ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3516/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 1725 din 4 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamanților F.R.V. și P.I.M., a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 181/LC din 26 martie 2009 a Tribunalului Satu Mare, a anulat în tot sentința apelată și a trimis cauza în vederea soluționării pe fond la Tribunalul Satu Mare și a respins ca nefondat recursul pârâtei BUCUREȘTI. În pronunțarea acestei decizii instanța de recurs a reținut, cu privire la ambele recursuri, că sub aspectul competenței materiale reclamanții nu și-au exprimat acordul de voință în sensul dispozițiilor art. 343 1 C. proc.

civ., împrejurare față de care admițând excepția de necompetență a instanțelor judecătorești instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 340 – 340 1 C. proc. civ. iar instanța de apel, în mod eronat a dispus declinarea de competentă în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Românie, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 343 4 alin. (4) raportat la art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC O.M.V. M. SRL, solicitând anularea deciziei atacate și respingerea recursului reclamanților, ca nefondat. Contestatoarea își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc.

civ., invocând următoarele motive: 1. Pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență - motiv de anulare a hotărârii prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. În argumentarea cestei critici contestatoarea precizează următoarele: - prin hotărârea a cărei anulare se solicită au fost încălcate dispozițiile de ordine publică referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești pricina fiind trimisă spre judecare Tribunalului Satu Mare, deși obiectul acesteia îl reprezintă solicitarea de rezoluțiune a contractului de asociere în participațiune nr. 18.056 din 31 octombrie 2002 încheiat între O.I.W.M.

SRL (actuala O.M.V.) și Municipiul Satu Mare - ce conține o clauză compromisorie prin care a fost exclusă competența instanțelor judecătorești pentru toate litigiile având ca obiect contractul - formulată de reclamanții F. și P., persoane care s-au subrogat în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001 în calitatea de parte contractuală în locul Municipiului Satu Mare pentru suprafața de 257 mp de teren afectat contractului asupra căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate. - art. 159 pct. 1 C. proc. civ. dispune că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, iar conform art. 343 1 C. proc. civ.

prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, validitatea clauzei compromisorii fiind independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă, iar potrivit art. 343 3 C. proc. civ. încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. - câtă vreme reclamanții s-au subrogat în calitatea de parte contractuală în locul Municipiului Satu Mare și nu au dovedit că ar fi avut loc o renegociere a clauzelor contractuale care să se fi soldat cu modificarea ori cu renunțarea la clauza compromisorie această clauză le este pe deplin aplicabilă și exclude competența instanțelor judecătorești pentru litigiile născute din contract ori în legătură cu acesta, inclusiv pentru litigiul referitor la rezoluțiunea contractului.

- nu se poate susține că reclamanții ar fi devenit părți contractuale într-un contract golit de orice conținut întrucât nu ar fi fost renegociat pentru că aceasta ar echivala cu lipsirea de orice efect a subrogației legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 10/2001 și ar constitui o eludare a dispozițiilor legale în discuție. Pasivitatea reclamanților în raport cu renegocierea clauzelor contractuale are drept efect aplicarea clauzelor contractuale în vigoare la momentul intervenirii subogației legale între care evident se află pe o poziție de prim rang și clauza compromisorie. - hotărârea de trimitere a cauzei spre judecare Tribunalului Satu Mare încalcă, prin urmare, dispozițiile imperative referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești și trebuie anulată întrucât judecarea acestei pricini nu intră în competența instanțelor judecătorești.

2. Respingerea recursului O.M.V. s-a făcut cu omiterea cercetării motivelor de modificare invocate în cuprinsul acestuia - motiv de anulare a hotărârii prevăzut de art. 318 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv contestatoarea reproșează instanței de recurs că, deși reține lapidar o parte a motivelor de modificare invocate în recursul O.M.V. hotărârea a cărei anulare se omite cercetarea acestor motive rezumându-se la o reluare simplificată a considerentelor pentru care a fost considerat întemeiat recursul reclamanților. Arată contestatoarea că în cazul în care s-ar fi procedat la cercetarea temeinică a motivelor de modificare cuprinse în recursul O.M.V. acestea ar fi fost găsite întemeiate și s-ar fi dispus în consecință.

Se mai precizează în continuare că necompetența generală a instanțelor judecătorești conduce la respingerea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 343 4 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia instanța judecătorească, la cererea uneia dintre părți, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenție arbitrală, că în cauză s-a constatat existența convenției arbitrale instanța urmând a se declara necompetentă fără a trimite pricina instituției organizatoare a arbitrajului. Contestatoarea face trimitere la dispozițiile art. 158 C. pr. civ. care constituie dreptul comun în cazul constatării necompetenței instanței învestite cu judecarea acțiunii dispozițiile art. 343 4 alin. (2) C. proc.

civ. au caracter special și sunt derogatorii de la regula generală în temeiul căreia cauza se trimite instanței ori organului jurisdicțional competent, prevăzute de art. 158 C. proc. civ., care astfel devin inaplicabile în concurs cu acestea. Intimații P.I.M. și F.R.V. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Înalta Curte, examinând decizia ce formează obiectul acestei căi de retractare, din perspectiva motivelor invocate astfel cum acestea au fost subsumate temeiurilor de drept indicate, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 317 alin. (1) punctul 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Judecata în prezenta cauză poartă asupra instanței competente în judecarea fondului cauzei în raport de natura pricinii și a voinței exprimate contractual de părți. Această problemă a fost analizată și dezlegată de instanța de fond, de instanța de control judiciar în calea de atac a apelului, asupra ei statuând irevocabil instanța de recurs prin decizia astfel atacată. Așa fiind ipoteza reglementată de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pe care își întemeiază contestatoarea cererea este străină de cauză, drept urmare, inaplicabilă datelor speței. În realitate, în cadrul acestui prim motiv contestatoarea reiterează critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare pe fond a normelor de competență incidente în cauză, aspect prohibit de strictețea pe care legiuitorul o impune în stabilirea limitelor exercitării controlului de legalitate specific acestei căi de retractare prin dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. Prin al doilea motiv contestatoarea, deși invocă dispozițiile art. 318 C. proc. civ. repune în discuție interpretarea și aplicarea de către instanța de recurs a art. 343 4 alin. (2) C. proc. civ., art. 158 C. proc. civ. Din perspectiva art. 318 C. proc. civ. hotărârea atacată nu este cenzurabilă întrucât din considerentele acesteia reiese cu evidență analizarea de către instanță a criticilor avute în vedere de contestatoare ca pretins neexaminate. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi retractată din perspectiva criticilor formulate, va respinge contestația în anulare, ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC O.M.V. M. SRL împotriva deciziei nr. 1725 din 4 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.