ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8163/COM/2006
pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta SC B.T.T. SA
București în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL a solicitat ca prin hotărârea
ce se va pronunța să se dispună demolarea construcțiilor edificate în mod
abuziv de pârâtă pe terenul proprietatea reclamantei, pe cheltuiala acesteia,
cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5533 COM din 24
octombrie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, respinge ca nefondată
acțiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul în București, în
contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, cu sediul în București.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond
a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară
pârâta are în favoarea sa instituit un drept de superficie asupra terenului de
3500 mp proprietatea reclamantei, suprafață din care face parte și aleea
litigioasă de 186,37 mp aferentă vilelor Coral C4, C5, C6, C9.
Legitimându-se astfel cu un drept de
superficie asupra respectivei suprafețe, se apreciază că în cauză nu sunt
îndeplinite dispozițiile art. 492 C. civ. invocate ca și temei de drept
material de către reclamantă.
Aceasta întrucât, dreptul de superficie
este definit ca acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe care îl are o
persoană denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor
lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane,
teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Ori, dreptul de superficie constituie o
derogare de la regula înscrisă în art. 492 C. civ., potrivit cu care, orice
construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului sunt prezumate
a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt
ale lui, până se face dovada contrară.
Pârâta are un drept de folosință asupra
terenului litigios, care este exercitat în conformitate cu scopul constituirii
dreptului de superficie, edificarea celor două părți fiind inclusă în cadrul
actelor de conservare.
Reclamanta în calitatea sa de proprietar
asupra terenului are obligația de a garanta liniștita posesie a imobilului
pentru ceilalți terți contractuali însă din nicio probă administrată în cauză
nu rezultă că cele două părți îngrădesc accesul liber și i-ar perturba exercitarea
normală a dreptului de proprietate.
Din conținutul procesului verbal de
constatare încheiat la data de 16 februarie 2007, înscris emanat de la însăși
reclamantă, rezultă că gardul metalic edificat pe respectiva alee circulabilă
nu afectează în mare măsură accesul proprietarilor vecini, aceștia având și
alte căi de acces.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
decizia civilă nr. 72/COM din 16 aprilie 2008, admite apelul comercial declarat
de apelanta reclamantă SC B.T.T. SA, cu sediul în București, împotriva
sentinței civile nr. 5533/COM din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul
Constanța în dosarul nr. 5496/118/2006 (nr. în format vechi 8163/COM/2006) în
contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL, cu sediul în București.
Schimbă în parte hotărârea apelată în
sensul admiterii în parte a cererii reclamantei SC B.T.T. SA.
Obligă pârâta să ridice porțile metalice
amplasate pe aleea circulabilă proprietatea reclamantei și menține celelalte
dispoziții din hotărâre.
Instanța de apel a reținut că prin
contractul de vânzare cumpărare autentificat la B.N.P.L. Seceleanu sub nr. 2308
din 21 septembrie 2000 reclamanta apelantă a vândut pârâtei intimate activul
situat în Costinești, constând în vilele Coral C4, C5, C6 și C9, constituind
totodată un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 3.500 mp aferent
vilelor.
Vânzătoarea, în calitate de proprietară a
terenului, a reclamat blocarea aleii ce străbate terenul prin ridicare a două
porți metalice de către pârâtă, fapt demonstrat din probele administrate
(planșe fotografice) și recunoscut de pârâtă care pretinde că a acționat în
virtutea dreptului de a efectua acte de conservare asupra bunului față de care
deține un drept de folosință.
Pârâta, deși invocă faptul că a acționat
în virtutea dreptului de administrare și de conservare pe care pretinde că îl
are asupra terenului proprietatea reclamantei, nu a arătat în ce sens ridicarea
porților era necesară pentru conservarea terenului, ci motivează că ridicarea
porților a contribuit la siguranța turiștilor cazați în zonă, prin urmare s-a
realizat o mai bună administrare și conservare a propriei afaceri.
