ÎCCJ, decizie (scj.ro #86757)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86757) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Drept de superficie. Încetarea dreptului de superficie
odată cu demolarea construcției.
Cuprins pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Dezmembrăminte ale
dreptului de proprietate. Dreptul de superficie. Durata dreptului de
superficie. Construcție demolată. Încetarea dreptului de superficie.
Index alfabetic :
Drept civil.
-
Drept de superficie.
-
Durata dreptului de
superficie.
Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real
care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană,
denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau
altor lucrări care se află pe terenul aparținând altuia, teren
cu privire la care superficiarul capătă un drept de
folosință. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este
aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie,
folosință și dispoziție.
Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care
constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în
vederea folosirii construcției.
Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe
care se află construcția, având aceeași durată ca și
existența construcției.
In cazul în care construcția este
demolată, iar demolarea a fost dispusă legal, dreptul de superficie
invocat nu mai subzistă.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 888 din 13 februarie
2008
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ,
reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a chemat în judecată Municipiul Mangalia
prin Primar și I.Z., în calitate de primar al municipiului, solicitând
obligarea pârâților la respectarea deciziei civile nr. 1199/1996 a
Tribunalului și a HCL nr.9/1997, la reamplasarea construcției
demolate abuziv și la plata daunelor evaluate la 1 miliard lei ROL și
a veniturilor nerealizate în cuantum de 30 milioane lei rol.
In motivarea cererii, s-a arătat
că prin decizia civilă nr. 1199/1996 a Tribunalului Constanța
s-a stabilit că reclamanta este proprietara construcției edificate în
stațiunea Jupiter, având un drept de superficie pe terenul aferent de 300
mp, iar prin Hotărârea nr. 9/1997 a Consiliului Local Mangalia s-a
recunoscut dreptul de superficie asupra terenului.
Prin sentința civilă nr. 19 CA din 29 ianuarie 2002, Tribunalul
Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Mangalia.
Ulterior reclamanta și-a precizat cererea în sensul obligării
pârâților la plata daunelor morale în valoare de 200.000 Euro.
Judecătoria Mangalia, având în vedere cuantumul daunelor solicitate, a
declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului
Constanța, secția civilă.
Prin sentința civilă nr. 386 din 14 februarie 2006, Tribunalul
Constanța a respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii
și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâți,
iar pe fond, a respins acțiunea reținând că dreptul invocat de
reclamantă s-a stins ca urmare a validării, prin hotărâre
judecătorească, a măsurii de demolare a construcției, iar
stingerea dreptului de proprietate asupra construcției atrage pierderea
dreptului de superficie.
Apelul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a fost respins prin decizia
civilă nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel
Constanța.
Impotriva deciziei instanței de
apel, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9
C.proc.civ., susținând că dreptul de superficie asupra terenului, cât
și dreptul de proprietate asupra construcției subzistă pentru
societate, iar măsura demolării construcției s-a realizat în mod
abuziv.
Recursul nu este fondat.
Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept
real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o
persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor,
plantațiilor sau altor lucrări care se află pe terenul
aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă
un drept de folosință. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin
neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele
de posesie, folosință și dispoziție.
Posesia și folosința terenului, pe care se află
construcția, se exercită în strânsă legătură și
în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră
în alcătuirea dreptului de superficie.
Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care
constă în posibilitatea de a dispune de substanța
terenului numai în vederea folosirii construcției.
Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe
care se află construcția, având aceeași durată ca și
existența construcției.
In speță, dreptul de superficie invocat de recurentă nu mai
subzistă întrucât construcția a fost demolată, iar demolarea
acesteia a fost dispusă legal, astfel cum s-a constatat, cu putere de
lucru judecat, prin sentința civilă nr. 946 din 11 aprilie 2001
pronunțată de Judecătoria Constanța.
Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamantă s-a
constatat că recursul declarat de reclamantă nu este nefondat și
a fost respins în consecință.