ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea Curții de apel
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2682 din 23 iunie
2009, respingând excepția lipsei procedurii prealabile, excepția
inadmisibilității și excepția insuficientei timbrări, a admis excepția
prematurității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de
reclamanții T.G., T.I., B.I., S.G., ș.a.m.d., ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței
următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamanții prin mandatar C.G. au solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, emiterea și transmiterea certificatelor de
revoluționar preschimbate și toate documentele aferente acestora, precum și
obligarea acestuia la repararea prejudiciilor rezultate din omisiunea de
preschimbare a certificatelor, de la data intrării în vigoare a O.G. nr.
1/2008.
A mai reținut
instanța de fond că, prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția
lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității, excepția
prematurității acțiunii și excepția insuficientei timbrări.
În ceea ce privește
excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanța a reținut că, din
actele depuse la dosarul cauzei reiese că reclamanții au formulat cereri
privind preschimbarea certificatelor care au rămas nesoluționate, sens în care
a respins-o.
Referitor la excepția
de inadmisibilitate, instanța a respins-o, arătând că dreptul reclamanților la
preschimbarea certificatelor de revoluționar este un drept prevăzut de lege.
Examinând excepția
insuficientei timbrări, invocată prin raportare la capătul de cerere privind
daunele solicitate de reclamanți, instanța, de asemenea, a respins-o, reținând
că pretențiile nu au fost cuantificate.
În fine, în ceea ce
privește excepția de prematuritate, instanța de fond a constatat că prin O.G.
nr. 1/2008 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr.
341/2004, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 30 iunie
2009 inclusiv, astfel că termenul prevăzut de lege pentru soluționarea
cererilor reclamanților nu a expirat.
Recursul declarat
de reclamanți
Împotriva sentinței
Curții de apel, în termen legal, au declarat recurs reclamanții T.G., T.I., B.I.,
S.G., ș.a.m.d., invocând în drept dispozițiile art. 302
1
, art. 303,
art. 303 alin. (1) și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenții critică
hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de rezolvare a excepției de
prematuritate. Consideră că dreptul lor de a beneficia de preschimbarea
certificatelor de revoluționar s-a născut în momentul în care și-au îndeplinit
toate obligațiile prevăzute de lege, adică în anul 2004 și nicidecum la data de
30 iunie 2009, cum a considerat Curtea de apel. Pe lângă aspectele de
nelegalitate constând în interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr.
341/2004 privitoare la termen, recurenții mai invocă și implicațiile sociale
însemnate ale refuzului nejustificat al intimatului de a-și îndeplini o
obligație legală, constând în lipsirea lor pe o perioadă foarte îndelungată
(peste 4 ani) de medicația cuvenită și de celelalte drepturi acordate în
virtutea calității de revoluționar, în contextul în care legiuitorul a omis să
prelungească valabilitatea certificatelor nepreschimbate.
Apărările
formulate de intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor
din Decembrie 1989
Intimatul nu a depus
întâmpinare în termen legal.
Prin concluziile
scrise prezentate la doar la data de 19 februarie 2010, intimatul a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, reiterând toate excepțiile de ordine
publică invocate la prima instanță, respectiv lipsa plângerii prealabile,
inadmisibilitatea, insuficienta timbrare și prematuritatea, cu aceeași
motivare.
Cât privește excepția
de prematuritate, intimatul a susținut că nici în prezent dreptul recurenților
nu este actual întrucât prin Legea nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr.
84/2009 s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr.
341/2004 până la data de 30 aprilie 2010, inclusiv.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile
scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Argumente de fapt
și de drept relevante
1.1. Examinarea
excepțiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Analizând cu
prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepțiile de procedură și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de
intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate și au fost respinse în
mod legal de Curtea de apel.
Excepția privind
insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate fi primită în
contextul în care cererea de acordare a daunelor a fost generic formulată, fără
indicarea unei câtimi concrete.
Referitor la procedura
prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport de
dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurenții
reclamă refuzul nejustificat de soluționare a cererilor lor de către intimat.
În fine, inadmisibilitatea
invocată de intimat cu titlu de excepție vizează chestiuni de fond, din modul
de argumentare al acesteia rezultând că intimatul formulează apărări
referitoare la existența unor dosare incomplete sau conținând inadvertențe.
Ca urmare, în acest
stadiu procesual, aceste apărări nu pot fi examinate.
1.2. Analiza
motivului de casare invocat
Potrivit
dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de
eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din
decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au
avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din
noiembrie 1989, în forma în vigoare la data soluționării pricinii în primă
instanță, "Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au
fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia
pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după
verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la
cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2009
inclusiv".
Din cuprinsul
reglementării citate rezultă cu evidență că data de 30 iunie 2009 reprezintă
termenul limită (dies ad quem) până la care intimatul-pârât trebuie să-și
îndeplinească obligația legală de preschimbare a certificatelor doveditoare a
calității de revoluționar.
Prin urmare, în speță
nu există niciun temei pentru a considera că dreptul recurenților-reclamanți nu
este actual iar demersul lor judiciar, din acest motiv, ar fi prematur.
Dimpotrivă,
recurenții-reclamanți au demonstrat că au formulat cererile de preschimbare în
termenul fixat prin dispozițiile art. 9
1
din aceeași lege dar
intimatul nu le-a soluționat, așteptând de fiecare dată prorogarea termenului
limită, care, în prezent este data de 30 aprilie 2010, după cum s-a indicat la
pct. I.3 din decizia de față.
O asemenea abordare a
cererilor recurenților este însă contrară nu numai literei legii dar și
spiritului reglementării, dedus chiar din titlul actului normativ (este o lege
a recunoștinței), deturnându-se practic întreaga procedură de la scopul pentru
care a fost creată.
Ca efect al
constatării caracterului nefondat al excepției de prematuritate și al
stabilirii faptului că dreptul afirmat de recurenții-reclamanți este actual,
urmează ca instanța de trimitere să analizeze dacă, în raport de circumstanțele
concrete, refuzul soluționării cererilor de preschimbare de către intimat are natura
unui refuz nejustificat în sensul legii.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3)
raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art.
20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, cu consecința
casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanții T.G., T.I., B.I., S.G., ș.a.m.d., împotriva Sentinței
civile nr. 2682 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.