ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3516/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 1725

din 4 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul reclamanților F.R.V. și P.I.M., a modificat decizia atacată în sensul

că a admis apelul reclamanților împotriva sentinței nr. 181/LC din 26 martie 2009 a Tribunalului Satu Mare, a anulat în tot sentința apelată și a trimis cauza în vederea soluționării

pe fond la Tribunalul Satu Mare și a respins ca nefondat recursul pârâtei BUCUREȘTI.

În pronunțarea

acestei decizii instanța de recurs a reținut, cu privire la ambele recursuri,

că sub aspectul competenței materiale reclamanții nu și-au exprimat acordul de

voință în sensul dispozițiilor art. 343

1

C. proc. civ., împrejurare

față de care admițând excepția de necompetență a instanțelor judecătorești

instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 340 – 340

1

C.

proc. civ. iar instanța de apel, în mod eronat a dispus declinarea de

competentă în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a Românie, în cauză nefiind incidente dispozițiile

art. 343

4

alin. (4) raportat la art. 21 din Constituția României și

art. 6 din CEDO.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea SC O.M.V. M. SRL,

solicitând anularea deciziei atacate și respingerea recursului reclamanților,

ca nefondat.

Contestatoarea își

întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C.

proc. civ., invocând următoarele motive:

hotărârii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență - motiv de anulare a hotărârii prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc.

civ.

În argumentarea

cestei critici contestatoarea precizează următoarele:

- prin hotărârea a

cărei anulare se solicită au fost încălcate dispozițiile de ordine publică

referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești pricina fiind trimisă

spre judecare Tribunalului Satu Mare, deși obiectul acesteia îl reprezintă

solicitarea de rezoluțiune a contractului de asociere în participațiune nr.

18.056 din 31 octombrie 2002 încheiat între O.I.W.M. SRL (actuala O.M.V.) și

Municipiul Satu Mare - ce conține o clauză compromisorie prin care a fost

exclusă competența instanțelor judecătorești pentru toate litigiile având ca

obiect contractul - formulată de reclamanții F. și P., persoane care s-au subrogat

în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001 în calitatea de parte contractuală în

locul Municipiului Satu Mare pentru suprafața de 257 mp de teren afectat

contractului asupra căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate.

- art. 159 pct. 1 C.

proc. civ. dispune că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării

competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor

judecătorești, iar conform art. 343

1

C. proc. civ. prin clauza

compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în

care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea

arbitrajului, validitatea clauzei compromisorii fiind independentă de

valabilitatea contractului în care a fost înscrisă, iar potrivit art. 343

3

C. proc. civ. încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care

face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

- câtă vreme

reclamanții s-au subrogat în calitatea de parte contractuală în locul

Municipiului Satu Mare și nu au dovedit că ar fi avut loc o renegociere a

clauzelor contractuale care să se fi soldat cu modificarea ori cu renunțarea la

clauza compromisorie această clauză le este pe deplin aplicabilă și exclude

competența instanțelor judecătorești pentru litigiile născute din contract ori

în legătură cu acesta, inclusiv pentru litigiul referitor la rezoluțiunea

contractului.

- nu se poate susține

că reclamanții ar fi devenit părți contractuale într-un contract golit de orice

conținut întrucât nu ar fi fost renegociat pentru că aceasta ar echivala cu

lipsirea de orice efect a subrogației legale prevăzute de art. 14 din Legea nr.

10/2001 și ar constitui o eludare a dispozițiilor legale în discuție.

Pasivitatea reclamanților în raport cu renegocierea clauzelor contractuale are

drept efect aplicarea clauzelor contractuale în vigoare la momentul

intervenirii subogației legale între care evident se află pe o poziție de prim

rang și clauza compromisorie.

- hotărârea de

trimitere a cauzei spre judecare Tribunalului Satu Mare încalcă, prin urmare,

dispozițiile imperative referitoare la competența generală a instanțelor

judecătorești și trebuie anulată întrucât judecarea acestei pricini nu intră în

competența instanțelor judecătorești.

recursului O.M.V. s-a făcut cu omiterea cercetării motivelor de modificare

invocate în cuprinsul acestuia - motiv de anulare a hotărârii prevăzut de art.

318 C. proc. civ.

În argumentarea

acestui motiv contestatoarea reproșează instanței de recurs că, deși reține

lapidar o parte a motivelor de modificare invocate în recursul O.M.V. hotărârea

a cărei anulare se omite cercetarea acestor motive rezumându-se la o reluare

simplificată a considerentelor pentru care a fost considerat întemeiat recursul

reclamanților. Arată contestatoarea că în cazul în care s-ar fi procedat la

cercetarea temeinică a motivelor de modificare cuprinse în recursul O.M.V.

acestea ar fi fost găsite întemeiate și s-ar fi dispus în consecință.

Se mai precizează în

continuare că necompetența generală a instanțelor judecătorești conduce la

respingerea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 343

4

alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia instanța judecătorească, la cererea

uneia dintre părți, se va declara

necompetentă,

dacă va constata că există convenție arbitrală, că

în cauză s-a constatat existența convenției

arbitrale instanța urmând a se

declara

necompetentă fără a trimite pricina instituției organizatoare a

arbitrajului.

Contestatoarea

face trimitere la

dispozițiile art. 158 C. pr. civ. care constituie dreptul comun în cazul

constatării

necompetenței instanței învestite cu judecarea acțiunii dispozițiile art. 343

4

alin. (2) C. proc. civ. au caracter special și sunt derogatorii de la regula generală

în temeiul căreia cauza se trimite instanței ori organului jurisdicțional

competent, prevăzute de art. 158 C. proc. civ., care astfel devin inaplicabile

în concurs cu acestea.

Intimații P.I.M. și F.R.V.

au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare

ca nefondată.

Înalta Curte,

examinând decizia ce formează obiectul acestei căi de retractare, din

perspectiva motivelor invocate astfel cum acestea au fost subsumate temeiurilor

de drept indicate, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată

pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 317

alin. (1) punctul 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor

de ordine publică privind competența numai dacă acestea nu au putut fi invocate

pe calea apelului sau recursului.

Judecata în prezenta

cauză poartă asupra instanței competente în judecarea fondului cauzei în raport

de natura pricinii și a voinței exprimate contractual de părți. Această

problemă a fost analizată și dezlegată de instanța de fond, de instanța de

control judiciar în calea de atac a apelului, asupra ei statuând irevocabil

instanța de recurs prin decizia astfel atacată.

Așa fiind ipoteza

reglementată de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pe care își întemeiază

contestatoarea cererea este străină de cauză, drept urmare, inaplicabilă

datelor speței.

În realitate, în

cadrul acestui prim motiv contestatoarea reiterează critici cu caracter

devolutiv ce tind la o reexaminare pe fond a normelor de competență incidente

în cauză, aspect prohibit de strictețea pe care legiuitorul o impune în

stabilirea limitelor exercitării controlului de legalitate specific acestei căi

de retractare prin dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Prin al doilea motiv

contestatoarea, deși invocă dispozițiile art. 318 C. proc. civ. repune în discuție

interpretarea și aplicarea de către instanța de recurs a art. 343

4

alin.

(2) C. proc. civ., art. 158 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 318

C. proc. civ. hotărârea atacată nu este cenzurabilă întrucât din considerentele

acesteia reiese cu evidență analizarea de către instanță a criticilor avute în

vedere de contestatoare ca pretins neexaminate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată nu este susceptibilă

de a fi retractată din perspectiva criticilor formulate, va respinge contestația

în anulare, ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC O.M.V. M. SRL împotriva deciziei nr. 1725

din 4 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.