Acest punct de vedere nu poate fi reținut
întrucât prin ridicarea unor porți prin care s-a blocat accesul spre terenul
asupra căruia deține doar un drept de folosință s-a realizat de fapt o
veritabilă grănițuire a acestui teren față de cel învecinat, ceea ce
echivalează cu exercitarea dreptului de dispoziție, atribut ce aparține doar
proprietarului bunului.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC
S.I. SRL București a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul
juridic dedus judecății, schimbând natura, înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia.
Hotărârea pronunțată este de asemenea
lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii referitoare
la dreptul de proprietate și la dezmembrămintele acestuia.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta
a precizat că dreptul de superficie asupra terenului în suprafață totală de
3.500 mp i-a fost constituit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2308 din 21
septembrie 2000, prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra
construcțiilor (vilele Coral C4, C5, C6 și C9), precum și un drept de folosință
asupra terenului aferent acestor construcții. Aleea în litigiu face parte din
această suprafață totală, astfel cum rezultă și din schițele cadastrale
existente la dosarul cauzei. Având în vedere caracterul perpetuu al dreptului
de superficie pârâta precizează că se legitimează cu un drept legal de
folosință asupra terenului și că până în prezent nu a intervenit niciunul
dintre cauzele de stingere a dreptului de superficie.
În situația existenței unui drept de
superficie asupra terenului este evident faptul că plantațiile sau
construcțiile nu au fost făcute de către proprietarul terenului sau cu
materialele acestuia.
Se susține în continuare că legitimitatea
construirii respectivelor porți rezultă și din faptul eliberării de către
Primăria Costinești a autorizației de construcție nr. 110 din data de 23 mai
2008 pentru aceste lucrări, iar prevederile art. 492-494 C. civ. nu sunt
aplicabile în speță.
În ceea ce privește susținerile SC B.T.T.
SA cu privire la faptul că edificarea porților ar împiedica circulația în zonă,
aducând astfel atingere dreptului de proprietate al acesteia nu sunt conforme
cu realitatea.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl
constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta a depus în recurs autorizația
de construire nr. 110 din 23 mai 2008 emisă de Primăria Costinești.
Intimata nu a depus întâmpinare potrivit
art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului
prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de
pârâta SC S.I. SRL București este nefondat.
Înscrisul depus de pârâtă în recurs nu
este relevant cauzei.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea
sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speță, recurenta a invocat
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind aspecte de netemeinicie.
Criticile sunt nefondate, neîntemeindu-se pe dispozițiile legale invocate.
Potrivit art. 494 C. civ. „dacă
plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia
persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține
pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Potrivit contractului de
vânzare-cumpărare nr. 3398/2000, reclamanta SC B.T.T. SA București a înstrăinat
pârâtei SC S.I. SRL, activul Vile Coral C4, C5, C6, și C9 ocazie cu care a
asigurat acesteia și un drept de superficie pentru terenul aferent construcțiilor.
Suprafața de teren pe care sunt edificate
Vilele Coral și pentru care a fost asigurat pârâtei un drept de superficie este
străbătută de o alee care asigură legătura dintre zona Faleza și sat,
proprietăți învecinate, alee care asigură libera circulație în zonă și care nu
face parte din terenul pentru care s-a asigurat dreptul de superficie.
Prin montarea de către pârâtă a porților
metalice s-a îngrădit libera circulație pe această alee, blocându-se astfel
accesul spre terenul asupra căruia aceasta deține doar un drept de folosință,
realizându-se totodată o limitare a acestui teren față de cel învecinat.
Neîntemeiată este și critica potrivit
căreia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu
aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a aplicat corect
dispozițiile legale referitoare la proprietatea reclamantei, decizia acesteia
fiind legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București împotriva deciziei nr. 72 din
16 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC
S.I. SRL București împotriva deciziei nr. 72 din 16 aprilie 2008 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ
și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 ianuarie 2009.