ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 108/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 108/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în condițiile art. 256
C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia
nr.
13
din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile
nr.
1107 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Prahova. A schimbat în parte sentința în sensul că a redus cuantumul
despăgubirilor acordate, de la 10.000 euro la 5.000 euro.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut că Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curții Constituționale nu poate fi aplicată acțiunii de față, introdusă înainte de publicarea
acestei decizii, pentru că, în caz contrar, s-ar încălca nu numai principiul
neretroactivității legii civile, ci și principiul nediscriminării cetățenilor
consacrat de art. 16 din Constituție și de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
Prima instanță nu a ținut cont, în
stabilirea cuantumului despăgubirilor, de faptul că reclamantul primește o
indemnizație lunară în baza Decretului-lege nr. 118/1990, precum și alte
facilități prevăzute de acest act normativ.
Recursul
2.1. Motive
Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice a declarat recurs prin care a invocat nelegalitatea deciziei
date în apel.
Instanța de apel nu a ținut cont de
faptul că, potrivit art. 147 din Constituție, decizia prin care norma de drept
declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 de zile de la
publicarea în M. Of.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat și va fi
admis pentru următoarele considerente:
Problema de drept care se pune în
speță nu este cea a îndreptățirii reclamantului la acordarea daunelor morale în
condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, ci aceea dacă acest
text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă analizei, în condițiile în care
a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de
constituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21
octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din
Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind
neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de
acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe
durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al articolului
menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării
în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din
Legea 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de această reglementare,
constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea
neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale,
care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în
curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Această problemă de drept a fost
dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta
Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit
că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice
asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu
excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre
definitivă.
Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr.
1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza
I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei
juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei
instanței de contencios constituțional în M. Of.
Or, în speță, la data publicării în M.
Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010,
nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv
la data publicării respectivei decizii.
Nu se poate spune, deci, că fiind
promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a)
din Legea 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se
întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem
în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate
după regula tempus regit actum.
Dimpotrivă, este vorba despre o
situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident
noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea
definitivării sale.
Cum norma tranzitorie cuprinsă la art.
147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea
ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un
act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar
fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în
mod categoric.
Pe de altă parte, împrejurarea că
deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie
unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce
înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau
situațiilor juridice deja constituite.
În speță, nu există însă un drept
definitiv câștigat, iar reclamantul nu era titularul unui bun susceptibil de
protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării Deciziei Curții
Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi
confirmat dreptul său.
Concluzionând, prin intervenția
instanței de contencios constituțional, urmare a sesizării acesteia cu o
excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal
într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de
constituționalitate.
De aceea, nu se poate susține că
prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de
efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta
nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal
constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței
dreptului, al coerenței și al stabilității juridice.
Pentru toate aceste considerente, în
aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul, criticile formulate întrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Prahova împotriva
deciziei nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă
și pentru cauze cu minori și de familie și în consecință:
Modifică în parte decizia în sensul
că schimbă în tot sentința nr. 1107 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Prahova, secția civilă. Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 ianuarie 2012.