ÎCCJ, decizie (scj.ro #86757)

Drept de superficie. Încetarea dreptului de superficie odată cu demolarea construcției. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Dreptul de superficie. Durata dreptului de superficie. Construcție demolată. Încetarea dreptului de superficie. Index alfabetic : Drept civil. - Drept de superficie. - Durata dreptului de superficie. Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe terenul aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosință.

Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție. Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției. Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe care se află construcția, având aceeași durată ca și existența construcției. In cazul în care construcția este demolată, iar demolarea a fost dispusă legal, dreptul de superficie invocat nu mai subzistă. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 888 din 13 februarie 2008 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, reclamanta SC M.E.

SRL Mangalia a chemat în judecată Municipiul Mangalia prin Primar și I.Z., în calitate de primar al municipiului, solicitând obligarea pârâților la respectarea deciziei civile nr. 1199/1996 a Tribunalului și a HCL nr.9/1997, la reamplasarea construcției demolate abuziv și la plata daunelor evaluate la 1 miliard lei ROL și a veniturilor nerealizate în cuantum de 30 milioane lei rol. In motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 1199/1996 a Tribunalului Constanța s-a stabilit că reclamanta este proprietara construcției edificate în stațiunea Jupiter, având un drept de superficie pe terenul aferent de 300 mp, iar prin Hotărârea nr. 9/1997 a Consiliului Local Mangalia s-a recunoscut dreptul de superficie asupra terenului.

Prin sentința civilă nr. 19 CA din 29 ianuarie 2002, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. Ulterior reclamanta și-a precizat cererea în sensul obligării pârâților la plata daunelor morale în valoare de 200.000 Euro. Judecătoria Mangalia, având în vedere cuantumul daunelor solicitate, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 386 din 14 februarie 2006, Tribunalul Constanța a respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâți, iar pe fond, a respins acțiunea reținând că dreptul invocat de reclamantă s-a stins ca urmare a validării, prin hotărâre judecătorească, a măsurii de demolare a construcției, iar stingerea dreptului de proprietate asupra construcției atrage pierderea dreptului de superficie.

Apelul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a fost respins prin decizia civilă nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța. Impotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., susținând că dreptul de superficie asupra terenului, cât și dreptul de proprietate asupra construcției subzistă pentru societate, iar măsura demolării construcției s-a realizat în mod abuziv. Recursul nu este fondat. Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe terenul aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosință.

Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție. Posesia și folosința terenului, pe care se află construcția, se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției. Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosința terenului pe care se află construcția, având aceeași durată ca și existența construcției. In speță, dreptul de superficie invocat de recurentă nu mai subzistă întrucât construcția a fost demolată, iar demolarea acesteia a fost dispusă legal, astfel cum s-a constatat, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 946 din 11 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Constanța.

Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamantă s-a constatat că recursul declarat de reclamantă nu este nefondat și a fost respins în consecință.