pentru o

suprafață de 823 mp, se constată că aceasta a fost

stabilită prin raportul de expertiză întocmit de ing. V.I., comunicat

reclamantei la data de 7 mai 2009, ale cărui concluzii nu au fost

contestate de reclamantă.

În aceste condiții, criticile formulate de reclamantă

cu privire la aprecierea greșită a instanțelor de fond a

probatoriilor administrate și necontestate de părțile litigante,

relative la întinderea terenului afectat folosinței construcției

și calculul despăgubirii datorate, se constituie în critici de

netemeinicie și ele nu pot face obiectul analizei instanței de

recurs, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 11 Cod

procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte a

constatat că recursul dedus judecății se dovedește a fi

nefondat.